„Jocul de smarald“ al destinului
(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 61, iunie 2011)
La fel ca magistrul său Mircea Eliade, I.P. Culianu a descoperit de timpuriu puterea de atracţie a cîmpurilor magnetice ale misterului şi magiei. Fratele Elis, cum i se mai spunea în cercul restrîns al prietenilor din facultate, avea ceva de „mag modern“, iniţiat în teoriile de graniţă ale fizicii, dar şi în arcanele ştiinţelor oculte, între care astrologia ocupa un loc important. Mitul vieţii sale a fost magia, cum remarca H.-R. Patapievici: „Acestui subiect i s-au datorat originalitatea... succesul şi... într-un fel enigmatic... moartea.“ (1)
Încă din tinereţe, Culianu a manifestat un vizionarism straniu şi capacităţi premonitorii: „Un instinct al ghicitului se ridică uneori din sufletul meu cu o siguranţă uluitoare, trec pe lîngă un local şi ştiu că înlăuntru se află o persoană anume.“ (2) Impresionantă este viziunea din „Apoteoza omului gotic“ datînd din anii 1970-1972. Textul evocă premonitoriu momentele pe care Culianu le va trăi peste 14 ani, veghindu-l pe M. Eliade şi apoi asistînd la incinerarea acestuia: „Magistrul era bătrîn şi, trăgînd să moară, m-a chemat... mi-a cerut ca la orele astrologice douăsprezece să fie pregătit cuptorul cel mare, unde să-i ard cadavrul.“ (3) Tot în acelaşi volum de tinereţe apare o viziune care, raportată la locul asasinării de peste ani, ne poate pune pe gînduri: „Zărise o mînă ieşind din rezervorul toaletei şi luase totul drept o farsă macabră.“ (4)
Aluzii, viziuni fugare, fraze premonitorii despre crima din 21 mai 1991 apar în numeroase dintre textele sale: „Moartea l-a ajuns într-o zi senină de primăvară.“ (5) Culianu chiar le mărturisea unor prieteni că va muri tînăr. Ted Anton făcea observaţia că, dincolo de mobiluri, asasinarea lui Culianu seamănă extraordinar cu acţiunea unora dintre prozele sale de ficţiune. (6) Chei de interpretare stranii oferă în acest sens romanul Jocul de smarald, pe care I.P. Culianu îl scrie în 1987, în colaborare cu logodnica sa, Hillary Wiesner. Acţiunea romanului istorico-detectivistic, astrologic şi magic se petrece în plină Renaştere, la Florenţa. În capitolul VII, subintitulat sugestiv „capitol în care devine evident că stelele ne hotărăsc destinul“, vestitul filozof florentin Marsilio Ficino atenţionează: „Domnilor, aţi băgat oare de seamă că avem de-a face cu crime astrologice?“. În şirul de asasinate misterioase se constată o legătură între configuraţia planetară, momentul crimei şi instrumentul acesteia.
De la primele pagini pătrundem în universul magic al viziunilor premonitorii. Prima victimă aminteşte frapant chiar de I.P. Culianu: „Petrus de Hecatibus fusese un astrolog serios şi... numai moartea timpurie l-a împiedicat să devină faimos... horoscoapele sale nu o singură dată mă impresionaseră.“ (7) Numele victimei o evocă pe Hekate, zeiţa greacă a magiei şi a vrăjilor, domenii care l-au interesat în chip special (teoretic şi practic) pe Culianu. De altminteri, ni se spune că „Petrus practica magia şi invocarea demonilor“. În portretizarea lui Petrus recunoaştem elemente din biografia lui Culianu: victima era un „savant erudit, dar şi un priceput astrolog, logodit cu fata iubită, cu care urma să se căsătorească“ (8). Petrus este ucis deasupra unei ape curgătoare (pe Ponte Vecchio) şi ţine în mînă un inel cu o piatră preţioasă verde (smarald) pe care apar semnul astral al Balanţei şi o triplă conjuncţie planetară. Profilul unei alte potenţiale victime, obţinut prin divinaţie, trimite din nou la Culianu: „...persoana ce va fi ucisă este de familie bună şi are un renume bun, s-a născut sub semnul Balanţei sau are acest semn la ascendent. Este o fiinţă... curtenitoare... are talent la limbi străine şi la scris... va muri de moarte violentă... în temă apare maleficul Marte“ (9).
I.P. Culianu era Capricorn cu ascendent în Balanţă. În tema astrală a zilei de primăvară, din 21 mai 1991, orele 13, cînd a fost asasinat Culianu, tranzitele realizează o triplă conjuncţie: peste Soarele natal (la 14° în Capricorn) se aşază Uranus (13° în Capricorn) şi Neptun (16° în Capricorn). Peste Luna natală (22° Rac) şi maleficul Marte (26° Rac). Nodul Sud (plata karmică) din ziua de 21 mai se află la 21° Rac, pecetluind parcă întreaga configuraţie.
În capitolul XIX al Jocului de smarald, fraze stranii, tîlcuiri ezoterice se referă din nou la marea trecere dincolo. Dialogul dintre victimă şi înger are loc în afara planului terestru. Cifrele de foc arată numărul 19. I-am putea descifra înţelesul ştiind că, potrivit tradiţiei magice consemnate în Tabula smaragdina, planul celest se reflectă în planul terestru. Aşadar 19 devine 91, indicînd anul crimei. „Avem ceva timp la dispoziţie...“, spune îngerul (romanul este scris în 1987), „locurile noastre sînt fixate la numărul 22“. I.P. Culianu a fost ucis pe 21 mai 1991, într-o zi de marţi.
Care este, totuşi, mesajul? Îl găsim în prima frază a capitolului IX (19!), intitulat „Viaţă după viaţă“: „Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că murisem, atunci ea mi-a fost furnizată cînd m-am trezit la poalele unui magnific Munte de Lumină.“
Note:
1 H.-R. Patapievici, Ultimul Culianu, Editura Humanitas, 2010, p. 139.
2 I.P. Culianu, Arta fugii, Editura Polirom, 2002, p. 177.
3 Ibidem, p. 112.
4 Ibidem, p. 77.
5 I.P Culianu, Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, Editura Nemira, 1996, p. 187.
6 Ted Anton, Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu, Editura Nemira, 1997, p. 62.
7 I.P. Culianu, Jocul de smarald, Editura Polirom, 2005, p. 37.
8 Ibidem, pp. 18, 37.
9 Ibidem, pp. 307-308.
______
Sivia Chiţimia (n. 1949), poetă şi etnolog, are un doctorat în etnologie şi antropologie culturală cu tema „Simboluri hermetice în cultura tradiţională românească“. Din 1991 este cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“. Volume publicate: Circuitul viselor în natură (1979), Magazinul fermecat (1988), Le Défi magique (în colab., Lyon, 1994), Graal et modernité (în colab., Paris, 1996) ş.a. A realizat emisiunea Zodiac la TVR Cultural.
