LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

E plantă, se numeşte Amorphophallus şi pute în asemenea hal încît cercetătorii au catalogat după miros cîteva din cele peste 170 de specii cunoscute, astfel: peşte/urină, bălegar/fecale, hoit şi brînză rîncedă. Cu toate astea, o specie de Amorphophallus japoneză miroase a fructe/ciocolată şi e cultivată ca ingredient pentru bomboane. Este, cum ar veni, rebela speciei. (M. C.) Întrebat de jurnaliştii de la Adevărul de ce a demis directori de institute „cu rezultate remarcabile“, Andrei Marga (da,

Într-o zi ploioasă, pe la ora 5, am condus cu maşina o prietenă la aeroport, la Otopeni. Zbura de la Bucureşti la Cluj. După o oră m-a sunat veselă să-mi spună că a ajuns. Noi încă eram blocaţi în trafic, pe drumul de întoarcere acasă, pe la Piaţa Victoriei. (A. P.) Catedrala Mîntuirii Neamului va fi dotată cu adăpost antiatomic – anunţă Adevărul. Păi, dacă pînă şi clericii simt nevoia de-un adăpost antiatomic, atunci de ce mama naibii mai costruim ditamai catedrala? (M. M.)

"Din comorile bibliotecii aş menţiona: Pergamonul lui Ioan Sinaitul, un pergamon grecesc de la sfîrşitul secolului XI, partiturile lui Mozart şi ale lui Rossini, monedele de aur din secolele V, VI BC şi, bineînţeles, arhivele marilor oameni din România: de cultură, politici, ingineri – de pildă, cea a lui Traian Vuia."

Dacă faci baie în bere şi hamei, slăbeşti; dacă nu dormi, slăbeşti. Dacă te masezi cu turmeric şi curry, slăbeşti. Cînd luna e în scădere, s-ar putea să pierzi din greutate. Pînă şi vizionarea unui film horror te ajută să arzi peste 200 de calorii. Oare n-ar fi mai simplu să te apuci de sport? (S. G.) În seara în care Felix Baumgartner urma să sară din stratosferă şi urmăream cu sufletul la gură transmisia de pe Digi Sport, m-a sunat tata: „Dă pe Discovery, e unul care se pregăteşte să meargă pe

● Uma Thurman, protagonista din Kill Bill, a anunţat numele fiicei sale recent născute: Rosalind Arusha Arkadina Altalune Florence Thurman-Busson. Am zis eu că am fost discriminată atunci cînd, în secolul trecut, taică-meu a vrut să mă numească Ana-Maria Simona şi funcţionara de la ghişeu i-a spus că e prea mult. Parcă aş cere cuiva nişte daune… (S. S.) ● La Piaţa Sudului, în geamul unei prăvălii, acest  anunţ: „Pierdut broască ţestoasă cu tot cu coş, coşul de culoare alb cu albastru. Ofer recom

„Iubita mea, sînt ultimul poet balcanic: / Primeşti un decojitor mecanic!“ Nu, nu e unul din sloganurile Dedeman, este un distih scris de Emil Brumaru în 1978. (M. C.) Ultimele cuvinte ale lui Felix Baumgartner înainte să sară de la 39 km distanţă de Pămînt au fost: „I’m coming home“. Mai emoţionant de-atît nu se poate. Decît de la 40 km încolo. (L. V.)

Mănăstirea Curtea de Argeş a lansat o aplicaţie iPad pentru rugăciuni. Foarte bine. Aşteptăm şi aplicaţia pentru mătănii. (M. V.) Într-un hipermarket, casc gura la „fructe şi legume“: cartofi albi din Olanda, pere din Spania, usturoi din China, mere din Polonia, rodii din Turcia. Fraţilor, pe la noi chiar nu mai creşte nimic? (A. P.)

După ce şi-a ratat suicidul, Adrian Năstase a cerut ca din cei doi ani de închisoare pe care-i are de ispăşit să i se taie cele şase zile în care a fost internat la Spitalul Floreasca. Un adevărat bărbat! (M. C.) Luni, 1 octombrie, CD-ul (compact discul, adică) a împlinit 30 de ani. Deocamdată, cel mai bine vîndut CD din Anglia rămîne albumul Gold al celor de la ABBA, aşa că vă propun un flash mob casnic naţional: sîmbătă, 13 octombrie, la ora 11, să desprăfuim colecţia de CD-uri în timp ce dans

"Pegasul a fost bicicleta copilăriei mai multor generaţii. Asta o face să fie specială. Dacă vrem să căutăm indicii obiective despre calitatea bicicletelor Pegas, putem observa că există foarte multe biciclete second hand care, cu o minimă recondiţionare, sînt funcţionale după 20 pînă la 40 de ani de la fabricare."

Într-o staţie de metrou din Frankfurt am descoperit culmea mîncatului fast food: automatul de pizza sau pizzomatul. (S. G.) Cică peştişorul de aur (din specia carassius auratus auratus) n-are prea multă minte. Cercetătorii au arătat că miticul peştişor are o memorie foarte scurtă – care acoperă exact trei secunde. Păi, în cazul ăsta, nici n-apuci bine să formulezi a treia dorinţă, că a şi uitat-o pe prima. Să mai credeţi în basme! (M. M.)

Cînd Milana era întrebată „Cu ce vă ocupaţi?“, răspundea, cu autoironie, „Sînt femeie de afaceri“. Proiectul său fusese o fermă de pui – în scurtul timp dintre războaie, femeia a închiriat o clădire mică care fusese bombardată, lîngă care a construit un fîneţ şi o magazie.

S-a descoperit zăpadă pe planeta Marte! Uraaa! Înseamnă că nu mai e nevoie decît de nişte cărbuni, de un morcov şi de-o mătură ca să facem marţieni de zăpadă. (M. M.) Cele mai căutate cuvinte pe Google-ul românesc sînt jocuri şi filme. Un popor vesel! (M. C.)

Crin Antonescu despre Traian Băsescu: „E şi mai epavă, după referendum“. Să înţelegem că, după interimat, Crin Antonescu e pe val? (M. V.) Din limbajul corporatist, o întrebare care mi-a părut de-a dreptul injurioasă, deşi îmbrăcată, la prima vedere, într-o formulă politicoasă: „Vrei să-ţi dau feedback pe obiective?“. N-am prea ştiut ce să răspund. (S. G.)

Ultimul update neaoş al numelor scriitorilor ruşi, autori printre altele ai Viţelului de aur, a circulat pe net şi e memorabil: „Ilfov şi Petrov“. (A. M. S.) Piaţa (Sudului, de exemplu) poate fi un spaţiu al surprizelor, adesea lingvistice. Aici privirea va întîlni împerecheri bizare de cuvinte, cum e asta: „burtă vită prefiartă“. (D. S.)

Dacă ceri un cub de gheaţă şi ţi se aduce o sferă înseamnă că vara s-a cam tocit? (A. M. S.) Pe 25 august, Neil Armstrong s-a întors pe Lună. Zvonurile spun că a făcut moonwalking cu Michael Jackson de ziua lui, pe 29. (M. C.)

Nume de firme din Baia Mare: Hotel 2 Veveriţe, Pensiunea Floare de Colţi, Obama Café, Pompe Funebre Miazănoapte, Al Bundy Fashion şi Plăcinta XXL. (M. C.) Pe firmă scrie negru pe galben: „Brutărie românească“. Ce găseşti înăuntru? Pîine germană, ciabatta şi baghetă. Normal, nu? Mai ştie cineva în ţara asta să facă „intermediară cu cartofi“? (M. V.)

Cînd ni se face pielea de găină se cheamă că avem o piloerecţie. Fenomenul s-a păstrat de pe vremea strămoşilor noştri cu blăniţă, cînd avea şi un rol termoizolator. Uneori, zburlirea părului îi intimida şi pe duşmani. În epoca noastră, după cum se poate constata pe propria piele, e caniculă şi nici duşmanii nu mai sînt aşa de uşor intimidabili. (M. C.)

Îmi creează disconfort cînd ochelarii de soare mi se umplu de nisip şi nu am cu ce să-i şterg. Dar nu există prostie mai mare decît să ai pretenţia să nu te umpli cu nisip cînd mergi la plajă. Dar nu înseamnă că nu-mi vine să ţip cînd diverse persoane clefăie şlapii în faţa ta, cînd stai întins pe cearşaf, trimiţînd un nor din finele particule pe ziarul tău.

La una din întrecerile atletice tradiţionale de la Olimpiadă, reprezentanta României, Bianca Perie, n-a aruncat prea bine ciocanul. Mă gîndesc că putea fi şi invers. (A. M.)  Facebook a anunţat că 83 de milioane dintre utilizatorii săi sînt falşi. Facebook, această reţea de socializare a Second Life! (M. C.)

Infecție virală/bacteriană a căilor respiratorii, bronșită, faringită, laringită, traheo-bronșită, otită, amigdalită, rino-faringită, pneumonie interstițială – 186 de rețete strînsesem în cinci ani și jumătate pentru doi copii născuți și crescuți în București. O bună parte din acești ani mi i-am petrecut fragmentați în ore de administrat tratamente, scăzut febre, cozi la doctori, analize.

M-am interesat pe site-urile științifice, și omul nu poate rezista fără somn mai mult de 11 zile. Prin urmare, Connect-R minte cînd cîntă „Eu vara nu dorm“. (M. C.) Printre comentariile pro- și anti-Băsescu, pe un site, cineva îndemna cetățenii să voteze pentru demisie, ca să „oprească astfel Jihadul dus contra cîinilor“. Unde dai și unde crapă. (S. G.)

Născut în 1944 în timpul bombardamentelor, Gheorghe Florescu a avut primul contact cu cafeaua la vîrsta de şapte ani. În Dudeştiul copilăriei a întîlnit un armean, chiriaşul naşului său, care prăjea cafea. În memoriile sale, Confesiunile unui cafegiu, Gheorghe Florescu povesteşte evenimentele care i-au marcat existenţa şi l-au ajutat să meargă mai departe pe drumul cafelei.

În ţara asta condusă de un prim-ministru plagiator, s-a trecut cu uşurinţă, cred, peste replica înciudată a unui tînăr, surprinsă de o cameră de filmat imediat după afişarea rezultatelor de la Bac: „În ţara asta nici cu bani nu mai poţi lua Bac-ul!“. (M. C.) Pe un banner electoral scria: „România, hai la referendum. Băsescu, hai, la revedere“. Să fi fost pro sau contra demiterii? (S. G.)

M-am trezit într-o dimineaţă, am accesat site-ul capital.ro şi am dat peste următorul titlu: „Patriarhia Română, profit mai mare decît McDonald’s România“. Pentru cine mai avea dubii că spiritul e mai presus de hrană. (P. M.) Nasul omului n-o fi la fel de sensibil precum nasul cîinelui, dar tot îşi poate aminti cca 50.000 de mirosuri diferite. Un motiv suficient de bun ca să umbli cu el pe sus. (M. C.)

Eu zic că ar trebui scos de pe peretele Spitalului de Urgenţă Floreasca panoul acela de „autopromo“, căci într-un loc de o asemenea gravitate nu poţi să ţii rime puerile ca astea: „Totdeauna şi tuturor gata pentru ajutor“. (M. V.) Titlu pe un site de ştiri: „Ce semnale îţi pot face poliţiştii rutieri în trafic? Află-le semnificaţia!“. Oare poliţiştii rutieri or fi aflat semnificaţia semnelor făcute de şoferi? (M. M.)

În ultimii ani, plimbîndu-mă prin florării şi uitîndu-mă pe Internet, constat că lucrurile s-au schimbat radical în domeniu: există aranjamente spectaculoase, cu plante la care nici cu gîndul n-am gîndit... De aceea i-am întrebat pe doi reprezentanţi ai breslei ce se mai întîmplă în lumea florilor.

Pe stîlpi, nişte afişe: „Cea mai mare expoziţie cu dinozauri în mişcare robotizaţi din Europa“. În ziua de azi, pare aproape un pamflet. (D. S.) Săptămîna trecută, dar în 1902, nişte cercetători nemţi au izolat acidul barbituric ce a stat la baza somniferelor. Nu e încă tîrziu să celebrăm această reuşită de acum fix 110 ani cu o insomnie bine calculată. (M. C.)

De-a lungul timpului s-a protestat pentru tot felul de lucruri. Zilele trecute, părinţi şi copii au strigat în faţa Ministerului Educaţiei, după proba de limba română de la examenul de capacitate: „Pre-di-ca-ti-vă!“. Cred că la un asemenea rafinament al protestelor n-a mai ajuns nimeni niciodată. (A. M. S.) Savuroasă epopeea plecării la Bruxelles. Gîlceava internă care a precedat Consiliul European a fost atît de intensă, încît premierul a ajuns acolo epuizat. Pun pariu că n-a fost în st

Cu epidemia asta de plagiate, aştept dintr-un moment în altul să se anunţe Ordonanţa de Urgenţă prin care parlamentarii scot plagiatul în afara legii. (M. C.) Caricatura zilei în londonezul The Independent: pe malul Styxului, un grec amărît citeşte gînditor acest anunţ: „Acceptăm şi euro, şi drahme, doar la cursul zilei“. De pe luntrea sa, Caron îl întreabă: „Ei, amice, te traversez sau nu?“. (R. C.) În taxi, aud discuţie în staţie între operatoare şi alt taximetrist: „14 minute, vă ocup

În metrou, într-o zi, un el şi o ea, vorbind. Şi vine un moment cînd ea îi spune lui, răspicat, dar cald: „Tu ai altă filozofie de mers cu metroul decît mine!“. (D. S.) Meciul Rusia-Polonia a fost arbitrat (impecabil!) de un german. Dacă asta nu vă spune nimic înseamnă că nu sînteţi european; iar dacă şi numele acestui neamţ – Stark – vă lasă rece, deschideţi dicţionarul şi veţi înţelege humorul inegalabil al istoriei şi cu siguranţă îmi veţi spune Danke schön. (R. C.)

Lăutarii, pentru mine, erau o categorie necunoscută îndeaproape: îi legam de un gen de muzică şi “distracţie” pe care nu mi le doream. Cu cîţiva ani în urmă, l-am cunoscut, întîmplător, pe Gigi Melody la Restaurantul Pescarul. A cîntat, în mare, repertoriul cunoscut, de romanţe şi cîntece lăutăreşti, cîntece interbelice…

Toate cele ce s-au scris prin presă nu au rezumat mai clar, mai concis, mai simpatic al celor întîmplate în penultima săptămînă din mai ca tricoul cu mesaj purtat de Andi Moisescu în emisiunea Apropo TV: „După Eurovision KO / După dealuri OK“. (P. M.) Într-un pliant promoţional de la un supermarket ni se propune „parchet de bambus orizontal“. Deduc că există şi parchet vertical. Probabil e folositor atunci cînd îţi vine să te urci pe pereţi. (M. V.)