⬆
La zi în cultură
Pagina 74
O gospodărie ecologică – interviu cu Laura TRIF
"Totul a pornit cu trei ani în urmă, cînd, într-o seară, privindu-ne fetiţa dormind, ne-am dat seama că, după o lungă perioadă de căutări, nu am găsit soluţia care să îi rezolve problemele produse de pubertatea precoce cu care era diagnosticată, că timpul nostru se consumă între birou, supermarket şi casă."
Bookfest Junior, terasa Monteoru, "Bucureşti. Praf şi sînge"
● Bucureşti. Praf şi sînge de Malgorzata Rejmer, în traducerea foarte expresivă şi precisă a Luizei Săvescu (Editura Polirom). O carte lansată la Bookfest, unde Polonia e ţară invitată. Un Bucureşti altfel decît îl vedem noi, o umanitate pe lîngă care noi trecem adesea indiferenţi, o culoare socială pe care mulţi dintre noi au uitat-o. Citiţi cu încredere, e un foarte bun exerciţiu de a ne privi prin ochii unei „străine“. Dar o „străină“ care ne cunoaşte foarte bine. De exemplu: „Cunosc periferi
"Omul de comunicare nu poate face minuni" - interviu cu Oana BOCA STĂNESCU
De mai bine de zece ani, se ocupă de comunicare, de promovarea cărţilor şi a lecturii. A lucrat la Editura Polirom, apoi a înfiinţat Headsome Communications, prima agenţie de la noi dedicată exclusiv cărţilor. E, cu alte cuvinte, „piaristă“ – persoana cea mai potrivită pentru a discuta cum stăm cu promovarea cărţilor.
"Am naufragiat în America şi am avut noroc" - interviu cu Norman MANEA
Acasă este limba română. M-am resemnat într-un mod pueril, dar aş zice de înţeles, crezînd multă vreme că trăiesc într-o limbă, şi nu într-o ţară. Pînă la urmă, mi-am dat seama că este o tîmpenie, că trăiesc şi într-o ţară, şi-atunci, pentru că ţara involuase dramatic, a trebuit să plec, în ciuda dorinţei mele de a sta.
Autobiografii rock
Autobiografiile starurilor pop-rock traduse la noi în ultimul deceniu pot fi numărate pe degete, aşa că orice apariţie de gen mi se pare un mic eveniment.
"TIFF-ul e un labirint" - interviu cu Mihai CHIRILOV
Nu va fi o ediţie austeră, cel puţin din punct de vedere al programării: selecţia a crescut cu 40 de filme şi nu am renunţat la nici unul dintre proiectele iniţiate în anii trecuţi. Din contră: am lansat noi iniţiative, printre care instaurarea unui fond care să sprijine producţia locală de film din Transilvania.
Care Europa?
„Seismul“ produs în Franţa de procentele mari obţinute de Frontul Naţional şi popularitatea de care se bucură, în Marea Britanie, în Austria, în Danemarca şi în Italia partidele naţionaliste au produs stupoare printre liderii Europei.
Mama, la intersecţia cu ea însăşi
A fi mamă înseamnă a deveni altcineva, fără să dispari cu totul. O scindare de sine cu efecte sociale şi psihologice. Socializezi cu oameni necunoscuţi, brusc faci parte dintr-un club închis (al mamelor), dar dispari din grupul tău de prieteni şi abandonezi preocupările personale (din lipsă de timp).
Un cinefil vieux jeu
C.T. Popescu e genul de cinefil care-l caută la film pe Dumnezeu. Vorbeşte des despre genialitate sau despre lucruri precum „duhul din maşinărie“ ori „sufletul colectiv al umanităţii“.
După zece ani
Să asculţi în 2013 un nou album FF e un gest care conţine, pentru mine, o bună doză de bizarerie. E ca atunci cînd îţi deschizi clasorul cu timbre al copilăriei. Sau cînd pui pe platanul unui pick-up un vinil mai bătrîn decît tine.
"Energie regenerată"
Dispariţia a fost şi rămîne şi pentru noi un mister. Ceea ce ştim însă cu siguranţă este faptul că nu am plecat nicăieri, cel puţin din punct de vedere artistic. „Întoarcerea“ este, în consecinţă, o materializare în ochii publicului, a efortului creativ din ultimii ani.
Călugării Sol Hill
Eram obişnuit din Coreea, ori de cîte ori eram în preajma unui templu budist, să nu-mi fie prea uşor să văd, chiar şi în incinta acestuia, călugări. Or, dacă îi zăream, să fie pentru o fulgurantă impresie, întotdeauna foarte sobră.
„Milk. Honey. Blood“, Namaste India, „Europe and Ukraine: Past and future“
● Vineri, 23 mai, se deschide la Palatul Ştirbei din Bucureşti expoziţia „Milk. Honey. Blood“ a lui Roman Tolici. Pictură pe pînză fotosensibilă. Un must la Noaptea Galeriilor! (Matei Martin)
● Pentru o după-amiază însorită, terasa Casei Oamenilor de Ştiinţă e locul perfect. Verde, umbroasă, cu chelneri old school, mîncare simplă şi corectă. O lume suspendată în mijlocul Bucureştiului. O menţiune specială pentru caşcavalul la capac, apa minerală mare şi ciora care îşi învăţa puiul să zboare. (An
„Și tot rahatul de rigoare“
Săptămîna trecută s-au împlinit 52 de ani de la publicarea Portocalei mecanice.
„Nu îngroșăm rîndul evenimentelor în nocturnă“ – interviu cu Suzana DAN
Ca în fiecare primăvară, de opt ani încoace, pe 23 mai va avea loc, în Bucureşti, Noaptea albă a Galeriilor. Nu seamănă cu populara Noapte a Muzeelor. E mai degrabă genul de eveniment trendy, aşa cum sînt peste tot în marile oraşe ale lumii, şi la care se ia pulsul scenei de artă contemporană.
Imaginea frîntă a sinelui
Fragilitatea dansului contemporan în contextul socio-politic postrevoluţionar – cu referire la continua luptă a dansatorilor pentru fonduri, spaţii, instituţii – a fost tema instalaţiei video Increasing Romanian Dance.
O lungă noapte a iguanei
Dacă civilizaţia noastră prezintă un echivalent al catedralelor medievale – scrie Lev Manovich, teoretician al cinema-ului digital –, spectacolele hollywoodiene pe bază de efecte speciale sînt cele ce constituie acest echivalent.
„Un mod de a privi“
E vorba de încercarea de a readuce în atenţie cîţiva poeţi importanţi, aflaţi într-un oarecare con de umbră, aşa cum e cazul lui Mihai Ursachi.
Romantism slav
Deşi cei de la ACT sînt mai cunoscuţi pentru promovarea avangardei jazz scandinave, avem aici un caz în care au coborît puţin latitudinea – nu mult, pînă în zona baltică a Poloniei, de unde vine violonistul Adam Baldych.
Istanbul, straturile celui mai frumos oraș
Mi-am înnebunit prietenii. De fiecare dată, fără excepţie, cînd trec pe Podul Galata (şi se întîmplă des), mă opresc şi exclam: „Cît de frumos este oraşul ăsta!“ Sentimentul de uimire sinceră şi entuziasm în faţa congruenţei arhitecturale şi a zumzetului străzii este mereu acelaşi.
Ziua Timpului, Noaptea muzeelor, Călătorii
● Colecţia „Biblioteca Polirom“ goes exotic, ca să mă exprim astfel: o poveste de dragoste din Pakistan (Kartografie de Kamila Shamsie), o incursiune în Japonia celui de-al Doilea Război Mondial şi apoi în Malaezia postbelică (Grădina ceţurilor din amurg de Tan Twan Eng), două romane plasate în Coreea de Nord (Prinţesa Bari de Hwang Sok-yong şi Povestea lui Jun Do de Adam Johnson) sau istoria unor misionari creştini în comunităţile unor triburi africane (Rîul care ne desparte de Ngugi wa Thiong’
Portul lui Milan Kundera
Parisul este portul multor mari scriitori contemporani. Parisul este un port, pur şi simplu. Poate că de aceea pe stema oraşului se află vapoare, ancore. Parisul a fost dintotdeauna un port al inspiraţiei, şi dacă pentru secolul trecut aş reţine un singur nume, Ernest Hemingway, pentru acest secol l-aş reţine pe Milan Kundera.
Oameni călduţi
Cele 11 povestiri sînt inegale, unele n-au scăpat cu totul de acele neglijenţe stilistice care mă iritaseră în precedenta carte, dar oferă, fără îndoială, multe lucruri bune de citit, şi cei foarte puţini recenzenţi de pînă acum ai cărţii au avut dreptate să se arate entuziaşti.
Un Shakespeare al tuturor
La Craiova s-a desfăşurat, între 23 aprilie şi 4 mai, cel de-al nouălea Festival Internaţional Shakespeare, ediţie care a marcat, de asemenea, 20 de ani de la înfiinţarea sa. Subtitlul actualei ediţii a fost „Un Shakespeare al tuturor“ – program şi criteriu eclectic, care au permis întîlniri şi descoperiri multiple.
Referendum pentru aeroport
Cînd am aflat pentru prima dată de acest subiect, m-am amuzat copios. Delta Văcăreşti – de fapt, un imens teren viran, inundat şi infestat de gunoaie, dar populat, se pare, cu nişte specii rare de păsări – ar trebui declarată zonă protejată şi transformată în „rezervaţie urbană“, au susţinut, atunci, cîţiva activişti ecologişti.
Dans. Identitate. Concept
Ce se vede clar pe scena românească de dans şi performance este o acută nevoie de identificare (valabilă şi pentru CNDB), de poziţionare personală în raport cu o masă supusă convenţiei, amorfă şi apatică, închisă în propriile prejudecăţi, mai mult din comoditate decît din convingere.
Idei nemaidiscutate în limba română
În introducerea la recenta sa carte – Cinematograful postfilmic, Mircea Deaca deplînge, pe bună dreptate, pauperitatea studiilor academice româneşti avînd de-a face cu teoria filmului şi a audiovizualului (domeniu în care Deaca deţine titlul de dr. al Universităţii Paris III – Sorbonne Nouvelle).
O stafie bîntuie Europa – din nou
În 1980, anul în care trupa belgiană Telex se urca pe scena celui mai extravagant concurs muzical al Europei cu o piesă numită, cum altfel?!, „Euro-Vision“, în oraşul Trbovlje din fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia, pe teritoriul Sloveniei de astăzi, se năştea proiectul Laibach.
Gala „Bun de Tipar“
Faptul că avem cinci edituri şi patru librării finaliste la secţiunea Best New Entry, plus faptul că am descoperit multe biblioteci comunale care fac proiecte minunate trebuie să fie semnele unei dezmorţiri palpabile, după lunga perioadă de criză financiară.
Cu accent englezesc
Mă hotărîsem brusc, din şaua bicicletei închiriate de la pensiunea olandezului unde eram cazaţi, să nu mai parcurg în ziua aceea cei cîţiva kilometri care despart centrul oraşului Siem Reap de complexul de temple de la Angkor, ci să fac la dreapta, peste podeţul destul de instabil ţinut deasupra rîului.
Londra caleidoscopică
Am venit aici la finele anului 2013, aşteptînd să se ridice restricţiile de muncă pentru români şi să îmi încep o nouă viaţă, într-o nouă societate, avînd la activ cîteva experienţe de viaţă şi profesionale, o valiză de mînă şi un vagon de planuri.
Ronnie O’Sullivan, Festivalul Dramaturgiei Româneşti, Viaţa unui telefon furat
● Între 22 şi 25 mai, în Piaţa „George Enescu“ va avea loc Art Safari – „primul pavilion profesional şi public de artă, destinat deopotrivă artei de patrimoniu şi artei contemporane din România“, care va reuni peste 100 de galerii şi dealeri de artă, muzee, institute culturale, din ţară şi străinătate. (Stela Giurgeanu)
● Am recitit Sonata Kreutzer a lui Tolstoi (o puteţi găsi şi într-un volum recent publicat de Polirom, alături de alte povestiri) şi am descoperit o disecţie fascinantă a relaţie
Tot înapoi spre comunism
Aţi trăit cumva pe vremea comunismului? Dacă da, atunci cu siguranţă aveţi o poveste, o întîmplare legată de o carte, un film, o melodie, un disc de vinil, o preferinţă, în fine, orice fel de bun cultural sau pasiune, una care merită povestită... Poate aţi fost un cititor împătimit şi aţi stat la coadă pentru cărţi?
„Povestea mea se întîmplă în comunism“ – interviu cu regizorul Andrei GRUZSNICZKI
Cel de-al doilea film semnat de Andrei Gruzsniczki, Quod Erat Demonstrandum, va concura anul acesta la TIFF pentru Trofeul Transilvania. L-am întrebat pe regizor dacă e vorba despre o poveste de amor sau una despre comunism, despre opţiunile estetice şi aşteptările pe care le are de la publicul românesc.
Presă liberă, jurnalişti slabi?
E lucru ştiut că există o relaţie de determinare între libertatea presei şi bunăstare. Această relaţie funcţionează în ambele sensuri: cu cît o ţară e mai înstărită, cu atît presa este mai liberă; şi invers: cu cît presa e mai liberă, cu atît ţara e mai bogată.
Dragostea în vremea nebunilor
Întîmplarea face ca la o lună distanţă să văd două spectacole diferite conceptual, dar care mizează pe mişcare ca performanţă fizică, în coregrafie fixă. Fenomenul este important din punctul de vedere al polarizării existente pe scena românească de dans.
Străini în paradis
Întreaga acţiune se desfăşoară în împrejurimile unui lac din Franţa rurală – loc de agăţat (şi de consumat agaţamentele) pentru bărbaţi gay. Starea vremii e una de pastorală erotică renoiriană sau rohmeriană, deşi L’inconnu du lac e, într-o măsură mult mai mare, un film hitchcockian sau chabrolian.
Clasicism & acurateţe
Joey DeFrancesco vine din familia care ni i-a mai dat pe John (tată), Joseph (bunic) şi Johnny (frate) DeFrancesco, o dinastie de jazzeri care dăinuie de la începuturile secolului trecut şi care, prin urmare, pune mare preţ pe tradiţie.
„În 18 ani s-a format un public“
"Pentru că este dintre puţinele ocazii pentru bucureşteni de a vedea şi un alt gen de film şi de a se întîlni cu regizorii invitaţi. Pentru că în 18 ani s-a format deja un public care aşteaptă să vadă documentare care nu sînt difuzate pe posturile de televiziune, animaţii şi lungmetraje de ficţiune premiate la festivaluri de film."
Un zbor ratat şi-un autocar inundat
Am ajuns în micul aeroport thailandez un pic înainte de 6 dimineaţa, cu ochii lipiţi de somn, cu o cafea to go în mînă şi cu amintirea Laos-ului foarte prezentă în minte. În aeroport nu era nimeni. Pe panou nu era nici un zbor. Paznicul ne explică: „No flight, ma friends, no flight.“ Ne uităm pe bilet. Zborul era, evident, a doua zi.
Peter Gabriel, Sha’s Feckel, British Pathé
● British Pathé şi-a publicat întreaga arhivă de filme pe YouTube. 85.000 de înregistrări vechi sînt acum disponibile gratuit, pe cel mai popular canal. Pierdeţi cît mai mult timp scotocind pe-acolo, şi-o să fiţi foarte cîştigaţi! (Matei Martin)
● Grand Hotel Budapest (2014, în regia lui Wes Anderson, inspirat din scrierile lui Stefan Zweig) – un film plăcut pe toate liniile: cu umor, fineţe, principii, intrigă poliţistă, scenografie fabuloasă şi, nu în ultimul rînd, Ralph Fiennes. (Iaromira Pop
Indecenţa umană
Morris „Mickey“ Sabbath este un fost păpuşar sexagenar, suferind de osteoartrită progresivă, care s-a bucurat de o relativă faimă în mediile artistice undergound din anii ’50, dar care, în urma unui scandal sexual petrecut în mediul universitar, s-a văzut nevoit să-şi încheie cariera prematur şi deloc onorabil.
Marketingul digital, viitorul cărţii
La începutul lunii aprilie, a avut loc a 43-a ediţie a renumitului tîrg de carte London Book Fair. Cum tîrgul nu este deschis publicului larg, m-am lovit mai degrabă de un amalgam de editori şi agenţi, cu jachete pestriţe şi ochelari cu ramă groasă.
Cuvinte (şi idei) naşpa
După o lege care interzice folosirea limbajului vulgar în presă, Rusia adoptă acum o lege care sancţionează folosirea cuvintelor indecente în cadrul manifestărilor publice. Legea vizează spectacolele de teatru şi operă, filmele şi orice formă de performance.
Singurătăţi şi solo-uri
În Polska, Agata Maszkiewicz proclamă dreptul la eşec. Repetat în preajma Olimpiadei de Vară de la Londra, performance-ul este puternic influenţat de sport, de imaginea sportivului ca erou naţional şi de victorie ca aspiraţie colectivă.
Alt motor sfînt, alt tren al vieţii
Filmat de un regizor sud-coreean în afara ţării lui natale, dar şi în afara sistemului hollywoodian, SF-actioner-ul postapocaliptic Snowpiercer se distinge prin comparaţie cu produsul hollywoodian standard, dar rămîne mai degrabă comun, în comparaţie cu minunatele filme sud-coreene ale lui Joon-ho Bong.
O menajerie pop
Les Elephants Bizarres e una dintre trupele care a supravieţuit. Ar putea să îşi aniverseze anul acesta cel de-al şaptelea an de existenţă, o performanţă rară într-un mediu care a rămas pînă şi fără chestionabilul bastion FM numit Guerrilla.
The best you can get
Spre norocul meu, n-am mai fost angajat cu program şi salariu fix din ziua în care s-a născut fiică-mea.Ce am înţeles din rolul de mamă, am înţeles deja de acasă. Ce n-am înţeles probabil că va rămîne veşnic neînţeles. Eu am încercat să mă apropii de texte prin experienţa de tată. E un pic altceva, dar e the best you can get.
Ultrachipul
Primăvara coreeană începe în China, în deşertul Gobi, printr-un vînticel. Abia după ce pulberea gălbuie, adusă anual de acolo prin aprilie, începe să capete un luciu fosforescent peste mobilele din apartamentele coreene, poţi spune că a început cu adevărat primăvara.
Manhattan, Manhattan
„New York?” îi văd pe mulți strîmbînd din nas. „Ce să vezi acolo, blocuri de sticlă și metal și nici un pic de soare? Fast food-uri și pop culture?” Pentru călătorul obișnuit cu orașele Europei, cu capitalele unde istoria se scrie de sute bune de ani, New York-ul pare la prima vedere un oraș artificial, fără prea multe de oferit.