Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui (fragment)

O mică încurcătură cu banca, dar se va rezolva. Alina începuse să dea şi din cap că nu. Şi, după ce Cîinele încheiase convorbirea, îi spusese ce aflase ea despre încurcăturile lui Chirvasiuc. Îşi băgase banii la Caritasul banditului ăluia de la Cluj, Stoica, să primească de opt ori mai mulţi. Şi acum, pentru că rromul ăla de Stoica dăduse faliment, rămăsese şi domnul distribuitor fără bani. Cu ce ne alegem noi dacă nu-l ajutăm să se pună pe picioare? o întrebase. Alina era de acord cu el, că dacă l-ar fi dat pe Chirvasiuc în judecată nu s-ar fi ales cu nimic. Cretinul îşi gajase la bancă şi casa, şi maşinile, ca să dea lovitura cea mare la Caritas. Dar mai putem noi să-l ajutăm? 

Cîinele nu era sigur. Însă, dracu’ să-l ia de prost, cu ce se alegeau dacă n-ar fi făcut-o? Am fi putut să nu ajungem la mîna lui, îi aminti Alina, care, de fapt, se temea că domnul Chirvasiuc nu era singurul distribuitor al revistei care-şi pierduse banii la Caritas. Asistenta lui era atît de pornită împotriva firmei care pînă cu vreo două săptămîni în urmă le dădea depunătorilor de opt ori mai mulţi bani, încît Cîinele o întrebă dacă nu cumva riscase şi ea. Nişte economii, a recunoscut Alina.  Dar cel puţin ea nu s-a dus la Cluj, să stea la coadă la casieria escrocului. Îi dăduse banii unei prietene. Cu gîndul s-o consoleze, Cîinele îi spusese că şi el