Noul Pegas - interviu cu Andrei BOTESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Noul Pegas   interviu cu Andrei BOTESCU jpeg

Să vă prezentaţi…

Sînt biciclist urban şi pasionat de reinventarea identităţii naţionale dintr-o perspectivă postmodernă.

Am 35 de ani, dar vîrsta psihologică la care am rămas blocat este 17-18. Mai precis, am aceleaşi obiceiuri – de a colinda locuri pitoreşti, de a experimenta situaţii neobişnuite şi de a cunoaşte oameni deosebiţi.

Din cînd în cînd, mă apucă plictiseala şi atunci încerc să construiesc ceva. Mai nou, am realizat că e mai interesant să reconstruieşti decît să o iei de la zero, pentru că ai şansa să coagulezi o comunitate în jurul proiectului.

Sînt de formaţie sociolog.

Sînteţi biciclist. De cînd?

Cred că în jurul vîrstei de 4 ani am învăţat să merg pe bicicletă. Am avut un Pegas verde cu şa lungă, dar am mers şi pe bicicletele părinţilor (o cursieră Sputnik, albastru-metalizat, şi o pliabilă portocalie).

Mersul pe bicicletă era activitatea cea mai plăcută din perioada copilăriei. Îmi amintesc cum colindam aleile din parcul Circului, dar şi cum de la Lizeanu, unde stăteam, am ajuns de cîteva ori pînă în Parcul Morarilor din Pantelimon, condus de patimile primei iubiri.

Mai tîrziu, în anii de facultate, am redescoperit plăcerea de a merge pe bicicletă în Suedia, care este una dintre grădinile raiului bicicliştilor, avînd o infrastructură ce ne face să ne întrebăm la cîţi ani distanţă sîntem de ei în România.

Cum v-a venit ideea să… reinventaţi Pegasul?

Versiunea cultă a poveştii este că Pegas a fost o bună platformă de a experimenta tot ce am învăţat despre identitate şi reprezentare socială. Aceste fundamente se pare că au acţionat la nivel subconştient, orientîndu-mi opţiunile antreprenoriale.

O versiune mai obiectivă porneşte de la o întîmplare nefericită, cînd mi-au fost furate nu una, ci două biciclete scumpe (a mea şi a prietenei), şi am decis să îmi cumpăr o bicicletă care să fie cool şi, totuşi, să nu atragă atenţia hoţilor. Am sunat la fabrică, la Tohan Zărneşti, şi mi-au spus că acolo nu se mai produc biciclete Pegas. Am continuat să caut la dealeri şi la persoane particulare stocuri vechi, în stare acceptabilă de funcţionare. Am descoperit că există o piaţă second hand foarte dezvoltată şi multe persoane care iubesc acest brand şi recondiţionează biciclete din pasiune. Cireaşa de pe tort a fost cînd am descoperit un articol în presă care spunea, negru pe alb, că la fabrica din Zărneşti nu mai există interes pentru fabricarea bicicletelor şi că brandul Pegas a expirat la OSIM. Cum norocul ţi-l dă Dumnezeu, dar nu ţi-l băgă în traistă, au urmat aproape doi ani de birocraţie, pînă cînd am înregistrat din nou brandul, şi încă doi ani pînă cînd am constituit echipa, ne-am documentat şi am ieşit cu primele modele.

Cum aţi caracteriza Pegasul? Era o bicicletă bună?

Pegasul a fost bicicleta copilăriei mai multor generaţii. Asta o face să fie specială. Dacă vrem să căutăm indicii obiective despre calitatea bicicletelor Pegas, putem observa că există foarte multe biciclete second hand care, cu o minimă recondiţionare, sînt funcţionale după 20 pînă la 40 de ani de la fabricare. Aşadar, cred că era o bicicletă „sănătoasă“, al cărei succes a depăşit graniţele României. Multe dintre ele au luat calea exportului. De curînd, am aflat o poveste picantă despre avîntul şi declinul Pegas-ului la export, dar nu garantez autenticitatea întîmplărilor. Se spune că Pegas a avut un succes deosebit pe piaţa din Austria prin anii ’80 şi mulţi ţînci austrieci purtau între picioare „căluţul înaripat“. După cîţiva ani de dezvoltare, o întîmplare nefericită a pus capăt, poate pe nedrept, acestui succes: un băieţel austriac a avut un accident grav cu o bicicletă Pegas. În urmă acestui accident, a fost făcută o anchetă privind standardele de calitate a bicicletei pe care el a folosit-o. Nu a ieşit prea bine, iar presa austriacă a mediatizat intens cazul, ceea ce a dus la scăderea dramatică a vînzărilor. În spiritul socialismului ştiinţific, care ţinea foarte mult la imaginea ţării peste hotare, la noi s-a făcut o anchetă dură şi mai mulţi directori ai fabricii au intrat la zdup.

Cît de mult seamănă bicicletele pe care le-aţi făcut cu Pegasul de odinioară?

Noul Pegas are la bază mai multe idei care au rezultat în urma unui proces de documentare şi brainstorming al echipei noastre. În primul rînd, porneşte de la întrebarea „Cum ar fi arătat un model Pegas în 2012, dacă producţia nu s-ar fi întrerupt?“. Ultimul model de Pegas fabricat la Zărneşti a fost un BMX roz, aşa că mulţi dintre tradiţionaliştii care şi-ar fi dorit o copie a modelului de succes din anii ’70 ar fi rămas surprinşi să afle că nimeni nu vrea reproduceri fidele şi că tehnologia şi aşteptările publicului evoluează. O a doua idee este că generaţia care a copilărit cu Pegas a crescut în înălţime şi greutate (unii chiar au 2 metri şi 120 de kg) şi că acum ne adresăm unui public între 25-45 de ani, şi nu unor copii (deşi Pegas este elixirul tinereţii sau acea mandala care te transpune instant la vîrsta de aur). Astfel că am înălţat Pegas-ul cu şa lungă de la roţi de 20’ la roţi de 26’.

Aşadar, noul Pegas are un look retro-cool, păstrîndu-se elemente definitorii cum ar fi coarnele lungi, şaua lungă, anumite linii ale cadrului, pedale, frînă torpedo, etc., dar nu este o copie a vreunui model, ci, mai degrabă, un tablou postmodern al Pegas-ului filtrat prin evoluţia tehnologică a ultimilor 40 de ani şi prin creativitatea echipei noastre de design şi proiectare.

Ce aţi reuşit să faceţi pînă acum: cîte modele aţi produs, cîte aţi vîndut?

Am produs un singur concept, denumit Strada, cu variante pentru damă şi bărbat, şi o paletă de combinaţii de culori foarte diversificată. 

Am produs iniţial aproximativ 600 de biciclete, din care mai avem la momentul actual puţin peste 100. 

Nu a fost uşor, în condiţiile în care, datorită marjei mici de profit iniţiale, a trebuit să ne asumăm şi activitatea de retail. În loc să stăm şi să ne vedem doar de proiectare şi dezvoltare, am fost nevoiţi să facem şi marketing şi vînzări directe. Nu ne pare rău, pentru că în felul ăsta am avut un contact direct cu clienţii şi fanii noştri şi am înţeles mai bine ce îşi doresc oamenii de la noi.  

Ce vă propuneţi pentru viitor?

Sezonul viitor ne propunem să scoatem cel puţin trei modele, printre care şi o pliabilă şi o cursieră urbană. Vrem să ieşim cu minimum 2000 de biciclete, pe care să le distribuim în toată ţara, dar şi în marile oraşe din Europa, unde am avut cereri şi chiar propuneri de colaborare.  

Pegasul dvs. va fi produs la noi?

În momentul de faţă, ne-am asumat proiectarea produselor, respectiv a majorităţii pieselor care sînt folosite la modelul Strada, managementul producţiei şi asamblarea. Producţia efectivă s-a făcut în mare parte în Taiwan, ţară unde se produc anual 200 de milioane de biciclete. Sîntem în negocieri şi ne propunem ca, pe termen lung, să aducem cît mai multe operaţiuni la noi în ţară, mai ales că, în viziunea noastră, Europa de Est va deveni competitivă destul de curînd pentru astfel de iniţiative – datorită creşterii dolarului, a valutelor asiatice şi a pretenţiilor salariale din acea parte a lumii. 

Este clar că acest lucru nu se poate produce peste noapte. Este un proces care implică evaluarea fiecărei operaţiuni şi acţiuni internalizate, în aşa fel încît clientul final să nu fie privat de vreun parametru de calitate al produsului. Unele abilităţi care ţin de specificul producţiei de biciclete s-au pierdut şi trebuie căutate alternative şi oameni cu experienţă în alte domenii, cum ar fi cel al producţiei de componente auto.

Există biciclete fabricate la noi, în momentul de faţă?

Nu există biciclete fabricate la noi. Există cîteva linii mari de asamblare în ţară, care preiau şi asamblează în mod mecanizat piese produse în general în China. În Europa sînt foarte puţine aşa-zise fabrici de biciclete, unde se sudează scheletul bicicletei, care este cadrul. În domeniul componentelor specializate, situaţia e puţin mai optimistă, dar şi acolo Asia e pe primul loc. Noi avem integrate pe biciclete anumite piese produse în Europa, cum ar fi butucul single speed cu frînă torpedo, care este făcut în Cehia şi care are o calitate bună şi un preţ competitiv. La versiunea cu 3 viteze totuşi, unde piesele folosite sînt mai complexe, butucul este Shimano şi este făcut în Japonia.

Cum se leagă BikeFest de povestea cu Pegasul? Ce v-aţi propus cu acest eveniment?

BikeFest este regalul manifestărilor bicicliste din Capitală. Ne-am propus să organizăm concursuri creative de personalizare a bicicletei şi să oferim o atmosferă retro-industrială comunistă a copilăriei generaţiei noastre – prin proiecţii de diafilme şi filme vechi pe televizoare alb negru.

De asemenea, am oferit un bike show, care are ca temă istoria românească romanţată a culturii bicicletei.

Se poate vorbi de o comunitate a bicicliştilor în România? Cît de mare este, din cine este formată?

Există o comunitate în plină formare, care se bazează pe tineri între 20 şi 35 de ani. Aceştia au experimentat cultura urbană a marilor oraşe europene, unde bicicleta are un rol special. Este vorba de acea generaţie a hipsterilor într-o accepţiune elevată, pe care am auzit-o la un moment dat: „Acei oameni care sînt orientaţi către manufactură, ecologie, calitatea vieţii şi a experienţelor cotidiene şi se deosebesc de generaţia anterioară – «achieverii» orientaţi spre achiziţii – casă, maşină străină etc“.

Îşi poate, astăzi, oricine permite o bicicletă în România sau trebuie să ai un anumit… standing pentru asta?

Există, într-adevăr, o barieră materială reală pentru mulţi dintre cei care ar dori să îşi achiziţioneze o bicicletă. Ar fi nedrept să nu luăm în seamă protestele unor oameni care pur şi simplu nu îşi pot permite o bicicletă de calitate. Mai există şi o problemă cu percepţia pieţei, formată de supermarket-urile care oferă aşa-zise biciclete de consum la preţuri foarte mici, cu piese de slabă calitate – care creează disconfort încă de la achiziţionare. Multă lume încă nu înţelege că pentru a avea o bicicletă decentă trebuie să îşi asume un preţ pe măsura calităţii şi, de aceea, multe branduri consacrate ocolesc România, considerînd-o o piaţă imatură.

Una peste altă, există probleme reale la nivelul veniturilor, dar şi o percepţie deformată a unora care au puterea financiară de a achiziţiona o bicicletă sau un accesoriu de calitate, însă preferă să investească în alte simboluri ale statutului social, precum iPhone-ul sau BMW-ul.

Ce se poate face pentru încurajarea comunităţii de biciclişţi, pentru mărirea ei?

Infrastructura este duşmanul nostru cel mai mare. Faptul că nu există piste decente aşezate pe şosea, că nu ai voie cu bicla la metrou, în tramvai sau în tren. Cei care îşi asumă acum riscurile mersului cotidian cu bicicleta sînt pionieri şi merită încurajaţi – pînă cînd vor deveni o masă critică. Aceasta, prin presiunea socială exercitată, va determina schimbări de strategie ale autorităţilor locale.

Andrei Botescu este antreprenor la Atelierele Pegas.

a consemnat Iaromira POPOVICI 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Aeroportul Internațional Henri Coandă
O autospecială de pompieri s-a răsturnat marţi pe platforma aeroportului Henri Coandă. Nicio persoană nu a fost rănită
Autospeciala de pompieri a fost repusă pe roţi, cu forţe şi utilaje proprii ale Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti, iar în prezent, maşina se află la baza de mentenanţă, pentru continuarea investigaţiilor.
Atac nuclear FOTO Shutterstock
Elon Musk a căzut în momeala nucleară a lui Putin, afirmă ministrul lituanian al Apărării
Elon Musk a căzut în momeala lui Vladimir Putin privind folosirea armelor nucleare în războiul din Ucraina, comentează ministrul lituanian al Apării pe tema „planului de pace” propus de cel mai bogat om din lume.
Taylor Rene Parker jpg
O femeie și-a omorât prietena pentru a-i fura fătul nenăscut. Planul șocant al criminalei
O femeie din Texas a fost condamnată luni pentru omor calificat, după ce și-a ucis prietena însărcinată pentru a-i lua copilul nenăscut.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.