Tradiţii şi psihologie

Publicat în Dilema Veche nr. 599 din 6-12 august 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Şcoli de vară în diverse sate, proiecte de dezvoltare locală, intervenţii de reabilitare a unor obiective patrimoniale… Am fost la cîteva dintre ele, am ratat multe altele la care am fost invitat, dar nu am mai reuşit să ajung. Par să fie tot mai multe astfel de iniţiative – ceea ce este, desigur, foarte bine. Ceva rămîne însă comun şi recurent în majoritatea acestor cazuri: un paradox şi o neînţelegere. Un paradox (cel puţin aparent), căci primii care au renunţat la tradiţii, iar acum sînt indiferenţi, dacă nu chiar ostili „păstrării“ lor, sînt chiar posesorii acestor „tradiţii“, localnicii; apărătorii sînt străini de loc sau „fii ai satului“ care au părăsit locul cu decenii în urmă. Şi o neînţelegere, mutuală: pe de o parte,

; şi, de partea cealaltă,

La toate acestea se adaugă faptul că autorităţile locale sînt şi ele, de regulă, „localnici“, adică gîndesc exact la fel ca aceştia, doar că sînt mai egoiste şi mai hrăpăreţe. Din această perspectivă, dacă veneticii iubitori de tradiţii pot fi consideraţi „preoţi ai patrimoniului“, localnicii sînt, de regulă, „agnostici“, iar autorităţile locale sînt de-a dreptul „atei“ convinşi. Între toţi aceştia este foarte greu să se lege o comunicare şi cu atît mai puţin o înţelegere! 

Şi atunci, ce-i de făcut? 

Mai întîi, trebuie înţeles de unde vine această distanţare de „tradiţii“ – ceea ce presupune cercetare sau măcar un efort consistent de privire şi din punctul de vedere al celorlalţi, nu doar dat cu părerea sau admonestări principiale. Ceea ce va ieşi la iveală este relativ banal şi, dacă se renunţă pentru o clipă la monopolul normativ

relativ uşor de înţeles. Căci nu este vorba, de fapt, despre vreun refuz al tradiţiilor, ci doar despre o nevoie îndelung reprimată de modernizare. Iar aceasta înseamnă pur şi simplu dorinţa de a fi „în rînd cu lumea“, de a avea şi a face ca toată lumea „modernă“, de la oraş, din ţările civilizate, de la televizor… Este o nevoie de emancipare, de schimbare a statutului marginal şi marginalizat de „ţăran“, de individ „de la coada vacii“ şi de recunoaştere publică a acestei reuşite sociale. Într-un fel, toţi aceşti localnici în căutare de emancipare nu fac decît să pună în practică,

, ceea ce clama Noica – din cu totul alte motive – prin 1940: „Nu mai vrem să fim eternii ţărani ai istoriei!“. Ei bine, nici ei nu mai vor! Preoţii patrimoniului şi-ar dori însă ca sătenii să rămînă aşa, măcar puţin, „eternii ţărani ai istoriei“… Dar acest lucru nu este nici posibil, nici corect. În consecinţă, orice proiect păstrător de tradiţii, care nu cunoaşte şi nu acceptă această premisă a nevoii de modernizare a „ţăranului tradiţional“, este nerealist şi, în ultimă instanţă, incorect. 

Deci asta e, nu e nimic de făcut, trebuie să asistăm resemnaţi la distrugerea patrimoniului şi la dispariţia tradiţiilor? 

Nu, dimpotrivă, trebuie făcut mult mai mult şi, mai ales, mai bine! Ca pretutindeni unde am fost prin ţară şi am văzut astfel de iniţiative sincere şi oneste de reabilitare rurală,

Dar nu

localnici, căci aceştia sînt primii care au renunţat la el (şi au avut motivele lor ca să o facă), şi nici

localnici (căci „activiştii“ îşi vor proiecta, probabil, propriile fantasme, iar localnicii, probabil, nu îi vor înţelege şi îi vor suspecta că au alte interese, străine de ale lor), ci

cu localnicii.

ca atare este posibilă şi necesară doar în cazul marilor monumente, al „locurilor memoriei“ etc. – şi chiar şi aici este vorba despre o alegere şi o strategie, nu despre un imperativ absolut şi universal. În cazul vernacularului sătesc însă, al meşteşugurilor etc., tocmai conservarea lor cu orice preţ într-un sat încă viu şi dinamic este cea care riscă să piardă totul – sau să transforme totul într-un

sau într-o dioramă. 

Făcînd o distincţie puţin forţată, nu de

, ci de

tradiţiilor avem nevoie, înţelegînd prin aceasta din urmă reinventarea lor dimpreună cu reinventarea localului de care aparţin. Altfel spus, este frumos să reabilitezi o minunată bisericuţă sau o frumoasă casă veche, dar este inutil dacă pentru comunitatea respectivă nici biserica, nici casa nu mai au nici o valoare, nici un rost şi le vor lăsa din nou să se năruie. Principiul

ca să nu se piardă nu este nici suficient, nici realist. Timpul trece şi multe dispar, dispar oameni, dispar clădiri, dispar obiceiuri; ceea ce păstrezi este o

– şi e nevoie de multă prudenţă în a defini ce anume e de păstrat şi mai ales

astfel încît să (re)faci un „spirit al locului“ împărtăşit şi promovat de oameni ai locului. A „păstra“ tradiţiile înseamnă astfel, în primul rînd, a reda o valoare acestor obiecte în capul oamenilor de acum, în condiţiile vieţii lor actuale.  Trebuie să le găseşti un rost în contextul dat şi să-i faci şi pe oameni să înţeleagă care este acest sens. Dar nu poţi să le

Pentru aceasta, este nevoie adesea şi de un proiect economic integrat, şi de un „marketing al tradiţiilor“ foarte elaborat. Căci cum – şi de ce – ar face un sătean produse tradiţionale pe care nu are unde să le vîndă – sau le vinde în pierdere? Ce sens ar avea pentru alt sătean să-şi refacă gospodăria părintească dacă prestigiul şi turiştii merg împreună la casa făloasă a vecinului?  

Nu, categoric,

tradiţiilor nu este un simplu act de conservare, o nobilă voinţă de

Paradoxal, ea presupune şi o

de fiecare zi…  

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.