Cartea ca o tigaie de teflon la promoţie

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Cartea ca o tigaie de teflon la promoţie jpeg

În zilele cînd se făcea coadă la vreo traducere la Librăria Cărţii Româneşti de pe strada Cazzavillan, mă duceam să aud ce mai zice cititorul. Atunci se suspendau partidele de table de pe postamentul de lîngă vitrina cu vedere spre circa de Miliţie, iar clienţii obişnuiţi ai librăriei, care mai schimbau o vorbă cu Mircea Nedelciu, stăteau încolonaţi cam indispuşi printre necunoscuţi. Aici tipicul era altul decît la cozile la pui din Piaţa Amzei. Se discuta despre cărţi, mai auzeai cîte o bîrfă subţire despre răposatul Marin Preda, dar şi cîte un banc, spus cu voce scăzută vreunui amic, despre ăla. Dacă aveai răbdare, prindeai şi citate din Noica, menite să tragă o barieră invizibilă între cei care le rosteau şi mitocănimea care le sufla în ceafă.

Era o lume amestecată la cozile astea. De la cei ce veneau ţintit, ştiind ce hram purta cartea pe care voiau s-o cumpere, la experţii lui ce-se-dă-aici?, care se aşezau la rînd pentru a folosi ulterior cartea ca pe o valoare de schimb. Se făceau cozi mărişoare şi la cîţiva autori români, dar nici una nu s-a comparat cu uriaşa coadă la Cel mai iubit dintre pămînteni, despre care se spune că l-ar fi făcut pe Marin Preda să lăcrimeze de fericire şi care le bătea pe cele din anii ’90 de la tigăile de teflon din supermarketuri. Cozile la romanele străine aduceau puţin cu cele de la cafegeria lui Florescu din zilele cînd venea cafeaua columbiană sau cutiile cu ness. O lume pestriţă, dar – una peste alta – cu oarecari pretenţii. Tineri în blugi sau cu raiaţi, adolescente cu eşarfe de la Fondul Plastic, domni la costum şi doamne cu poşete de piele, bătrîni cu hainele tocite demn. Pe atunci nu se vorbea nici la radio, nici la televizor despre cărţile care urmau să apară. Li se făcea reclamă din gură în gură. Efectul era sigur şi fulgerător. Cînd s-a tradus Shogun de James Clavell, zvonul s-a întins imediat în tot Bucureştiul. La Librăria Univers a apărut o coadă magnifică, la care se uitau de pe celălalt trotuar cîţiva miliţieni trimişi acolo pentru a preveni vreun caz de ceva. Cînd s-au terminat cărţile şi s-a pornit rumoarea printre cei care aşteptaseră degeaba, s-a aflat că mai vine o dubă, ceea ce pe unii, mai bătrîni, i-a făcut să-şi ia tălpăşiţa, fiindcă ştiau la ce te poţi aştepta din partea unei dube din care s-a descărcat marfa, mai ales cînd sînt şi miliţieni prin preajmă.

Ca şi cutiile de ness, cărţile astea nu erau cumpărate doar de dragul lecturii. Reprezentau o investiţie. Cine avea cu ce cumpăra mai multe exemplare, pentru obligaţii, dar şi pentru orice altă eventualitate. Cu un Shogun în mînă altfel intrai în cabinetul dentistului şi te aşezai mai încrezător pe patul din spital. Un volum cartonat din opera lui Alexandre Dumas îţi deschidea uşa din spate a alimentarei. Cunoscătorii se aşezau la coadă pentru autori, ocazionalii răspundeau chemării titlurilor. Atunci cînd a apărut Mătuşa Julia şi condeierul, n-a fost cine ştie ce înghesuială. Pentru Războiul sfîrşitului lumii al aceluiaşi Llosa aveai nevoie de pile la librar, să mai scoată vreun volum din spate, după ce anunţa solemn: „S-a terminat Războiul!“. Uneori, bursa zvonurilor lua editurile pe nepregătite. Aşa s-a întîmplat cînd a ieşit Ulise. Cei de la Editura Univers au tras vreo douăzeci-treizeci de mii de exemplare din romanul lui Joyce, aşteptîndu-se la o vînzare lentă. Nici n-a intrat bine romanul în librării, că a şi dispărut. Atunci au dat lovitura tipografii de la Casa Scînteii. Au scos o coadă de tiraj pe barba lor şi l-au vîndut pe Joyce prin tunelurile de la subsol. Îl dădeau mai ieftin decît în librărie, dar exista un risc în tunelurile acelea lungi. Nu să apară Miliţia pentru a pune capăt speculei. Miliţia lua de-acolo cărţi gratis. Riscul consta în şobolanii mari cît pisicile, îngrăşaţi cu hîrtie, care fugeau pe-acolo şi, dacă li se părea că n-au loc de scăpare, săreau pe tine. 

Cristian Teodorescu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Medgidia, oraşul de apoi, Cartea Românească, 2009.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.