De inimă albastră şi alte inimioare

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
De inimă albastră şi alte inimioare jpeg

„Would you like me to seduce you?“ este replica din The Graduate pe care Mrs. Robinson (interpretată de fascinanta Anne Bancroft) i-o adresează tînărului Benjamin, în interpretarea candid-ludică a lui Dustin Hoffman.

În definitiv, toţi vrem să fim seduşi în momentul cînd, accidental sau cu bună ştiinţă şi intenţie, ne aşezăm în fotoliul domestic sau pe scaunul de cinema, să privim o „romanţă cu parfum“ sau o dramă cu amor imposibil. Cu biografii şi poveşti care aparent sînt „ca-n viaţă“, interpretate „ca-n filme“, de actori charismatici şi neliniştiţi, ne aşteptăm să fim vrăjiţi şi confiscaţi, vreme de o oră şi jumătate, şi să visăm cu ochii larg deschişi la o variantă îmbunătăţită a propriei biografii. Această visare poate fi prilej de poticnire existenţială sau de vanitate cu ştaif, în care ne privim inevitabil pe noi înşine ca într-o bandă desenată, o ocazie trivială de chestionare fast-forward a relaţiilor amoroase, a prezenţei inimioarelor, a gesturilor romantice şi marilor cuvinte în umilele noastre vieţi. Dacă nu dă cu plus, visăm mai departe, vărsăm o lacrimă pe furiş, „filmul a fost drăguţ“, şi ne propunem, cu mîna pe inimă, să fim mai atenţi cînd ne întîlnim cu fericirea – vorba cîntecului. În cazul în care comparaţia ne convine, pufnim un pic superior, „filmul a fost prostuţ“, sîntem intransigenţi cu intenţia poveştii, dar îngăduitori cu actorii, şi ne vedem de-ale noastre, pentru că, nu-i aşa, toţi avem „un foc pe inimioară, măi“ – vorba unui alt cîntec.

Seduşi şi abandonaţi în propriile reverii, filme ca It Happened One Night (1934), The Philadelphia Story (1940), Dirty Dancing (1987), When Harry Met Sally… (1989), Pretty Woman (1990), Four Weddings and a Funeral (1994), The English Patient (1996), Amélie (2001), The Notebook (2004) pun la dispoziţie diagnosticul, reţeta şi remediul, într-o sesiune terapeutică în care fiecare ştie pentru ce a venit, fiecare îşi cunoaşte metehnele şi slăbiciunile, şi este pregătit pentru o joacă nevinovată, într-un basm din care toţi ies puţin şifonaţi de greşelile proprii sau de neînţelegerile altora, umorul salvează multe situaţii, iar „sentimentele se-neacă-n lacrimi“ – vorba unui alt cîntec –, dar dragostea învinge în cele din urmă. Acest tip de film terapeutic, pe care poţi pune uşor etichete şi emoticoane, după gust şi după modă (feelgood, cheesy, funny sau heartbreaking) are rezultate certe şi imediate pentru inimioarele noastre încercate/încărcate/încercănate, chiar şi aşa superficiale, „inspiraţional-motivaţionale“ (pardon de expresie!) şi cam paralele cu realitatea. În definitiv, vedem filme ca să scăpăm de noi înşine şi de ce-i în jurul nostru şi să ne relaxăm un pic, nu?

Dacă, dimpotrivă, n-avem astîmpăr şi ne place să ne chinuim şi să chestionăm – nu-i aşa? – „insuportabila uşurătate a fiinţei“ (deh!), avem „alte glasuri, alte încăperi“ şi altă listă, pe care se pot găsi titluri ca Vertigo (1958), Jules et Jim (1962), Pierrot Le Fou (1965), Badlands (1973), Fear Eats the Soul (1974), Wild at Heart (1990), Les Amants du Pont-Neuf (1991), Chungking Express (1994), Buffalo ’66 (1998), In the Mood for Love (2000), Punch-Drunk Love (2002), Lost in Translation (2003), Head-On (2004), Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004), Blue Valentine (2010), în care, exact pe dos, filmul ne suspendă în timp şi în spaţiu (aş îndrăzni), face slalom printre realităţi şi (ne)fericiri, nu ne pune pe tavă şabloane şi formule, nu ne mîngîie pe creştet inutil şi imatur, nu apelează la minciuni pentru a spune mari adevăruri, ci încearcă să aducă nişte oameni cît mai aproape de noi.

Este imposibil să epuizez vreo listă sau genurile şi subgenurile în care se înscriu poveştile filmice cu şi despre inimi şi inimioare frînte, roz, negre sau săgetate. Şi asta fără să iau în calcul cele mai puţin atractive genuri de serial TV, soap opera şi telenovela, cu audienţa pentru care corazon-ul bate neîncetat şi fără rest, în fapt, cel mai sedus şi sedat public.

Ileana Bîrsan este editorul paginilor de film la revista BeWhere.

Foto: L. Muntean

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.