Omul de pe dig

Publicat în Dilema Veche nr. 266 din 19 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În vara lui 1989 cozile la benzinăria Favorit erau atît de lungi încît se încolăceau pe cîteva străzi, nici ele scurte. Te aşezai la coadă ieri şi ajungeai la pompă mîine. Dacă voiai să nu-ţi pierzi rîndul, dormeai în maşină. Mergeai cîţiva metri, apoi stăteai cîteva minute, mai mergeai cîţiva metri şi iar stăteai. Ţi se ura. Îmi luam de citit cărţi groase şi cu toate că n-aveam carnet, porneam motorul şi străbăteam cei cîţiva metri, cînd se urnea coada. Soţia mea avea pe atunci o Lada care nu se supăra prea tare dacă-i dădeam benzină de 75 de octani, cînd se termina cea de 90 la pompă. Mergea însă cam îmbufnată şi fumega. Vine concediul. Fac rost de un bilet la vila scriitorilor de la Neptun: o cameră cu trei paturi şi trei mese pe zi. Multă lume credea că "la scriitori" mîncarea era mai bună decît la hotelurile din jur, încît la începutul sezonului apăreau în vilă şi cetăţeni nescriitori, care nu erau nici măcar rude de scriitori. Unii voiau să se laude acasă că şi-au făcut concediul acolo, alţii erau prieteni cu Omul cu biletele care pe atunci era nea Turturică romancierul. La început de sezon mai rămîneau camere goale " marea, rece, cu valuri mari, terasele din jur de-abia se dezmorţeau, iar scriitorii despre care te puteai lăuda că i-ai văzut începeau să apară de-abia în cea de-a doua serie. Pe drum, maşini puţine, mai mult camioane. Dacă te opreai undeva, să mănînci, n-aveai ce. Popasurile erau goale, în alimentare găseai cutii cu creveţi din Vietnam, sticle cu oţet, pîlnii de plastic de toate mărimile şi sare vrac. Încă nu se copseseră roşiile, aşa că ce era să facem cu sarea? La Pîine nu era pîine, ci doar pungi cu fidea şi cutii de carton cu macaroane. Am găsit pînă la urmă nişte biscuiţi înecăcioşi, nici dulci, nici săraţi, în schimb aproape la fel de tari ca pesmeţii cazoni. Cînd am ajuns la vilă, soţia mea s-a dus la bucătărie şi a cerut ceva de mîncare pentru copii, pînă la masa de seară. Nu mai ţin minte cum o chema pe bucătăreasă, dar i-a dat ce i-o fi dat. Băieţii erau mici şi răi de foame. Şi Danielei îi cam sclipeau ochii. Eu eram atît de mulţumit că aveau cafea, încît nu-mi mai trebuia nimic. Am luat două ceşti " pe una am băut-o fierbinte. Pe cealaltă am lăsat-o să se răcească şi am băut-o în tihnă, cu ochii la vapoarele din larg. Pe rafturile de la bar erau nişte sticle de whisky, de decor, umplute cu ceai şi altele cu un coniac cu un miros imposibil, Bastion. Cînd a început să se însereze, un zvon i-a adus la bar pe toţi cei din vilă. Se adusese Pepsi. De la cozile din Bucureşti, la pîine, carne, ulei, zahăr şi tot ceea se mai găsea, cînd se găsea, am trecut, în prima zi de concediu la mare, la coada la Pepsi. Înaintea mea nu erau decît vreo 20 de muşterii, oameni politicoşi şi prudenţi " aveau plase aduse de acasă pentru orice eventualitate. Ne-am dus prada în camere. La ora opt, cînd începea programul la televizor, clubul de la parter era plin. Din cînd în cînd cîte o voce în timpul Telejurnalului (la imaginile cu Ceauşescu): "De-abia aşteptam să-l văd!", "Ce bine arată!", "Nu-l filmează de aproape..." La zece noaptea, cînd s-a terminat distracţia la TVR, amatorii de bulgari au protestat fiindcă imaginea era plină de purici. Clubul s-a golit. La mesele din hol s-au pornit nişte partide de cărţi şi de remi. Pe terasă, în jurul unor sticle cu un lichid rozaliu care amintea a vin, discuţii literare, mai mult despre autori decît despre cărţile lor. De undeva de la etaj se auzea încet "Europa liberă" la un radio cu tranzistori. "Dă-l mai tare!" " strigă sincer cineva de pe terasă. Probabil însă că la etaj acest îndemn a sunat ca o provocare; "Europa liberă" a amuţit. "Degeaba! " a ricanat vocea de pe terasă. Colonelul Achim veghează!" (Colonelul Achim " sau ce grad avea el atunci " era securistul oficial al Uniunii Scriitorilor.) Pe aleile şi pe străzile din Neptun, lumină puţină şi o linişte mai degrabă accentuată de vocile celor care ieşiseră la plimbare. Ţiuiau ţînţarii şi dinspre mare venea la răstimpuri un miros de ierburi putrede şi de peşte împuţit, care n-a dispărut decît peste vreo două zile. Tot atunci au dispărut şi ţînţarii. În schimb, la vila lui Ceauşescu aflată puţin mai încolo au început să meargă aspersoarele, iar în jurul ei se plimbau nişte tineri îmbrăcaţi în costume de vară care păreau cumpărate toate din acelaşi loc. Şi dintr-odată, în magazinele de pe tot litoralul au apărut salam, brînză, chiar şi caşcaval şi uitatele măsline. În tutungerii erau de vînzare şi la vedere ţigări străine. Iar la staţiile Peco, benzina se vinde la liber. Venea Şeful! După două zile, nici alea întregi, magazinele erau din nou goale. Fusese, se spunea, o alarmă falsă. Totuşi, tinerii în costume de vară au continuat să-şi facă rondul, iar vineri, spre seară, pe faleză un cunoscut mi-a arătat cu degetul spre digul de val care pornea de la vila lui Ceauşescu şi ajungea pînă departe în mare. Spre capătul digului era un tip singur; de la distanţa aceea, părea de mărimea unei ţigări. "Îl vezi? " mă întreabă mult mai vîrstnicul meu amic. El e. Aşa face de mulţi ani în prima zi cînd vine la mare."

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

geam noapte fereastra istock jpg
De ce nu e bine să dormi cu geamul deschis vara. Riscurile nebănuite la care te supui
De-a lungul verii cu toții suntem obligați să găsim modalități de a rezista în fața căldurii excesive. Temperaturile ajung constant la valori extreme pe timp de zi, iar, din păcate, nici măcar nopțile nu sunt mult mai reci. În aceste condiții, mulți oameni aleg să doarmă cu geamurile deschise.
Ion Iliescu Foto AFP jpg
Fostul președinte Ion Iliescu este în stare critică, anunță Spitalul Agrippa Ionescu
Ion Iliescu se află într-o stare de sănătate critică, iar medicii sunt rezervați în privința evoluției sale. Fostul președinte este internat la terapie intensivă, cu disfuncții multiple de organe și o afectare respiratorie severă.
ion iliescu  jpg
Ion Iliescu este în stare critică. Anunțul medicilor
Fostul preşedinte Ion Iliescu este în stare critică, cu disfuncţii multiple de organe.
David Popovici SIngapore 200 de metri  Foto GettyImages 2227628877 (5) jpg
Nadia, David și România care nu mai fuge
Pentru mine, fotografia cu care însoțesc aceste gânduri, alb-negru jos, color sus, reprezintă mai mult decât o imagine dinamică, frumoasă. Pentru mine, ea este un simbol. Două trupuri în zbor, două generații de geniu și o singură țară: România.
copil ecran shutterstock1 jpg
Co-fondatorul YouTube nu le permite copiilor săi să urmărească short-uri: „Duce la scăderea capacității de concentrare”
Steve Chen, co-fondatorul YouTube, trage un semnal de alarmă privind impactul videoclipurilor scurte asupra copiilor.
cristi borcea jpg
Bogdan Ivan FOTO Mediafax
Restructurările din Ministerul Energiei: 35% dintre directori vor fi eliberați din funcții
Restructurările din Ministerul Energiei vor fi terminate în maximum două săptămâni, a declarat ministrul de resort, precizând că 20% din posturi vor fi desființate.
Gabriela Cristea scaled e1693250543479 1024x577 jpg
Trucul Gabrielei Cristea pentru cea mai gustoasă salată de vinete. Ingredientul secret care face diferența
Salata de vinete este un preparat clasic, nelipsit din bucătăriile românilor, mai ales în sezonul cald. Ușor de pregătit și extrem de savuroasă, această rețetă poate căpăta un gust aparte cu ajutorul unui ingredient surpriză. Gabriela Cristea a dezvăluit cum o prepară ea acasă și ce truc folosește p
wilmark jpg
Wilmark și dansatorii săi au făcut senzație la Wonder Family Fest. Costume de 10.000 de euro și un show incendiar: „Noi lucrăm în familie” Ce proiect nou lansează
Costume senzaționale, în valoare de aproximativ 10.000 de euro, aduse special din Brazilia, și un super show sub bagheta magică a celebrului coregraf!