Schimbarea la faţă

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Schimbarea la faţă jpeg

Despre mersul societăţii româneşti se vorbeşte, şi azi, în termenii unei lipse acute de viziune pe termen lung. Ne caracterizează, adică, mai mult lejeritatea unor rezultate imediate şi efemere, şi nu răbdarea şi perseverenţa unei gîndiri de durată, a unor proiecte desfăşurate temeinic - ce e drept, fără prea multe satisfacţii în prezentul apropiat. Pe de o parte, vorbim de o nerăbdare, acumulată de prea multă vreme, de „viaţă bună” care ne dă ghes să ne grăbim, să „cîrpim” problemele, pe de alta, de inerţia proverbialului „dacă statul nu dă...”. În cele mai multe cazuri „ne facem” că facem, lăsăm pe altădată şi, de la an la an, ne tînguim că „la noi niciodată nu se va face nimic temeinic”. Pentru că, nu-i aşa, ridicatul din umeri şi abandonarea înspre fatalism se află la îndemîna oricui. Monotonia acestei mentalităţi este însă spartă, pe alocuri, de proiecte inedite ale societăţii civile. Unul dintre acestea aparţine Fundaţiei PACT şi se numeşte „Învăţare, Participare, Încredere”.

Despre Fundaţia PACT (Parteneriat pentru Acţiune Comunitară şi Transformare, fundatiapact.ro) aveam să aflu că este o organizaţie neguvernamentală înfiinţată cu şase ani în urmă, mai precis în luna martie 2006, care desfăşoară proiecte caracterizate, foarte pe scurt, prin „sprijinirea şi dezvoltarea societăţii civile“. Bineînţeles, în România sînt multe organizaţii care desfăşoară astfel de proiecte, însă proiectele Fundaţiei PACT mi-au atras atenţia prin ineditul lor. Mai precis, prin puterea lor de a transforma nu doar o stare de fapt, ci mentalităţi.

Cum reuşesc şi care este acel motor ce pune în mişcare greoaia şi înţepenita maşinărie a mentalităţilor unei naţiuni? Ruxandra Sasu, directorul executiv al Fundaţiei, îmi spune dintru-nceput că una dintre direcţiile strategice ale programelor este „crearea unor structuri de societate civilă, organizaţii comunitare la nivelul comunităţilor mici“, organizaţii menite să contribuie mai apoi la „dezvoltarea comunităţii prin parteneriate cu actorii de dezvoltare de la nivel local şi regional, pentru a căpăta abilităţi în realizarea de acţiuni şi proiecte pentru comunitatea lor“. Altfel spus, e vorba de oameni care ajung să înveţe că societatea în care trăiesc nu este plină doar de probleme, ci şi de soluţii.

„Programul «Învăţare, Participare, Încredere» e un program pentru cetăţenii de la nivel local, prin care aceştia învaţă să se organizeze. Nevoia de la care a pornit acest program a venit din partea de sud a ţării, unde, conform unor cercetări, societatea civilă e încă slab reprezentată, mai ales la nivel de comunităţi rurale şi urbane mici. Ca să schimbăm acest lucru ne-am gîndit să creăm un program care să-i stimuleze pe cetăţeni să se asocieze, să dezvolte capacitatea de a face ceva pentru comunitatea lor, fără să mai aştepte ajutorul statului. Bineînţeles, sînt îndemnaţi să lucreze şi cu instituţiile statului, ca parteneri, să acceseze acel drum, care pentru mulţi este unul necunoscut – drumul către Primărie.“

Cum înveţi să ceri

Despre impactul pe care l-a simţit mergînd în teren, Ruxandra Sasu povesteşte că în România „oamenii nu ştiu încă să ceară ceea ce îşi doresc. Ca să-i ajutăm să înveţe cum, de la cine şi ce să ceară, prin proiectele pe care le susţinem creăm practic acele nuclee de societate civilă menite să-i scoată din amorţeală. Şi în orice comunitate întîlnim oameni cu iniţiativă, cu puterea de a-i mobiliza pe cei din jur şi care realizează ce îşi propun“.

Programul desfăşurat are o metodologie complexă, oferind, pe lîngă instruire, consultanţă, facilitare comunitară şi mici susţineri financiare, toate acestea fiind componente ale procesului de învăţare. „Dacă te duci într-o comunitate mică şi îi întrebi pe oameni: ce nevoi aveţi? – majoritatea le înşiră pe toate, dintr-o suflare. Dar atît. Se opresc la enumerarea lor. Noi încercăm să-i ajutăm să treacă mai departe, să analize nodul problemelor, căci sursa odată identificată, soluţia e şi ea în apropiere.“

Întreb ce se întîmplă dacă „soluţia“ nu ţine neapărat de voinţa comunitară. Ce se întîmplă, de exemplu, cînd problema principală este lipsa locurilor de muncă?

„Chiar şi acest lucru poate avea o rezolvare locală. Poţi face o întreprindere socială, sau poţi deschide o afacere în comunitate... mai poţi aduce un partener, cum ar fi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care să organizeze cursuri de formare pentru oamenii din comunitate, astfel încît să le crească şansele de angajare. Oamenii trebuie să vadă în orice mijloc, pe care îl pot accesa, o potenţială resursă valorificabilă.“

Găsirea resurselor este a doua etapă a programului. Oamenii învaţă practic cum să scrie un proiect pentru a obţine finanţări. Desemnarea unei echipe, alcătuirea unui calendar, ordonarea fiecărui pas, astfel încît să poată convinge un potenţial finanţator de soliditatea proiectului – toate acestea sînt vitale pentru parcurgerea drumului teoriei către practică. „După ce învaţă cum să alcătuiască un proiect, oamenii trec la concret: punerea planului în mişcare, fie că e vorba de un proiect de mini-infrastructură (un drum care devine impracticabil cînd plouă), fie un loc de joacă pentru copii sau săparea unei fîntîni.“

Ca o paranteză, venind vorba de săparea unei fîntîni, aflu că nu este chiar atît de simplu cum ar părea ideea în sine: în primul rînd, trebuie să ştii de unde obţii autorizaţii; apoi să găseşti specialişti pentru calitatea apei, care să-ţi dea aviz pentru adîncimea optimă; apoi oameni care se pricep să sape o fîntînă, în anumite condiţii – iar toate acestea cer, bineînţeles, implicare, timp şi bani.

Oameni şi destine

Sînt antreprenori locali. Profesori. Chiar şomeri. Tineri, bătrîni, femei casnice – oamenii „simpli“ care pînă mai ieri se confundau cu masa celor ce ridicau din umeri; azi, stimulaţi de ideea că au oportunităţi reale să schimbe ceva la ei în comunitate, devin „nuclee de societate civilă“.

Maria Hulea este profesoră de biologie la o şcoală din Arcani, o comună din Judeţul Gorj. Cum în comuna unde locuieşte exista o biserică veche, clădire de patrimoniu, pe care autorităţile o lăsaseră în paragină pe motiv că „sînt probleme mai importante de rezolvat“, profesoara s-a ambiţionat, a început să caute în comunitate susţinători ai ideii, după care a înfiinţat un ONG şi, de-a lungul mai multor ani, a reuşit să adune fondurile necesare pentru reabilitarea clădirii. Astăzi biserica e restaurată pe deplin, devenind chiar obiectiv turistic.

Într-o altă comunitate, în comuna Dorobanţu din Judeţul Călăraşi, aflu de un alt caz: comunitatea de romi nu avea acces la sursa de apă potabilă. Cele două fîntîni publice se aflau la mare depărtare, drept pentru care romii mergeau să ia zilnic apă din fîntînile gospodăriilor românilor din zonă – ceea ce se transforma, încet, dar sigur, într-o problemă comunitară. Auzind de programul Fundaţiei PACT, un grup condus de doi prieteni, din etnii diferite, un rom şi un român, au luat iniţiativă şi au întocmit un proiect pentru săparea unui puţ pentru comunitatea de romi. „Au găsit singuri resursele necesare, au găsit o firmă care le-a lucrat mai ieftin, iar localnicii au săpat, au cărat, femeile se organizau cu mîncarea, a fost un proiect în care toată comunitatea a participat“ – îmi povesteşte Ruxandra Sasu. Aflu că între timp locul respectiv a devenit chiar şi loc de socializare.

Un alt exemplu – un ONG din comuna Călineşti, Judeţul Argeş, „Fiii Satului Vrăneşti“. Aici oamenii aveau o sursă de apă naturală, însă nevalorificată. Adică ţîşnea, pur şi simplu, dintr-o ţeavă, risipindu-se, căci localnicii nu o puteau folosi din cauza condiţiilor insalubre. Din nou, cîţiva localnici s-au mobilizat, au întocmit un proiect şi, pe lîngă fondurile puse la dispoziţie de către Fundaţia PACT, au reuşit să strîngă, de la fiecare localnic, prin donaţii mici, de trei ori suma respectivă. Mi se spune că, astăzi, acolo e un adevărat loc de sărbătoare, oamenii au construit pînă şi un foişor, cu ştergare tradiţionale, gard, băncuţe. Meşterii din sat au cioplit gardul, iar femeile au ţesut ştergarele. Gîndindu-se iniţial doar să amenajeze locul pentru ca lumea să poată folosi apa, au mers mai departe, încropindu-şi un spaţiu pitoresc unde să se adune seara.

Exemplele continuă şi, aflîndu-le poveştile, te întrebi ce poţiune magică a provocat totuşi această schimbare la faţă. „Noi doar le arătăm oamenilor care le sînt opţiunile, lăsîndu-i pe ei să decidă cum le folosesc, nu tragem niciodată de ei. Dar, după cum vedeţi, este de ajuns doar un imbold ca oamenii să se mobilizeze. Transformarea la faţă? Multe dintre organizaţiile înfiinţate acum cîţiva ani în cadrul programului nostru nu numai că sînt încă active, dar au şi crescut foarte mult. Vă mai dau doar un exemplu: o organizaţie din Teleorman, care a pornit de la un grup de femei şi de la un proiect pentru copiii din sat, a ajuns în prezent la nivelul de dezvoltare al Fundaţiei PACT, dau consultanţă autorităţilor publice, gestionează un centru local de resurse de informare pentru localnici, acordă consultanţă juridică pentru cetăţeni.“

Dezvoltarea comunitară îl transformă pe individ, oamenii se schimbă radical pe parcurs, din timizi, neîncrezători şi umili, devin oameni care ştiu să stea pe picioarele lor, care îşi cunosc drepturile şi, probabil, cel mai important, conştientizează că viaţa lor le este plină de şanse. „Pentru o schimbare majoră la nivelul unei comunităţi largi, trebuie însă să treacă ani buni, însă cînd vezi, la firul ierbii, cum destinele unor oameni se transformă – asta te motivează cel mai mult.“ 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
Un cetățean al Republicii Moldova a fost reţinut de forțele ruse în Herson
Este vorba de un șofer de camion din Republica Moldova, care transporta marfă. Bărbatul a fost reţinut de soldații ruși pe străzile orașului Kahovka, situat în Herson, regiune ocupată de Federația Rusă.
Foto Fb politia Romana
BMW-urile lui Klaus Iohannis. Cum şi-a cumpărat Lucian Bode şefia PNL
Criza economică bate tot mai puternic la uşă, însă la Palatul Cotroceni este linişte şi pace.
RIGC 2022 jpg
Virgil Popescu: Vrem să avem un coridor cu energie verde care să furnizeze electricitate întregii Europe
România, prin resursele de gaze naturale din Marea Neagră poate deveni un HUB energetic regional, au conchis cei nouă miniștri ai energiei reuniți recent la București.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.