Un Shakespeare al tuturor

Publicat în Dilema Veche nr. 535 din 15-21 mai 2014
Un Shakespeare al tuturor jpeg

La Craiova s-a desfăşurat, între 23 aprilie şi 4 mai, cel de-al nouălea Festival Internaţional Shakespeare, ediţie care a marcat, de asemenea, 20 de ani de la înfiinţarea sa. Subtitlul actualei ediţii a fost „Un Shakespeare al tuturor“ – program şi criteriu eclectic, care au permis întîlniri şi descoperiri multiple.

Zile de ploaie, zile cu soare timid, dar zile de teatru şi de intensă bucurie. Festivalul de la Craiova nu ne-a dezamăgit nici de data aceasta. O expoziţie de fotografii în foaierul teatrului, semnată de Maria Ştefănescu şi Sorin Radu, ne-a reamintit că marile spectacole shakespeariene din ultimii ani nu au lipsit de pe scena craioveană, că pe aici au trecut mari regizori. Şi o parte dintre ei au revenit şi anul acesta, aduşi de bagheta magică a neobositului său director, Emil Boroghină, a cărui energie se hrăneşte fără îndoială din stofa viselor shakespeariene.

Vînătoarea rituală a cerbului dincolo de oglindă

Festinul a fost deschis de „rudele“ apropiate ale marelui Will, trupa Globe din Londra, cu Mult zgomot pentru nimic, spectacol jucat în scuarul din faţa teatrului, unde s-a inaugurat statuia dramaturgului, semnată de sculptorul Rodion Gheorghiţă. Spectacolul englezilor era spumos, plin de verva zîmbitoare a acestei comedii renascentiste. Gonit de ploaie pe treptele ample ale foaierului teatrului, spectacolul de a doua zi a cîştigat în limpezime: versurile se înălţau cristaline, subliniate de dicţia perfectă a actorilor londonezi. În aceeaşi seară am revenit la Silviu Purcărete: în sala mare se juca Cum vă place, realizat cu actorii Teatrului Naţional din Budapesta. Un spectacol de o mare bogăţie de sensuri, de imagini şi în acelaşi timp de o mare subtilitate, întunecat şi surîzător, de un umor disperat, dar păstrînd undeva o oază de lumină. Pădurea Ardenilor a dispărut aproape, e un spaţiu mental, în spatele unui perete transparent, unde apar o pianistă cu părul cărunt, un cîntăreţ din flaut şi cîteva trestii pe marginea unei ape pe care o bănuim molcome... (decor de Helmuth Stürmer, costume: Dragoş Buhagiar, muzica: Vasile Şirli). O realitate dincolo de oglindă, instabilă şi fragilă. Dar cheia aceasta de lectură nu intervine imediat; mai întîi sîntem pe o scenă, actorii îşi încearcă costumele, intră în personaje. La o oglindă de machiaj, doi tineri actori vor deveni treptat, în faţa noastră, Rosalinda şi Celia, după principiul elizabethan al rolurilor feminine jucate în travesti. Aici însă feminitatea e marcată prin cîteva semne exterioare, fără să vrea să creeze iluzia sa perfectă. Ar putea fi grotesc, dar Rosalinda, băiat sau fată travestită în bărbat, îl tulbură pe junele Orlando, fără să-şi piardă caracterul masculin evident. Tulburarea vine tocmai din această ambiguitate asumată. Jocul cu inversarea sexului continuă cu Jacques melancolicul, rol care e preluat aici de o actriţă. Celebrul monolog al celor şapte vîrste ale omului este un recital al solistei, vibrant, puternic, căreia îi răspunde un cor ce reia şi amplifică replicile, şi totul se stinge treptat pe cea de-a şaptea treaptă. Actorii vin şi revin între cele două planuri, spaţiul mental al iluziei şi podeaua prăfuită a unei realităţi, ce se afirmă la rîndul ei teatrală. Natura însăşi e umanizată şi teatralizată – un cerb mitic sau o mască integrală traversează pădurea, motivul vînătorii e frecvent la Shakespeare, elegant şi complice, o turmă de oi sau de căpriţe, de fapt cîteva fete cu plete blonde, pe care le dezmiardă protector un baci cu un cojoc mocănesc, un soi de pastorală carpatină, binevenită pe această scenă, unde hotarele între lumi şi genuri nu sînt bine definite. Un Cum vă place plin de culoare, dar şi de neguri, de invenţie, dar fără iluzii... În cele din urmă, un soi de mariage pour tous reuneşte această lume dezabuzată, unde trestiile de baltă au înlocuit pădurea de altădată... În spatele măştii împăciuitoare din final se ascunde un rictus scrîşnit cu eleganţă...

When the day was ours...

Într-o singură seară, doi Richard ne-au confruntat cu problema transferului cultural, tematică postcolonială introdusă de scrierile despre orientalism ale unui Edward Said, printre alţii. Adică Occidentul e obligat să inverseze perspectiva, să nu se mai vadă ca centru al lumii, ci aşa cum e văzut el din cealaltă parte „periferică“ a globului. Tematică ilustrată de spectacolul Teatrului Naţional din Beijing, China, un spectacol Shakespeare „sinologizat“, asimilat după moda şi sensibilitatea chineză, sau a unui teatru vechi de cîteva secole şi care a descoperit teatrul occidental la începutul secolului trecut. Fascinaţia, dar şi repulsia între Occident şi Orient e evidentă. Deja prin anii ’30 Mei Lanfang, actor chinez tradiţional, îi fascinase pe Meyerhold, Brecht, Stanislavski, Eisenstein. Mai aproape de noi, Ariane Mnouchkine a propus un ciclu Shakespeare influenţat de teatrul asiatic, japonezul noh şi dansurile kathakali. Fără să poată să fie identificat cu nici unul din aceste genuri, doar un teatru asiatic văzut de Mnouchkine, acest Richard al III-lea jucat de chinezii din Beijing a surprins multă lume, căci se situa între două lumi, mai degrabă cea a tradiţiei teatrului chinez: scena aproape goală, cu cîteva elemente de decor, costume somptuoase, machiaje viu colorate, elemente muzicale şi de mişcare tipice. Teribila istorie a sîngerosului rege britanic a devenit o poveste despre şefi războinici tumultuoşi, ca în filmele istorice japoneze sau chineze, pe care ochiul nostru european le contopeşte în aceeaşi aură exotică. Un spectacol îngrijit în detalii, dar nu destul de straniu ca să ne tulbure. Dimpotrivă, venită din Africa de Sud, Cape Town, din aria culturală engleză, aşadar, o Tragedie a lui Richard III-lea (regia Fred Abrahamse), jucată de trei actori, ne-a ţintuit pe scaune fără răsuflare. Un spectacol minimalist, un spaţiu obscur, cu un podium în fundal, pentru cîteva intervenţii (se juca în sala Studio), de o violenţă calculată, un joc calibrat la milimetru: trei actori jucau toate personajele, cu măşti şi cîteva elemente de costum. Un fabulos Richard al III-lea (Marcel Meyer), într-un costum negru, vag militar, stil „Cămăşile negre“, atletic, doar cu un braţ imobilizat (în vreme ce Richard-ul chinez era cînd şchiop, cînd ghebos) şi care putea să dispară, absolut de neidentificat, în spatele măştii unei nefericite regine. Fără nici o modernizare ostentativă, ultima replică răsuna teribil în întunericul sălii: „The day is ours. The bloody dog is dead...“ Cu aceste cuvinte s-a anunţat la BBC, în 1945, moartea lui Hitler.

Cele două feţe ale puterii şi arta de a manipula mulţimea

Două alte spectacole cu ceea ce shakespearologii numesc o problem play ne-au deplasat, în mod evident, în sfera politicului. Măsură pentru măsură, adus de Teatrul Vahtangov din Moscova, în regia lui Yuri Butusov, era un spectacol amplu, în tente de alb-negru spre cenuşiu, care se deschidea pe imaginea unei scene năpădite de deşeuri, sticle goale şi gunoaie. Oraşul e pradă desfrîului şi viciilor. Odată cu instalarea lui Angelo, de către Ducele cel bun, care i-a cedat frîiele puterii pentru o vreme, oraşul va fi purificat. Într-un spectacol montat de Ostermeier cu aceeaşi piesă, pe care l-am văzut la Paris în 2012, scena era curăţată radical, nemţeşte, cu un furtun cu apă. La ruşi, scena e curăţată cu mături uriaşe, lopeţi vîrtoase. Acelaşi actor joacă cele două personaje: în alb – Ducele cel bun, şi în negru, costum modern, cravată – Angelo, tiranul puritan. Dar amîndoi o rîvnesc pe frumoasa Isabella şi totul sfîrşeşte, de fiecare dată, cu o tentativă de viol şi rîsul isteric al victimei. Ideea e clară: tiranul şi ducele permisiv nu sînt decît cele două feţe ale puterii. Vezi Hannah Arendt, care explica, în studiul său despre sistemul totalitar, că dictatura şi propaganda sînt cele două feţe ale aceleiaşi medalii. Iuliu Cezar, jucat în festival de Teatrul Dramatic din Erevan, în regia lui A. Khandikyan, este un text politic prin excelenţă: vorbeşte despre tiranie, asasinat politic, revoluţie, război civil. Nu cunosc un alt exemplu de manipulare a maselor mai aproape de perfecţiune ca discursul lui Marc Antoniu în faţa cadavrului lui Cezar, amintind binefacerile celui răpus şi refrenul său obsesiv: „...dar Brutus spune că iubea puterea şi Brutus e un bărbat cinstit.“ Bineînţeles, mulţimea se întoarce răzbunătoare contra lui Brutus... Am văzut, prin 2009, un spectacol montat de American Repertory la Cambidge, SUA, de un regizor francez, Arthur Nauzyciel, un Iuliu Cezar în costume moderne. Fără nici un alt semn de actualizare ostentativă, piesa părea că se desfăşura la Casa Albă. Nimic din toate acestea în spectacolul venit de la Erevan: un decor prăfuit, cu tot soiul de busturi, garduri din plasă de sîrmă, misterioase personaje deghizate în Pierrot, un felinar fatal sub care se săvîrşeau toate crimele şi un Brutus blajin şi obosit sub povara anilor... fără îndoială, cinstit şi el.

Am părăsit festivalul lăsînd în urmă, cu regret, cîteva alte spectacole, cu o ultimă amintire din fantezia onirică a lui Korsunovas după Furtuna, Miranda. Mai puţin delirant barocă decît visul lui Purcărete – Prospero din spectacolul său de acum doi ani, Miranda e o ipoteză despre un exil şi magia neputincioasă a unui bătrîn tată. Spectacolul e jucat în două personaje: un Prospero afabulator şi proteic, şi o fiică, Miranda, handicapată, contaminată de un spirit monstruos, Caliban şi Ariel în acelaşi timp. Cîteva vagi aluzii politice, mantia de ofiţer sovietic ce o vîntură bătrînul profesor, închis în bilioteca sa, frînturi dintr-un discurs demagogic ne trimit deja cîteva indicii despre acest exil misterios. E o lume puţin ca la Bulgakov, dar... organele-s sfărmate şi maestrul e nebun. Şi ne întoarcem la ipoteza lui Purcărete, la o furtună sub un craniu, sau despre puterea subversivă a visului...

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.