De unică folosinţă

Andreea PLEŞOIANU
Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
De unică folosinţă jpeg

Ne e ruşine cu ea. Ne face de rîs. E ruda noastră îndepărtată şi rurală, fără prea mult acces la luminile raţiunii. Nu ştie decît să ne bage în buclucuri: fie se îndrăgosteşte de persoana cel mai puţin indicată, fie ne trimite la spital. Sau, dacă se supără – la morgă.

E plină de capricii; trebuie să ai grijă de ea, multă grijă. Nu-i place căldura excesivă, dar nici frigul. Nu poţi face prea mult efort fizic, dar nici deloc. Fără băutură, dar neapărat vin roşu (cu moderaţie), ca să funcţioneze optim. Cînd nu mai poate, ai la cap pungi întregi de medicamente, mai multe flacoane decît pe măsuţa de toaletă a unei femei cochete.

În plus, a devenit ieftină. O vezi peste tot: în magazinele de jucării, de cadouri, în cofetării, la bijuterii. A ajuns chiar şi în supă. Oricine o poate avea. Satisface toate simţurile: din pluş moale şi roşu (ca să încînte ochiul şi pielea), din ciocolată dulce, din aluat însiropat (pentru cerul gurii) sau din aur şi pietre orbitoare pentru stima de sine. O cumpărăm, o primim, o dăruim. Ne ajută să primim şi să transmitem ostentativ afecţiune. Afecţiune cotată la Bursă.

Are toate păcatele feminităţii: e instabilă, sentimentală, iraţională, se încurcă la calcule. Stă pe ultima treaptă, în căutarea neîntreruptă a unei direcţii pe care doar creierul, depozitarul atributelor masculinităţii, i-o poate da. Uneori, vocea mică şi dulce a inimii ne propune soluţii, dar nu o auzim, în acest vacarm al propriei vieţi, copleşiţi de strategiile pe termen scurt, mediu şi lung, elaborate cu grijă, cu argumente şi claritate, de către mintea noastră.

Simplificăm îngrozitor lucrurile. Uneori, din frica de a fi măcar bănuiţi de sentimentalism sau, şi mai rău, de dorinţa unei iubiri romantice. Alteori, din plăcerea comodă de a le experimenta. Cu puţin efort, am putea recupera simbolismul autentic al inimii şi ne-am plasa pe noi înşine într-o bună relaţie cu propria afectivitate şi cu inteligenţa acesteia. N-ar mai fi Cenuşăreasa existenţei noastre, bună doar să ne servească emoţii facile sau iubiri care nu pretind nici un fel de efort, ci doar visare şi petale de roze.

O viziune integratoare, care să rupă abordările dualiste, ar plasa inima la locul ei: în centrul fiinţei, nu pe ultima treaptă. Locul individualităţii, sediul intuiţiei, al voinţei şi al inteligenţei (iată!). Religiile o văd ca pe locul acţiunii divine sau templul lui Dumnezeu. În rugăciunea inimii este vorba de unirea minţii cu inima, iar „această întîlnire nu se face prin ridicarea inimii în minte, ci prin coborîrea minţii în inimă.“ Neliniştea e a minţii, a inimii e pacea.

Revizitarea lecturilor din copilărie ne-ar permite să ne amintim care sînt atributele reale ale inimii. Ne-ar ajuta să ne raportăm la ele fără să ne simţim jenaţi. Ne-am explica de ce ne-au impresionat atît de mult la vîrsta la care credeam în poveşti şi ni se întîmplau lucruri miraculoase. Gretchen şi Karl, cei doi copii din „Crăiasa zăpezii“, minunata poveste a lui Andersen, sînt cele mai emoţionante dovezi a ce înseamnă să ai o inimă de gheaţă şi ce e de făcut pentru a ajuta pe cineva să şi-o recupereze. Karl îşi pierde sufletul din întîmplare: un ciob din oglinda spartă a unui vrăjitor îi intră în ochi şi îl face să perceapă o realitate schimonosită. Altul îi intră în inimă, iar aceasta începe să îngheţe. Băiatul îşi pierde toată buna-cuviinţă şi drăgălăşenia. Cu toate acestea, lumea pare să nu observe şi îi apreciază „deşteptăciunea“. Gretchen începe căutarea prietenului dispărut, cu un sacrificiu: îi oferă rîului pantofiorii ei cei roşii, lucrul la care ţinea cel mai mult, în schimbul unei informaţii despre Karl, şi o încheie străbătînd desculţă grădina îngheţată a Crăiesei şi palatul ei de gheaţă, protejată doar de inima ei nevinovată şi de rugăciuni. O inimă atît de puternică, încît a fost nevoie de o singură lacrimă picurată pe pieptul băiatului, ca să topească ciobul demonic.

Lecţia lui Peter Munk, personajul din „Inimă rece“ a lui Wilhelm Hauff, nu se referă atît la setea de bani, cît mai ales la trufie. Peter, tînăr sărac, are posibilitatea să ceară îndeplinirea a trei dorinţe, de la duhul bun al pădurii. Cere bani, desigur, dar nu pentru o viaţă mai bună şi împlinită, ci ca să se fălească cu noua lui situaţie. Nu cere minte şi pricepere care să-i permită să-şi menţină noua situaţie, astfel încît pierde banii la jocuri de noroc şi ajunge la sapă de lemn. Nedorind să revină de unde plecase, de data aceasta cere ajutorul duhului rău, care îi vrea, în schimb, inima. Inimă pe care Peter şi-o recuperează prin viclenie. Inima recuperată nu îi aduce bani, ci îl plasează într-o situaţie modestă, dar decentă, apropiată de statutul său iniţial.

Şi aşa constatăm că, bezmetică sau nu, e a noastră şi e de unică folosinţă: să ne menţină pe calea cea dreaptă.

Poate ar fi trebuit să scriu la persoana I singular. Sau poate nu.

Andreea Pleşoianu este profesoară la Liceul bilingv „Miguel de Cervantes“ din Bucureşti.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
carmen constantin romanca austria foto arhiva personala jpeg
Româncă, despre sistemul de educație din Austria: „Profesorii n-au interesul ca tu să termini liceul”
Carmen Constantin, o jurnalistă din Piteşti stabilită de șapte ani cu familia în oraşul austriac Linz, are doi copii și a vorbit pentru „Adevărul” despre regulile stricte din sistemul de educație din Austria, total diferite față de România.