Inimă şi suflet... peste generaţii

Cristina IVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Inimă şi suflet    peste generaţii jpeg

– Mamaie, ce e aia inimă?

– Ce să fie, mamaie, pui mîna la piept şi o simţi, bate acolo ca să te ţină în viaţă.

– Şi cînd mori? Mai bate?

– Bate, bate...

– Unde, mamaie?

– În cer, se face suflet, îi cresc aripi ca la fluturi şi se duce la Dumnezeu, să bată în cer.

Mda, carevasăzică, inima e cînd bate... şi sufletul e un fel de fluture...

Cred însă că am aşteptat pînă în adolescenţă ca să bată cu adevărat, tare, gata să-mi spargă pieptul şi să urce la cer... evident, ca noi toţi, cînd m-am îndrăgostit. Dar nu îi mai ziceam „suflet“, ci „inimă“, un organ al corpului, cu funcţii biologice, a cărui funcţionare e influenţată de stimuli transmişi de creier. Carevasăzică, surghiunisem sufletul... şi inima, într-o cutiuţă de muşchi.

Dacă m-ar întreba azi fi-miu ce e aia „suflet“, aş sta în cumpănă... Ce să-i spun, care dintre grilele de lectură pe care mi le oferă lumea, educaţia, profesia sau biserica să o aplic?

Aş putea să îi spun că inima, de exemplu, este, într-adevăr, un organ care pompează sînge în corp. Sau că acolo simţim că se aşază sentimentele cele mai puternice, că acolo simţim şi cînd iubim, şi cînd suferim cel mai tare...

Aş putea să aleg să-i spun că inima asta, cu sentimentele ei cu tot, trebuie bine echilibrată de raţiune, că orice trăire prea acerbă şi pasională te face să te aduni cu greu de pe jos, precum boabele de sticlă ale unui caleidoscop spart. În viaţă, doar, trebuie să fii deştept, să nu te laşi fraierit de sentimente prea puternice, care te fac slab în faţa celor care gîndesc un pic mai mult ca tine!

Asta, cel puţin, aude sigur de la modelul de succes, cu zîmbet perfect, pe sticlă, şi sentimente tranzacţionate rece, la bancă.

Aş mai putea să îi spun să nu gîndească cu inima, întrucît, vezi bine, azi acceptăm uşor să acţionăm după instinct, adică din lecţiile transmise de un punct obscur din stomac, dar nu din inimă, doar inima ne moleşeşte raţiunea, ne face să legăm relaţii imprudente...

Deci, mă luminez în sinea mea, inima e opusul prudenţei şi al calculului, al controlului şi al previzibilului. Bun, de aici aş putea să încep... Dar oare asta chiar e bine? Corect n-am să întreb dacă e... pentru că, evident, corect... ar fi adecvat... ar fi raţional... ar fi!

Dar ce facem cu sufletul? Aici chiar sînt în încurcătură! Îmi vin în minte orele de religie şi Sf. Augustin. Parcă aşa era: sufletul e imaterial şi etern, vine din însăşi esenţa Divinităţii... Şi parcurge, prin experienţă, un drum către mîntuire sau damnare.

Asta cu damnarea n-o să i-o spun, mă trimite la biserică... sau la balamuc! Generaţia asta nu mai crede în Iad, ca bunică-mea, care se temea că omul ei, Gigi, nu mai ajunge în Rai, că nu merge la biserică.

Tot aşa, sufletul este tot ceea ce eşti, dar nu poţi vedea, tot ceea ce îţi rămîne să descoperi şi să crezi.

Aşa că, ce să mă mai întrebe el, mă pregătesc, îmi iau avînt şi provoc eu discuţia lămuritoare. După cinci minute de tăcere rezervată şi priviri critice, se luminează:

„Aha, am înţeles ce vrei să zici.... Ne-a citit profu’ o postare pe Facebook a unui tip foarte cool, care zicea ca sufletul e softul, în timp ce corpul e hardul şi că softul nu se actualizează pînă nu curăţăm hardul de viruşi şi chestii outdated... După aceea, adică după ce te împaci cu tine şi cu ce eşti, poţi să actualizezi softul şi să treci la nivelul următor... adică să-i accesezi sufletul. Tare, nu?“

Mă retrag şi îmi amintesc cum mi-a picat mie fisa, cu mulţi ani în urmă. Intrasem, din obişnuinţă, într-o librărie de pe colţ cu facultatea, în timp ce mă certam în gînd cu fostul – pe atunci nu exista Facebook şi nici bani de SMS-uri nu aveam, ca să îl fac praf, aşa că procesul se petrecea strict în capul meu. Evident, aveam dreptate, raţionamentul era fără cusur şi el – amuţit! M-am apropiat de o carte... M-a frapat chipul paşnic, zîmbetul ireal, exact opusul măştii mele războinice. Pe spate scria:

„Eu sînt cel ce sînt. Şi aleg să fiu lumină, să fiu pace, să fiu tu. Şi aleg ca tu să fii eu... pentru că totul este Unul. Îmi arunc umbra şi păşesc fără frică... fără urme, fără ca sufletul meu să deranjeze în vreun fel Creaţia Ta... şi a mea.“

Mi-au amuţit gîndurile şi mi-am amintit de un alt citat, de data asta celebru, al Maicii Tereza: „Dacă îi judecăm pe ceilalţi, cînd mai avem timp să-i iubim?“

Cred că aici sînt şi inima, şi sufletul, fără chestii outdated, cum ar zice fi-miu, gata să treacă la următorul nivel. Fără judecată, nu mai există victime şi nici agresori, existăm doar noi, din inimă... Cine ştie, poate la nivelul următor, programul se actualizează nu binar, ci la singular... Şi mărim miza, nu mai vedem steaua X şi steaua Y, amîndouă mai mici decît steaua Z, poate începem să vedem cerul într-o reţea de lumini fără sfîrşit.

Cristina Ivan este doctorand la Universitatea Bucureşti.

Foto L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

alec baldwin proces profimedia jpg
Alec Baldwin nu a fost invitat la premiera filmului „Rust”. În 2021, a ucis-o accidental pe directoarea de imagine Halyna Hutchins
Filmul wester „Rust” al lui Alec Baldwin a avut premiera mondială miercuri, la un festival de film din Polonia, dar actorul nu a fost prezent, deoarece nu a fost invitat.
chocolate saga1 jpeg
Praline cu jumări, noul desert care face ravagii în România! Unde le puteți încerca gustul inedit
Chiar dacă preferăm sortimente și umpluturi diferite, tuturor ne place ciocolata, întrr-un fel sau altul. Iar pofticioșii din țara noastră au o oportunitate greu de refuzat, în acest weekend!
Banner Ecaterina Ladin
Ecaterina Ladin, Dalida din „Las Fierbinți”, știe secretul unei relații fericite: „La noi flacăra este aprinsă…”
Actrița Ecaterina Ladin (40 de ani), interpreta rolului Dalida din “Las Fierbinți” are acasă o familie frumoasă și numeroasă, trei băieți, și cu soțul, patru.
Banner Fuego
Realizare colosală pentru Fuego! Ce s-a întâmplat în viața îndrăgitului artist: „Avem peste șase ani de când...”
Paul Surugiu, pe numele lui de scenă, Fuego, se bucură de un real succes. Recent, el a fost dublu premiat pentru performanțele sale în televiziune, lucru cu care se mândrește.
Bosch FOTO Shutterstock
Bosch anunță concedieri masive. Motivul pentru care gigantul german dă afară mii de angajați
Robert Bosch, marea companie germană din domeniul ingineriei a anunțat vineri că va face concedieri masive, potrivit Retures.
inchisoare sua jpeg
Ce a cerut la ultima masă un deținut condamnat la moarte în Alabama. Era închis din 1994 și a fost executat prin hipoxie cu azot
Un deținut din Alabama, cunoscut pentru limbajul său vulgar, care a ucis o femeie împreună cu prietenii săi adolescenți, a avut parte de o masă extravagantă înainte de a fi executat printr-o metodă controversată.
Mbappe jpg
Kylian Mbappé îl seacă de bani pe Nasser Al-Khelaifi, după ce PSG i-a făcut viața amară
Apelul clubului Paris Saint-Germain a fost respins respins, iar campioana Franței trebuie să scoată din buzunar 55 de milioane de euro.
adriana bahmuteanu jpeg
Reacția Adrianei Bahmuțeanu, după ce a ieșit din sala de judecată, la procesul cu Honorius: „Ce rost mai are să-i văd”
A fost o zi importantă pentru Adriana Bahmuțeanu. Vineri, 22 noiembrie 2024, fosta soție a lui Silviu Prigoană a ajuns împreună cu avocata ei în sala de judecată, unde l-a așteptat pe Honorius, fiul cel mare al omului de afaceri. Avocata vedetei a declarat că au obținut o primă victorie deja.
Ministrul apararii ucrainei si al suediei X png
Suedia nu se lasă intimidată de amenințările Rusiei. „Nu ne va putea împiedica să continuăm să sprijinim Ucraina”
Suedia anunță Rusia că, în ciuda amenințărilor, continuă să sprijine Ucraina, a declarat vineri ministrul suedez al Apărării, Pal Jonson, potrivit AFP.