⬆
of inimioară...
De ce "Inima"?
Tema dosarului, „Inima“, de la cord la corazon, a propus-o colega mea, Dana Călinescu. Mi s-a părut o temă... altfel, care pune problemele dintr-o perspectivă mai puţin obişnuită: nu vorbim, evident, strict despre problemele... cardiologice, şi nici (doar) despre iubire.
Rolul inimii, la propriu - interviu cu dr. Carmen BELADAN
"În reprezentarea cea mai simplă, inima poate fi privită ca o pompă care asigură circulaţia sîngelui în vase, permiţînd irigarea tuturor organelor şi ţesuturilor. Întreruperea bruscă a activităţii inimii, indiferent de cauză, în absenţa unor măsuri care să îi substituie funcţia, conduce rapid la întreruperea activităţii tuturor celorlalte organe şi la moarte."
Între inimă şi cord
Probabil că încă nu se inventase termenul „interactiv“ pe vremea cînd practicam, cu toţii, lectura de acest tip, prin imersiune în dicţionare şi enciclopedii. Fascinante sînt mai cu seamă dicţionarele etimologice, care ne ademenesc irezistibil, făcîndu-ne să trecem de la un cuvînt la altul, provocîndu-ne bucuria aventuroasă de care mai au parte numai exploratorii
Ce secret ştia Vulpea despre inimă
„Nu pot să mă joc cu tine... Nu sînt îmblînzită“ – îi spune Vulpea Micului Prinţ, eroul cunoscutei poveşti poetice a lui Antoine de Saint-Exupéry, publicată cu doar un an înaintea dispariţiei sale, într-o misiune de zbor, la 31 iulie 1944. Cine este Micul Prinţ?
Aşa e în viaţă
Vineri – bagaje, mare. Duminică – retur. Dar pînă atunci mai am o zi şi două nopţi... zis şi făcut. Am dat vreo cîteva telefoane, am mers singură, dar nu-i nimic, îmi regăsesc amicii pe care îi văd cam o dată pe an, la mare şi, uneori întîmplător, în Bucureşti.
Inima? Un loc greu accesibil
La drept vorbind, din punct de vedere religios sau spiritual, inima începe să fie interesantă abia dincolo de cord şi corazon, dacă ultimul termen e înţeles ca sediu al pasiunii şi al sentimentului. Nu că centrul corpului şi centrul afectelor nu ar fi importante. Sînt din plin.
Noile taine ale inimii în gît
Acum aproape 30 de ani, într-un tren de navetişti, am auzit o discuţie între un medic şi un tip înalt, solid, cu privirea încrucişată, care i se plîngea doctorului că, din cînd în cînd, se sufoca fără motiv şi-l lua panica. Simptomele astea nu-i treceau decît dacă ieşea din casă sau de pe unde-l mai apucau şi începea să umble, fără ţintă, pe străzi.
De unică folosinţă
Ne e ruşine cu ea. Ne face de rîs. E ruda noastră îndepărtată şi rurală, fără prea mult acces la luminile raţiunii. Nu ştie decît să ne bage în buclucuri: fie se îndrăgosteşte de persoana cel mai puţin indicată, fie ne trimite la spital. Sau, dacă se supără – la morgă.
Regulile ei sociale
De multă vreme, sînt convinsă că „inima“ are relevanţă pentru munca mea de sociolog. M-au convins de acest lucru „subiecţii“ de cercetare, întîlniţi pe teren, şi studenţii, mai puţin colegii mei de breaslă. Specialiştii vorbesc de relaţii funcţionale sau conflictuale, în care „inima“ e prea puţin relevantă.
Inimă şi suflet... peste generaţii
Dacă m-ar întreba azi fi-miu ce e aia „suflet“, aş sta în cumpănă... Ce să-i spun, care dintre grilele de lectură pe care mi le oferă lumea, educaţia, profesia sau biserica să o aplic? Aş putea să îi spun că inima, de exemplu, este, într-adevăr, un organ care pompează sînge în corp.
L'amour între 14 şi cam 18, concret
Adolescenţii au inimi mari, iubesc interesant şi nu iubesc la fel de interesant. Iubesc mărunt, iubesc aiurea, iubesc sec sau cu patos. Iubesc evaziv, iubesc în sinea lor. Iubesc ideea de a iubi şi de a fi iubit. E amuzant să-i observi şi să trăieşti înconjurat de iubirea lor, multă rău şi interminabilă.
Inimă şi globalizare
I-am întrebat pe cîţiva prieteni plecaţi din ţară şi avînd parteneri de alte naţionalităţi (francezi, nemţi…) cum e cu inima în relaţiile… globale. Cum s-au cunoscut cu partenerul/a. Dacă, în perioada de acomodare şi… făcut curte au constatat vreo deosebire între „ritualurile“ de acest fel ale lui/ei şi ale partenerului.
De inimă albastră şi alte inimioare
„Would you like me to seduce you?“ este replica din The Graduate pe care Mrs. Robinson (interpretată de fascinanta Anne Bancroft) i-o adresează tînărului Benjamin, în interpretarea candid-ludică a lui Dustin Hoffman. În definitiv, toţi vrem să fim seduşi în momentul cînd, accidental sau cu bună ştiinţă şi intenţie, ne aşezăm în fotoliul domestic sau pe scaunul de cinema, să privim o „romanţă cu parfum“ sau o dramă cu amor imposibil.