Narcis şi psihologia poporului

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Nu există nici o „psihologie a poporului“ – deci nici a poporului român. Cum aşa!? – se vor fi revoltînd unii. Păi, uite-aşa, „poporul“ nu este un subiect psihic, deci nu poate fi investigat psihologic. Poporul este o construcţie politică. Şi încă una relativ recentă şi destul de capricioasă, cu geometrie variabilă, tocmai pentru că este de sorginte politică. 

Nu vă grăbiţi să trageţi de aici concluzia de negaţionism, cum că aş nega în vreun fel existenţa poporului român şi, prin urmare, posibilitatea cunoaşterii sale. Cîtuşi de puţin! Poporul român există pentru simplul motiv că eu exist şi mă consider român – adică

şi

că aparţin poporului român, iar această apartenenţă este

şi are

pentru mine. Iar ca mine au mai fost, mai sînt şi vor mai fi încă suficient de mulţi alţi indivizi pentru a forma un popor, adică o „comunitate imaginată“, care se percepe pe sine, în mod legitim (adică acceptat şi de „ceilalţi semnificativi“), ca popor. Iar acest „popor“ poate şi trebuie să fie studiat, doar că nu de psihologie, ci de istorie.

De ce nu de psihologie – respectiv o „psihologie a poporului“? Am spus-o de la început: pentru că psihologia poporului are o mare dificultate, atît teoretică, precum şi metodologică, în a-şi defini obiectul legitim de analiză. 

Teoretic, referinţa rămîne, în ultimă instanţă, una tautologic-etnocentrică: poporul este ceea ce toată lumea ştie că este, adică

Afirmaţie consensuală la nivel de opinie, dar care devine problematică imediat ce depăşim acest nivel al simţului comun. Căci trebuie să ne întrebăm: cam de cînd existăm „noi, românii“? Dintotdeauna, de pe vremea tracilor, a dacilor, a romanilor, poate chiar a cumanilor… Psihologia poporului se află astfel în dificultatea de a-şi delimita subiectul în

. Dacă el există de demult, şi nu de cîndva anume, de care să ne lege o „durată lungă“ identificabilă, atunci, consecvent cu această viziune, „psihologia poporului“ va fi un ansamblu de arhetipuri sau ceva similar, imuabile în esenţa lor, chiar dacă manifestîndu-se diferit în epoci diferite (iar atunci vine întrebarea: de ce şi cînd se manifestă diferit?). Este deci cel mai evident

cu putinţă! Dacă, dimpotrivă, ne referim la zilele noastre, la românii de acum, atunci vorbim pur şi simplu despre

României actuale – ceea ce este cu totul altceva. 

Pe de altă parte, psihologia poporului are dificultăţi şi în a-l plasa pe acesta în spaţiu: cam de unde pînă unde ne aflăm „noi, românii“? Dacă poporul se defineşte, herderian, în primul rînd ca o comunitate de limbă (ceea ce nouă ne place să afirmăm), atunci „noi, românii“ ocupăm (de demult…) un spaţiu vast, din Munţii Pindului şi pînă la Istria (şi n-au decît să se dispute lingviştii pe detalii, precum diferenţele dintre limbă, dialect, grai etc.!). Problema se reia însă şi în „interiorul“ ţării, adică al spaţiului care a devenit „românesc“ cu plus/minus 150 de ani în urmă. Pînă atunci, ţara era plină de ţări, după expresia lui Ion Conea, şi fiecare „ţară“ îşi avea firea sa, ba uneori chiar şi graiuri relativ diferite. Iar aceste diferenţe au dăinuit. În spaţiu, „noi, românii“ sîntem (mai mult sau mai puţin) diferiţi din Transilvania în Oltenia, din Ţara Maramureşului în Ţara Făgăraşului sau de la munte la cîmpie. Cînd au măsurat inteligenţa la români, de pildă, I.M. Nistor şi C. Rădulescu-Motru au constatat că nivelul de inteligenţă creşte odată cu altitudinea, ca să zic aşa, adică „noi, românii“ de la munte sîntem (conform cu testele respective) mai inteligenţi decît „noi, românii“ de la şes. Dar o mică precizare: Nistor şi Rădulescu-Motru şi-au intitulat studiul

A vorbi despre psihologia „poporului“ român, ca subiect unitar şi omogen, este deci cel mai evident

: „Românul“ nu există. 

Metodologic apoi, neputînd să-şi circumscrie obiectul de studiu, psihologia poporului, dacă vrea să fie ştiinţifică, adică empirică, fie se află în imposibilitatea unei eşantionări corecte – şi deci trebuie să renunţe la „psihologie“, fie alcătuieşte un eşantion naţional, ca orice anchetă sociologică – şi atunci renunţă la „popor“. 

O altă bănuială care ar putea decurge din afirmaţia de mai sus este că arunc la groapa de gunoi a istoriei cercetările interbelice de „psihologia poporului român“. Şi asta e fals. Rădulescu-Motru sau Drăghicescu, pe care tot mai mulţi îi citează, dar tot mai puţini îi citesc, vorbeau în limbajul ştiinţific al vremii şi o făceau cu alte intenţii, potrivite vremurilor: un soi de pedagogie a naţiei, care viza identificarea „tarelor“ întru îndreptarea lor. Era mai mult pedagogie şi/sau morală decît psihologie. Mai mult, Rădulescu-Motru afirma cît se poate de clar că românul „este neperseverent fiindcă instituţiile statului l-au obligat la improvizaţii“. Nu „firea“, „mentalitatea“, „profilul psihologic“ sau „ADN-ul“, cum se spune acum, explică instituţiile, ci acestea modelează trăsături psihice recurente. Doar Emil Cioran a afirmat contrariul, susţinînd că „deficienţele actuale ale poporului român nu sînt produsul istoriei sale, ci istoria aceasta este produsul unor deficienţe psihologice structurale“. Dar a făcut-o ca pe o hiperbolă a revoltei, şi nu ca pe o constatare ştiinţifică. Între timp, limbajul ştiinţific s-a schimbat, iar mizele sînt altele. Astăzi, orice „psihologie a poporului român“ nu poate fi decît… opiu pentru popor! Ce-i drept, un „opiu“ foarte îndrăgit. 

În sfîrşit, nu trebuie să se înţeleagă nici că psihologia nu are ce căuta în cunoaşterea societăţii româneşti. Dimpotrivă, are mai multe de spus decît a făcut-o pînă acum, dar referitor la populaţia actuală a României, nu la „poporul român“. Cele mai importante ar fi însă cercetările de

sau

opuse ca perspectivă, dar punînd pe primul plan comparaţia unor dimensiuni sau trăsături psihice în contexte culturale diverse. Sînt singurele care ne-ar putea ajuta să vedem cu adevărat cine sîntem „noi, românii“, aici şi acum. Pînă şi Narcis are nevoie de oglindă pentru a putea fi narcisic… 

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.