Milana, o poveste adevărată din Cecenia

Majnat KURBANOVA
Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
Milana, o poveste adevărată din Cecenia gif

Cînd Milana era întrebată „Cu ce vă ocupaţi?“, răspundea, cu autoironie, „Sînt femeie de afaceri“. Proiectul său fusese o fermă de pui – în scurtul timp dintre războaie, femeia a închiriat o clădire mică care fusese bombardată, lîngă care a construit un fîneţ şi o magazie. În timpul zilei muncea pentru a avea grijă de pui, iar în timpul nopţii construia singură, fără nici un ajutor, instalaţiile sanitare: bugetul de care dispunea nu prevedea nici o sumă pentru astfel de cheltuieli, aşa încît era nevoită să se descurce pe cont propriu. „Arăta exact ca o fermă obişnuită“, povesteşte Milana. „Deasupra fiecărui coteţ pusesem cîte o lampă pentru ca puii să primească căldura de care aveau nevoie.“

Pentru a putea cumpăra grăunţele cu care îşi hrănea păsările, Milana şi-a vîndut maşina. Cu banii primiţi şi-a cumpărat cele necesare pentru păsări, dar, la scurt timp, în toamna anului 1999, a izbucnit cel de-al doilea război cecen. Satul în care Milana îşi construise ferma a fost bombardat, motiv pentru care s-a refugiat în Ingusetia împreună cu puii săi, asemeni altor mii de oameni care fugeau din calea bombardamentelor cu tot cu animalele lor, cu aparate casnice şi cu pui, chiar dacă nu la fel de mulţi ca ai Milanei.

Preşedintele Ingusetiei a ţinut un discurs la televizor, în care îi îndemna pe cetăţenii republicii să nu cumpere de la refugiaţi toate nimicurile salvate din bombardamente, chiar dacă preţul cerut era unul foarte mic. Aşa că nimeni nu a mai vrut să cumpere puii Milanei, dar femeia nu a lăsat toate aceste greutăţi s-o descurajeze – cum altfel s-ar mai fi putut numi femeie de afaceri? După ce a reuşit să vîndă şi ultimul pui la un preţ de nimic, Milana a început să lucreze la următorul proiect. În acel moment, în Ingusetia erau aproximativ 200.000 de refugiaţi care primeau ajutoare de la poliţie: carne la conservă, care expira în 80 de zile, paste şi pachete de făină care zăceau de ani de zile în depozitele de provizii şi care erau pline de viermi.

Nici măcar copiii ceceni, care nu aveau ce mînca, nu se puteau atinge de ele de frica viermilor, aşa că Milana a început să cumpere de la refugiaţi, la un preţ foarte mic, toate aceste alimentele necomestibile. Le-a dus apoi la Mozdok, unde le-a revîndut locuitorilor din Osetia, pentru hrana animalelor.

Lucrurile nu mergeau, deci, aşa rău pentru Milana, care a reuşit să-şi cumpere chiar şi un BMW la mîna a doua. După nici o lună însă, maşina i-a fost furata chiar din faţa casei pe care o închiriase în Ingusetia. În noaptea furtului, Milana urmărea finala FIFA World Cup cu gîndul la Oliver Kahn pentru că, spunea ea, „fotbaliştii şi maşinile nemţeşti sînt cele mai bune din lume“, chiar dacă, după cum s-a dovedit, nu a avut prea mult noroc cu nici una dintre ele. Exaltată de finală, Milana a ieşit pe uşa casei şi a descoperit că BMW-ul dispăruse. După două săptămîni de investigaţii pe cont propriu, Milana a descoperit cine era hoţul maşinii. „Nu că n-aş fi ştiut tot timpul cine a făcut asta“, a spus Milana. „Cît despre hoţi – nu că n-ar fi ştiut vreodată că ştiu!“ Dacă cineva o întreba de ce nu a mers la poliţie, Milana răspundea cu un zîmbet trist „pentru că maşina mi-a fost furată de poliţie!“.

Între timp, autorităţile ruseşti au anunţat că viaţa revenise la normal în zona de război, aşa că nu mai era nevoie ca oamenii să mai rămînă în taberele de refugiaţi. Unii dintre cei care veniseră din Cecenia au plecat de bunăvoie, alţii au fost deportaţi din micile oraşe de corturi.

Milana a plecat de bunăvoie: „Nu mai suportam să-i văd în fiecare zi pe cei care-mi furaseră maşina. Muncisem din greu pentru acel BMW, iar ei cred că pot veni pur şi simplu să mi-l ia doar pentru că sînt refugiată şi nu am drepturi. Doar pentru că sînt femeie!“.

După reîntoarcerea în Cecenia, Milana a început să lucreze la cel de-al treilea proiect antreprenorial. În vreme de război, nu numai oamenii au de suferit, ci şi bunurile lor – pentru Milana a fost de ajuns să facă o plimbare scurtă prin Groznîi pentru a înţelege de ce anume era cel mai mult nevoie într-un oraş care îşi revenea după ani buni de război. A împrumutat apoi bani de la nişte cunoştinţe şi a plecat într-o călătorie în Emiratele Arabe, de unde a adus televizoare, frigidere şi aparate de radio – produsele de care era cel mai mult nevoie. Televizoare mici, alb-negru, care mergeau cu baterii, dar şi aparate casnice uriaşe, pentru care Milana a găsit cumpărători fără eforturi prea mari, astfel că, în scurt timp, afacerea cu aparate casnice aduse din Emirate s-a dovedit cel mai mare success antreprenorial al Milanei. După doi ani, cîştigase îndeajuns de mulţi bani pentru a-şi cumpăra un apartament mic şi o maşină second-hand, dar mai ales pentru a investi în cel de-al patrulea şi ultimul său proiect.

Proprietăţile din capitala cecenă erau foarte ieftine, dar nici aşa locuitorii nu părea interesaţi de vreo achiziţie imobiliară. Milana însă a cumpărat parterul unui supermarket din centru, distrus în război, cîndva cel mai mare centru comercial din Caucazul de Nord, pentru că avea convingerea că, odată oraşul refăcut, fiecare metru de teren din jurul acestui supermarket o să valoreze o avere. Şi a avut dreptate, dar, după reconstrucţia oraşului şi după ce proprietăţile au început să fie redistribuite, parterul supermarketului în care Milana investise toţi banii cîştigaţi din afacerea cu aparate casnice i-a fost luat.

În prezent, Milana este contabilă în serviciul administrativ cecen. Recunoaşte că regretă afacerea cu televizoare, dar spune că nu s-ar mai întoarce deocamdată la proiecte antreprenoriale. „O să mai aştept o vreme. La un moment dat, o să-mi mai vină mie vreo idee de afacere. Dar nu aici, nu în Cecenia...“  

Text preluat din Osservatorio Balcani e Caucaso.

Majnat Kurbanova a fost corespondent pentru Novaja Gazeta de la începutul celui de-al doilea război cecen pînă în 2004. În reportajele sale, publicate şi în ziare europene, a povestit vieţile tuturor celor care au continuat să locuiască în capitala cecenă chiar şi în timpul bombardamentelor. Din 2004, cînd a fost trimisă în exil, locuieşte şi lucrează în Germania.

traducere de Ruxandra TUDOR 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

ministerul finantelor
Ministerul Finanțelor a încasat primii bani din PNRR. Despre ce sumă e vorba
Ministerul de Finanţe a încasat primii bani din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), respectiv suma de 82 de milioane de lei, a anunţat vineri instituţia.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Vladimir Putin împlinește 70 de ani într-una dintre cele mai neprielnice perioade pentru el
Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, împlineşte vineri 70 de ani într-una dintre cele mai neprielnice perioade pentru el, de la sosirea sa la putere, în ultima zi a secolului al XX-lea.
Trenul cu cărbune USR Timiș jpg2 jpg
Operațiunea „Cărbune pentru iarnă“ la Timișoara. Primul tren a ajuns din gara închiriată de Primăria Timișoara
Primul tren cu cărbune din gara închiriată de Primăria Timișoara în Motru (județul Gorj) a ajuns, vineri, 7 octombrie, în orașul de pe Bega. Municipalitatea a cumpărat combustibil direct de la producător.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.