Porcul călător

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

„Miroase a sarmale peste Munţii Carpaţi“ – spunea poetul. Asta era demult. Acum miroase a şorici şi slană peste oricare vamă. Porcul, animalul nostru de suflet şi trup, migrează de ceva vreme, s-a instalat şi el în mobilitate – cum ar spune Dana Diminescu. Circulă sub formă de pachete pe toate rutele internaţionale de autocare, şi-a creat chiar o reţea de microbuze care pleacă regulat din fiecare al doilea sat al României spre oraşe din toate colţurile Europei, cu mesaje de acasă: „ţineţi aproape!“ – cum ar fi spus, altădată, Tucă.

Pachetele de la părinţi sînt un fenomen social delicios. Le întîlneşti la toţi studenţii plecaţi la studii în centrele universitare ale României, le întîlneşti şi printre cei care nu mai sînt de mult studenţi, care au deja propria lor casă, dar sînt tot departe de acasă. „Domn’ profesor, nu vreţi şi dumneavoastră o ţuică, o zacuscă sau o gîscă?“ – mă mai întreabă, uneori, cîte unul. „Iar mi-au trimis ai mei un pachet cu mîncare, nici nu mai ştiu ce să fac cu el.“ Schimbîndu-şi gusturile şi dieta, unii dintre ei au ajuns chiar să evite să mai treacă pe „acasă“ de frica sacoşelor cu care ştiu că se vor întoarce... acasă. Dar pachetele îi urmăresc peste tot şi, cu riscul saţietăţii, tot aduc bucurie pretutindeni. Iar în străinătate, acestea nu sînt primite niciodată cu rezerve: „da’ nişte varză/leuştean/ borş/ţuică/slană ca la noi nu-mi trimiţi şi mie, măi mamă? Că ăştia, aici, n-au aşa ceva...“

Sport naţional, pachetele îşi înteţesc ritmul cînd intră pe linia dreaptă a sărbătorilor. Dacă cei ai casei nu pot ajunge acasă, vine porcul la ei. Nimic nu e mai domestic şi mai afectuos decît porcul din bătătură. Peste mări şi ţări, el ţine legăturile familiei, păstrînd taina sfîntă a comensalităţii. În România reală, porcul este identitar, chiar dacă oaia mioriţă rămîne icoana României legale.

De la Marcel Mauss încoace, teoriile darului s-au împărţit în două: cele care văd în dar, în primul rînd, un mijloc, şi cele care consideră că darul este mai degrabă un scop în sine. Un mijloc de a obţine, transmite şi schimba ceva; un scop menit să păstreze/refacă/întărească relaţiile dintre cei care schimbă daruri. În cazul „pachetelor“, se poate vorbi şi de una, şi de alta. În timpul comunismului, acestea intrau în schimburile de subzistenţă ale gospodăriei difuze, despărţite de industrializare în cei care au rămas în sat şi cei care au plecat la lucru în oraş. Ultimii veneau cu uleiul şi cafeaua, primii ofereau brînza şi ouăle; şi unii, şi alţii se strîngeau în jurul porcului, de sărbători. Cu toţii păstrau astfel legăturile de familie dincolo de distanţele geografice şi de constrîngerile ideologice.

Lucruri similare se întîmplă şi în alte colţuri ale lumii. Este cazul, de pildă, al emigranţilor din Estremadura, care, o dată pe an, sărbătoresc fără excepţie o „zi a emigrantului“, întorcîndu-se în regiunea lor natală pentru a participa la faimoasa matanza extremena – un fel de Ignat ce constă în sacrificarea rituală a porcului, urmată de consumarea colectivă a acestuia en buena amistad. „Moment culminant şi festiv al anualei şi familialei producţii de autosubzistenţă pînă acum vreo 20 de ani, matanza s-a schimbat în mod radical. Ea nu mai este principala grijă – şi orgoliul – fiecărui şef de familie. (…) Lipsesc dimensiunea necesităţii, funcţionalitatea şi orgoliul de a fi satisfăcut nevoile unităţii domestice şşi se stingeţ în acelaşi timp competiţia dintre familiile satului («porcul meu a cîntărit mai mult decît al tău»). (…) Cu toate acestea, pentru părinţii şi bunicii emigraţi la Sevilla, matanza este importantă deoarece aceştia consideră că tinerii lor urmaşi, deveniţi citadini, în lipsa cunoaşterii vechilor practici, trebuie să participe măcar la această abundenţă festivă de provizii. Astfel, această sărbătoare, în acelaşi timp familială şi colectivă, cu adevărat nouă şi laică deoarece este separată de referinţa religioasă explicită, este gîndită de către emigranţii maturi în funcţie de ceea ce înţeleg ei să transmită: celebrarea hranei pămîntului, tierra, semnificativă simbolic.“ Matanza ia astfel forma unei „matanza didactica“, după cum se exprimă Catani, deplasînd modul cutumiar de celebrare şi consum a hranei, de către un grup, într-o punere în scenă festivă a grupului însuşi. Ca şi la noi, tăierea porcului nu prea mai este sacrificiu, ci a devenit consum, dar un consum ritualizat, care continuă să-şi îndeplinească menirea de comensalitate familială.

„Eşti ceea ce mănînci“ – se spune. „Noi sîntem orez“ – spun japonezii, dar şi alţi asiatici. Îmi aduc aminte de colegul meu indian pe care l-am surprins într-o noapte scotocind prin bucătăria mea: „Nu ai nişte orez?“ – m-a întrebat el, cu disperare în glas, cînd m-a văzut. După o săptămînă de alienare culinară, pur şi simplu nu mai putea.

„Noi sîntem porc“ – ar trebui să spunem noi, românii. Să mă ierte vegetarienii, dar asta e cultură, nu ideologie, nici psihologie. Şi asta e moştenirea noastră culturală a porcului. Nu neapărat sau nu doar ca alimentaţie, ci mai ales ca ritual familial şi comunitar, ca schimb ritualizat de daruri. Pe vremuri se chema pomana porcului – sau, mai frumos, „aburul lui Dumnezeu“; acum a devenit pachetul cu d’ale porcului de acasă. Într-un fel sau altul, porcul îi uneşte însă în continuare pe români: „ia la mama doi cîrnaţi şi să ne avem ca fraţi!...“  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.