Inimă şi suflet... peste generaţii

Cristina IVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Inimă şi suflet    peste generaţii jpeg

– Mamaie, ce e aia inimă?

– Ce să fie, mamaie, pui mîna la piept şi o simţi, bate acolo ca să te ţină în viaţă.

– Şi cînd mori? Mai bate?

– Bate, bate...

– Unde, mamaie?

– În cer, se face suflet, îi cresc aripi ca la fluturi şi se duce la Dumnezeu, să bată în cer.

Mda, carevasăzică, inima e cînd bate... şi sufletul e un fel de fluture...

Cred însă că am aşteptat pînă în adolescenţă ca să bată cu adevărat, tare, gata să-mi spargă pieptul şi să urce la cer... evident, ca noi toţi, cînd m-am îndrăgostit. Dar nu îi mai ziceam „suflet“, ci „inimă“, un organ al corpului, cu funcţii biologice, a cărui funcţionare e influenţată de stimuli transmişi de creier. Carevasăzică, surghiunisem sufletul... şi inima, într-o cutiuţă de muşchi.

Dacă m-ar întreba azi fi-miu ce e aia „suflet“, aş sta în cumpănă... Ce să-i spun, care dintre grilele de lectură pe care mi le oferă lumea, educaţia, profesia sau biserica să o aplic?

Aş putea să îi spun că inima, de exemplu, este, într-adevăr, un organ care pompează sînge în corp. Sau că acolo simţim că se aşază sentimentele cele mai puternice, că acolo simţim şi cînd iubim, şi cînd suferim cel mai tare...

Aş putea să aleg să-i spun că inima asta, cu sentimentele ei cu tot, trebuie bine echilibrată de raţiune, că orice trăire prea acerbă şi pasională te face să te aduni cu greu de pe jos, precum boabele de sticlă ale unui caleidoscop spart. În viaţă, doar, trebuie să fii deştept, să nu te laşi fraierit de sentimente prea puternice, care te fac slab în faţa celor care gîndesc un pic mai mult ca tine!

Asta, cel puţin, aude sigur de la modelul de succes, cu zîmbet perfect, pe sticlă, şi sentimente tranzacţionate rece, la bancă.

Aş mai putea să îi spun să nu gîndească cu inima, întrucît, vezi bine, azi acceptăm uşor să acţionăm după instinct, adică din lecţiile transmise de un punct obscur din stomac, dar nu din inimă, doar inima ne moleşeşte raţiunea, ne face să legăm relaţii imprudente...

Deci, mă luminez în sinea mea, inima e opusul prudenţei şi al calculului, al controlului şi al previzibilului. Bun, de aici aş putea să încep... Dar oare asta chiar e bine? Corect n-am să întreb dacă e... pentru că, evident, corect... ar fi adecvat... ar fi raţional... ar fi!

Dar ce facem cu sufletul? Aici chiar sînt în încurcătură! Îmi vin în minte orele de religie şi Sf. Augustin. Parcă aşa era: sufletul e imaterial şi etern, vine din însăşi esenţa Divinităţii... Şi parcurge, prin experienţă, un drum către mîntuire sau damnare.

Asta cu damnarea n-o să i-o spun, mă trimite la biserică... sau la balamuc! Generaţia asta nu mai crede în Iad, ca bunică-mea, care se temea că omul ei, Gigi, nu mai ajunge în Rai, că nu merge la biserică.

Tot aşa, sufletul este tot ceea ce eşti, dar nu poţi vedea, tot ceea ce îţi rămîne să descoperi şi să crezi.

Aşa că, ce să mă mai întrebe el, mă pregătesc, îmi iau avînt şi provoc eu discuţia lămuritoare. După cinci minute de tăcere rezervată şi priviri critice, se luminează:

„Aha, am înţeles ce vrei să zici.... Ne-a citit profu’ o postare pe Facebook a unui tip foarte cool, care zicea ca sufletul e softul, în timp ce corpul e hardul şi că softul nu se actualizează pînă nu curăţăm hardul de viruşi şi chestii outdated... După aceea, adică după ce te împaci cu tine şi cu ce eşti, poţi să actualizezi softul şi să treci la nivelul următor... adică să-i accesezi sufletul. Tare, nu?“

Mă retrag şi îmi amintesc cum mi-a picat mie fisa, cu mulţi ani în urmă. Intrasem, din obişnuinţă, într-o librărie de pe colţ cu facultatea, în timp ce mă certam în gînd cu fostul – pe atunci nu exista Facebook şi nici bani de SMS-uri nu aveam, ca să îl fac praf, aşa că procesul se petrecea strict în capul meu. Evident, aveam dreptate, raţionamentul era fără cusur şi el – amuţit! M-am apropiat de o carte... M-a frapat chipul paşnic, zîmbetul ireal, exact opusul măştii mele războinice. Pe spate scria:

„Eu sînt cel ce sînt. Şi aleg să fiu lumină, să fiu pace, să fiu tu. Şi aleg ca tu să fii eu... pentru că totul este Unul. Îmi arunc umbra şi păşesc fără frică... fără urme, fără ca sufletul meu să deranjeze în vreun fel Creaţia Ta... şi a mea.“

Mi-au amuţit gîndurile şi mi-am amintit de un alt citat, de data asta celebru, al Maicii Tereza: „Dacă îi judecăm pe ceilalţi, cînd mai avem timp să-i iubim?“

Cred că aici sînt şi inima, şi sufletul, fără chestii outdated, cum ar zice fi-miu, gata să treacă la următorul nivel. Fără judecată, nu mai există victime şi nici agresori, existăm doar noi, din inimă... Cine ştie, poate la nivelul următor, programul se actualizează nu binar, ci la singular... Şi mărim miza, nu mai vedem steaua X şi steaua Y, amîndouă mai mici decît steaua Z, poate începem să vedem cerul într-o reţea de lumini fără sfîrşit.

Cristina Ivan este doctorand la Universitatea Bucureşti.

Foto L. Muntean

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.