⬆
festival dilema veche 2015
Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui
Şi cînd a venit De Gaulle în vizită în România...
Ediţia a patra
Oameni care au experienţă în organizarea de festivaluri pe termen lung (şi cu succes) mi-au spus că între ediţia a patra şi a cincea li se decide soarta. Prima e generatoare de entuziasm şi înţelegere („o, un festival nou, hai să vedem“), a doua confirmă (sau nu, şi asta e), de la a treia încolo încep să crească aşteptările.
Ce cred eu despre România
Nu pot să ascund zîmbetul care mi-a răsărit pe faţă atunci cînd, la o dezbatere care se vrea cumva o repovestire a Europei, am aflat că multe persoane ar dori să afle răspunsuri la următoarea întrebare: „Dar ce credeţi despre ţara noastră?“ Bineînţeles, este întotdeauna bine să ştim ce gîndesc ceilalţi despre noi.
Pentru că…
Pentru că Dilema veche este primul jurnal românesc pe care l-am citit, străduindu-mă să înţeleg ceva. Încă păstrez o fotografie din anul 2009 în care, aşezat la masă pe terasa unui restaurant pe malul lacului Snagov, răsfoiesc o ediţie a ziarului care avea pe prima pagină un articol cu titlul „Moartea jurnalismului“.
Capitala unui imaginar european
Există oraşe care lasă în urma lor un parfum de déjà-vu. Există altele, spectaculare, care surprind la fiecare pas. Dar există şi oraşe în care, fără să înţelegi foarte bine de ce, te simţi acasă.
Programul Festivalului
La Festivalul din 2014, o fanfară scoţiană anunţa publicul că începe festivalul. Anul acesta, spaţiul Cetăţii Alba Carolina va fi „invadat“ de Emy Drăgoi şi o trupă de acordeonişti, care vor chema spectatorii la evenimentele Festivalului Dilema veche 2015.
"Angelo Branduardi e ca usturoiul, un gust unic şi inconfundabil“ - un portret din fragmente
De cîteva decenii, Angelo Branduardi este un muzician unic şi original, greu de integrat într-o categorie sau într-un gen. Dacă ne uităm pe Wikipedia, de pildă – şi cine nu se uită, în zilele noastre? –, constatăm că e definit drept „cîntăreţ şi autor de folk/folk-rock“.
Vreau să văd cu ochii mei…
Trebuie să mărturisesc că, pentru un licean venit din Bruxelles într-o excursie şcolară, în primăvara anului 1984, o ieşire departe de părinţi şi de universul călduţ de acasă era o ocazie bună nu doar de a mă distra, ci şi de a descoperi o ţară pe cît de misterioasă, pe atît de fascinantă, dar de cealaltă parte a Cortinei de Fier.