Sahia vintage

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Clopotele umplu ecranul, iar toaca îţi răsună undeva, în inconştient. Lama buldozerului rade case şi păduri. Chipuri de bătrîni privind printre lacrimi, cu o lumînare în mînă pentru sufletul satelor ce urcă la cer pentru a face loc, aici, pe pămînt, carierei miniere de la Rovinari. Aşa începe un reportaj „Sahia“ din 1982 semnat de Laurenţiu Damian. Nu se potriveşte deloc cu imaginea standard despre fabrica de propagandă a comunismului din România. Urmează povestea oamenilor din „acţiunea 7000“, aduşi din toată ţara pentru a da patriei mai mult cărbune decît există. În spatele entuziasmului muncitoresc, tristeţea muncitorilor din colonia Vîrţ. Auschvîrţ, îmi aduc eu aminte. E chiar mai deprimant decît în cartierul nou din Rovinari, Katanga, unde am văzut odată urmele de sînge pe perete a trei muncitori care, la o beţie de jale, s-au omorît între ei. Filmul lui Damian, despre care habar n-aveam că a fost făcut vreodată, îmi trezeşte amintiri contradictorii. Hotel Rovinari… this could be Heaven or this could be Hell… toate oficialităţile ştiinţelor sociale din comunism care mi-au sărit în ajutor după ce cercetarea noastră stîrnise furia conducerii Combinatului Minier Oltenia… interdicţia de a mai călca zece ani prin zonă… dosarul de spionaj de care am scăpat ca prin minune şi despre care am aflat de-abia după căderea comunismului… some dance to remember, some dance to forget… Lui Laurenţiu Damian, aşezat pe un scaun lîngă mine, nu-i face plăcere să-şi amintească: Asta e ce a rămas din film, nu se înţelege nimic – mormăie el. Nu are dreptate, se înţelege foarte mult. Dacă eşti dispus să înţelegi…

Vorbesc aici despre lansarea recentă a CD-ului Sahia vintage, produs de One World Romania şi realizat de Adina Brădean. Cuprinde o primă culegere de opt filme documentare „Sahia“, începînd cu Reportaj de la Steagul Roşu, realizat în 1956 de Eva şi Alexandru Sîrbu, şi sfîrşind cu Va veni o zi, filmul interzis al lui Copel Moscu din 1985. Rezultat al unei minuţioase documentări, CD-ul cuprinde şi un text introductiv lămuritor, semnat tot de Adina Brădean. Lămuritor, căci ne obligă să ne schimbăm imaginea ideologică despre „Sahia“, imagine pe care, pînă acum, am împărtăşit-o şi eu ca orice bun român.

Primul lucru care mă intrigă este faptul că imaginea „şopîrliţelor“ a devenit de mult un loc comun atunci cînd vine vorba despre anumiţi scriitori sau actori, dar n-am auzit încă pe nimeni presupunînd măcar că ceva similar s-ar fi putut întîmpla şi în documentarul comunist. Rezistenţa prin cultură a devenit un titlu de glorie, dar nu şi pentru „Sahia“. Şi totuşi, Horea Murgu pare să aibă dreptate atunci cînd spune că „«Sahia» a fost una dintre acele instituţii mici, izolate şi profund subversive pe care sistemul le permitea ca supape de siguranţă“. Nu „subversivă“ – consideră Ovidiu Bose Paştina, ci „un fel de univers paralel cu societatea socialistă a momentului“. În orice caz, o instituţie mult mai complexă decît memoria maniheistă a comunismului, care se încăpăţînează să caute fie călăi, fie victime. „Să nu uităm că «Sahia» a fost un instrument de propagandă“ – ne avertizează Copel Moscu. Cine ar putea să uite? Aceasta nu este însă o concluzie, ci o premisă, de la care se poate merge şi mai departe dacă eşti suficient de curios. Astfel, în afară de comenzile propagandistice, în „Sahia“ s-au produs, la adăpostul unei „arte minore“, şi ciudate capodopere. Oameni care povestesc, de pildă, filmul de „protecţia muncii“ al lui Bose Paştina (film care, fiind o comandă directă a unei întreprinderi pentru instructajul obligatoriu de protecţie a muncii, nu a mai trecut prin cenzura Partidului) intră evident în această categorie prin extraordinarele sale experimentări estetice. Parabola despre republica curcilor din Va veni o zi a lui Copel Moscu, un soi de Ferma animalelor pe o temă de agricultură socialistă, rămîne copleşitoare şi astăzi.

Al doilea lucru care mă intrigă, probabil şi datorită clişeului împărtăşit că „Sahia“ a însemnat doar propagandă, este privirea subversivă de dincolo de intenţia declarată. În toate filmele din selecţia Adinei Brădean, apare un soi de realism de plan secundar, camera zăbovind, ca din întîmplare, şi pe realităţile din spatele fabricilor şi blocurilor comuniste. Uneori „şopîrliţele“ sînt la vedere: „Blocurile sînt frumoase, nu-i aşa? Dar oare de ce seamănă aceste blocuri între ele… ca nişte şcolăriţe în uniformă?“ – se întreabă, ingenuu, reporterul trimis să facă un documentar despre Steagul Roşu. Alteori, întregul fir narativ te conduce dincolo de aparenţe, ca în cazul reportajului „de investigaţie“ din Cazul D., care îşi propune să regăsească familia pierdută a unui bătrîn (grija pentru om a comunismului etc.) şi pătrunde tot mai adînc în viaţa cotidiană a unui azil de bătrîni, a locuitorilor din blocuri, a străzilor şi maidanelor din oraşele patriei. De fapt, după cum menţionează şi Brădean, personajul principal este adesea romantismul cotidianului, al muncii de zi cu zi, chiar dacă obiectivul principal rămîne producţia.

Dincolo de toate acestea însă, filmele de la „Sahia“ sînt o extraordinară arhivă istorică. Adina Brădean a făcut o infimă selecţie, urmînd criterii estetice şi de istorie a filmului. În subsidiar, transpare şi interesul personal pentru locuirea comunistă, combinaţie de mizerie şi creativitate ingenuă, de planificare etatistă şi improvizaţie privată. Ceea ce a văzut este însă mult mai mult, iar ceea ce rămîne de văzut este imens. Nu pentru publicul larg, dar sigur pentru specialişti, pentru istorici, în primul rînd. Şi nu în ultimul rînd, ca material didactic: o selecţie bine gîndită din filmele „Sahia“ este mult mai grăitoare pentru tinerele generaţii ale vizualului. Din păcate însă, această arhivă este abandonată şi are toate şansele să dispară cu desăvîrşire în scurt timp. Este doar propagandă, care nu merită decît să fie aruncată la groapa de gunoi a istoriei – vor spune unii. Dar nu este doar propagandă şi, mai ales, această propagandă face parte şi ea din istoria noastră, că ne place sau nu. O conştiinţă naţională nu se poată hrăni doar din momente glorioase alese pe sprînceană…

Pe parcursul textului său introductiv despre documentarele „Sahia“, Adina Brădean se întreabă la un moment dat: „Am putea, oare, să le folosim pentru a nuanţa înţelegerea curentă a vieţii cotidiene în comunism şi a învăţa astfel mai mult despre propriul nostru ataşament faţă de un trecut ce nu se lasă povestit în alb-negru?“ Categoric da, cu condiţia de a lua în serios recomandarea din final a autoarei: Vă dorim vizionare inteligentă!

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.