„Și tot rahatul de rigoare“

Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
„Și tot rahatul de rigoare“ jpeg

● Anthony Burgess, Portocala mecanică, traducere de Carmen Ciora şi Domnica Drumea după ediţia revizuită de Andrew Biswell, Editura Humanitas Fiction, 2014.

Săptămîna trecută s-au împlinit 52 de ani de la publicarea Portocalei mecanice. Primul tiraj al romanului a fost doar de şase mii de exemplare şi, în ciuda aprecierii unor critici, a fost nevoie de cîţiva ani pentru a se vinde tot tirajul. Cartea şi-a făcut însă cîţiva fani notorii: Kingsley Amis, William S. Burroughs, Malcolm Bradbury şi chiar Andy Warhol, care a filmat un mediu-metraj inspirat de roman şi intitulat Vinyl, film care a rulat, în 1966, pe fundalul concertelor din New York ale trupei Velvet Underground. (Azi, 50 de ani mai tîrziu, la ediţia jubiliară a romanului, nici Anthony Burgess, nici Andy Warhol, nici Lou Reed, nici Stanley Kubrick nu mai trăiesc.) Romanul începea astfel să capete un prestigiu, şi regizorul Brian Hutton i-a cerut lui Cristopher Isherwood să scrie un scenariu după cartea lui Burgess. Scenariul a fost însă scris de altcineva şi Mick Jagger fusese chiar propus pentru rolul principal, dar scenariul a fost respins de cenzori, aşa că Burgess însuşi a fost rugat să scrie un altul. În cele din urmă însă, Stanley Kubrick a intrat pe fir şi adaptarea acestuia, care a făcut din Portocala mecanică un roman cult, a intrat în cinematografe la începutul lui 1972, aşadar la aproape zece ani de la publicarea cărţii.

E foarte interesantă această relaţie dintre romanul lui Burgess şi filmul lui Kubrick (pe care l-am revăzut cu această ocazie) şi ediţia jubiliară a Portocalei mecanice, care reproduce un text esenţial pentru înţelegerea diferenţelor fundamentale dintre cele două creaţii. La apariţia filmului, Christopher Ricks analiza filmul atît de aproape de carte, încît nu mai lăsa loc echivocurilor privind „radicala remodelare a cărţii mele“, după cum politicos se exprimase Burgess, care ulterior avea să-şi mărturisească chiar regretul de a fi scris cartea, ajunsă atît de celebră şi greşit înţeleasă din cauza filmului „prea didactic“. Şi, într-adevăr, e straniu cum astăzi stilatul film al lui Kubrick, cel care a impus probabil definitiv imaginarul vizual al cărţii, pare relativ convenţional şi nu rezistă la fel de bine precum romanul. Kubrick nu avea cum reproduce limbajul cărţii, pe care s-a străduit şi a şi reuşit, într-o bună măsură, să-l compenseze vizual, dar problema principală a fost că n-a dus filmul la nivelul violent din carte. După cum spune Christopher Ricks – „adevărata critică ce i se aduce acestui film este, cu siguranţă, nu că ar fi prea violent, ci că nu este suficient de violent; mai exact că, printr-o ingenioasă selectivitate, reuşeşte atît să minimalizeze violenţa lui Alex, cît şi să se delecteze cu ea.“ Lipsesc, astfel, scene violente importante în economia cărţii (cum ar fi crima homosexualului din închisoare), iar altele sînt deturnate (fetele violate, episod redat în extrasul de mai jos, sînt, în film, majore, iar soţia scriitorului nu moare în film din cauza violului şi a bătăii aplicate de gaşca lui Alex, moare mai tîrziu de „pneumonie“). Altfel spus, Kubrick a încercat să-l facă pe Alex un personaj, în cele din urmă, demn chiar de simpatie; oricum, care stîrneşte compasiunea în a doua parte a filmului. După cum spune tot Ricks, „filmul nu-l lasă pe Alex să se mînjească cu atîta sînge“, scenele de violenţă sînt mai degrabă enumerate decît explicite, iar Alex apare în final „mai mult o victimă a păcatului decît un păcătos“.

Întorcîndu-ne la această ediţie jubiliară a romanului (elegantă şi cu o grafică a copertei inspirată de Lucio Fontana), Andrew Biswell face o treabă remarcabilă revizuind cartea după manuscrisul original, dar şi adăugînd „Prologul“ şi „Epilogul“ scrise de Burgess pentru versiunea dramatică din anii ’80, precum şi alte eseuri, articole şi fragmente inedite din interviuri, privind geneza, ecranizarea şi dramatizarea romanului, ca şi recenziile semnate de marii autori amintiţi mai sus. În foarte utila introducere, Biswell abordează pe larg preocuparea lui Burgess pentru distopie, precum şi pentru limbaj: „Burgess era un lingvist talentat, care studiase limba malaeză la nivel standard şi care făcuse traduceri din opere literare scrise în franceză, rusă şi greacă veche. Interesul pentru limba şi literatura rusă, mai degrabă decît politica, îl duce la Leningrad, cunoscut azi ca Sankt-Petersburg, într-o vacanţă de lucru în iunie şi iulie 1961. Fusese trimis acolo de editorul său, care spera că poate va scrie o carte de călătorii despre Rusia sovietică. Învăţase singur noţiunile de bază ale limbii ruse… Dar proiectul de non-ficţiune preconizat este pus deoparte, în momentul în care un alt tip de carte începe să prindă contur. Înainte de a pleca din Anglia, Burgess se gîndea să-şi scrie romanul despre derbedeii săi adolescenţi folosind argoul britanic de la începutul anilor ’60, dar se temea că acesta va fi deja demodat înainte de publicarea cărţii. În faţa hotelului din Leningrad, Burgess şi soţia lui văzuseră găşti violente de tineri bine îmbrăcaţi care îi aminteau de Teddy-boys, de acasă, din Anglia. În memoriile sale, scrie că acesta a fost momentul în care s-a hotărît să inventeze o nouă limbă pentru romanul său, pe baza limbii ruse, care se va numi nadsat (acesta fiind sufixul rusesc pentru «sprezece»). Locaţia urbană a romanului «poate fi oriunde», a scris mai tîrziu, «dar mi-am imaginat-o ca un amestec între Manchesterul meu natal, Leningrad şi New York». Pentru Burgess, ideea importantă era că tinerii aceia infami, cu înfăţişare de dandy, erau la fel de vizibili de ambele părţi ale Cortinei de Fier.“

La fel de utile sînt şi glosarul limbajului nadsat, precum şi notele din care aflăm, printre altele, că Burgess, compozitor amator de muzică clasică, îi detesta pe Elvis şi pe The Beatles; iar tatăl său cîntase la pian pentru Charlie Chaplin, într-un spectacol de teatru de dinaintea Primului Război Mondial. În sfîrşit, iată şi explicaţia titlului, dată de Burgess însuşi: „O portocală mecanică este o veche expresie cockney care se aplică la orice presupune deviere, aici «deviere» neavînd neapărat o conotaţie homosexuală. Nimic, de altfel, nu poate fi mai nefiresc decît o portocală mecanică. În perioada în care lucram în Malaezia ca profesor, elevii mei, cînd li se cerea să scrie un eseu despre o zi în junglă, adesea spuneau că luau cu ei o sticlă de «suc de orang». Orang e un cuvînt obişnuit în Malaezia şi înseamnă «fiinţă umană». Cockney şi limba malaeză s-au contopit în mintea mea şi au generat imaginea unor oameni suculenţi şi dulci precum portocalele, forţaţi să intre în forma unor obiecte mecanice.“

Extras:

„Ce s-a întîmplat de fapt în după-amiaza aia nu e nevoie să vă descriu, Fra, căci vă puteţi imagina şi singuri. Alea două puiance s-au destzolit, tăvălindu-se de rîs, căci credeau că este cea mai balşoi distracţie că-l vadă pe bătrînul unchi Alex stînd în picioare, gol nagoi, cu o mînă în şold şi cu cealaltă mînuind seringa precum un doctor în curul gol, şi înţepîndu-se apoi la modul clasic în a lui ruka pentru a primi infuzia de pisică feroce a junglei. Am scos apoi preafrumoasa A IX-a din coperta sa, aşa încît Ludwig era şi el gol nagoi acum, şi am potrivit acul pe ultima parte, care era toată o binecuvîntare. Şi-au început contrabaşii să gavarească de sub patul meu către restul orchestrei, şi apoi golosurile de masculi intervenind şi spunîndu-le tuturor să fie veseli şi apoi aria binecuvîntată şi încîntătoare despre Bucurie, strălucire glorioasă a cerurilor, iar apoi i-am simţit pe bătrînii tigri înhăţîndu-mă şi ca atare le-am înhăţat şi eu pe cele două tinere puiance. De data asta nu li s-a mai părut nimic distractiv şi s-au oprit din răknetele de bucurie, şi au trebuit să se supună bizarelor dorinţe ale lui Alexandru cel Mare pe care A IX-a şi înţepătura hipo l-a făcut ciudesnîi şi zameceat de minunat şi foarte pretenţios, o, Fra. Dar amîndouă erau foarte, foarte bete şi cu greu mai simţeau ceva.

Cînd ultima parte s-a terminat pentru a doua oară, cu toate talgerele şi răknetele despre Bucurie Bucurie Bucurie Bucurie, cele două tinere puiance deja nu mai făceau pe marile doamne sofisticate. Parcă se treziseră dîndu-şi seama ce li se făcuse persoanelor lor malenki, spunînd că vor să meargă acasă şi că eu eram o bestie turbată. Arătau ca după o bitkafteală zdravănă, ceea ce chiar primiseră, şi erau pline de vînătăi şi umflături. Păi, dacă n-au vrut să se ducă la şcoală, tot au trebuit să-şi primească porţia de educaţie. Şi educaţie au primit. Skînceau şi îi tot dădeau cu oh oh oh-urile, în timp ce-şi puneau tzoalele pe ele şi încercau să mă înghioldito-împungă cu pumnişorii lor mici, aşa cum stăteam acolo gol nagoi şi murdar, rupt, căzut lat pe pat. Sonietta cea mică skîncea: «Bestie şi animal scîrbos. Jeg de om.» Aşa că le-am lăsat să-şi strîngă boarfele şi să se care, ceea ce au şi făcut, zicînd ceva despre cum vor chema patrocii să mă prindă şi tot rahatul de rigoare. Au coborîr apoi pe scări, iar eu m-am prăbuşit în somn, cu Bucuria Bucuria Bucuria Bucuria urlînd tot mai tare şi izbindu-se de toţi pereţii.”
 

TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.