Dans. Identitate. Concept

Publicat în Dilema Veche nr. 535 din 15-21 mai 2014
Dans  Identitate  Concept jpeg

● Romanian Dance Showcase (28 aprilie – 4 mai), Centrul Naţional al Dansului Bucureşti 

După ce a scăpat – a cîta oară? – de pericolul dispariţiei (prin comasarea cu instituţii de spectacole copleşitoare ca anvergură, formulă instituţională în care era previzibil că-şi va pierde identitatea, prin urmare şi capacitatea de reprezentre a dansului contemporan), Centrul Naţional al Dansului Bucureşti are o activitate de-a dreptul frenetică. Nevoia de a demonstra, sieşi, comunităţii dansului, autorităţilor finanţatoare (care încă nu au rezolvat situaţia sediului, CNDB activînd într-un spaţiu închiriat, frumos, dar mic), că e viu şi mişcă, a produs, de la începutul acestui an, trei evenimente de anvergură: prima ediţie a Festivalului „Like CNDB“, Zilele Dansului Polonez (ca partener al Institutului Polonez) şi Romanian Dance Showcase. Despre cel din urmă, curatorul său, Iulia Popovici, afirmă că este o celebrare a solidarităţii (comunităţii dansului), care a dus, anul trecut, la salvarea CNDB din comasarea cu Opera Naţională şi Opereta.

Cu şapte zile pline de spectacole, Showcase-ul a oferit invitaţilor străini (critici şi curatori ai unor festivaluri din centrul şi estul european) imaginea eclectismului din performance-ul şi dansul contemporan românesc, fără intenţia unui best of. S-au adunat hituri mai vechi (Realia (Bucureşti – Beirut), Cvartet pentru lavalieră, After All, Pretend We Make You Happy, Dance a Playful Body sau O istorie fizică – spectacolul rezidenţilor de la Căminul „Moses Rosen“), mai noi (revelaţia absolută a anului trecut – Parallel, care a obţinut un premiu UNITER pentru debut, ex aequo Lucia Mărneanu şi Leta Popescu, şi care, datorită afluenţei de public, a oferit o a doua reprezentaţie în Showcase sau Lay(ers) al Cristinei Lilienfeld) şi premiere. Imaginea desprinsă este eterogenă, cu formule performative şi limbaje coregrafice diverse şi cu o preocupare declarată pentru identitate (artistică, sexuală, socială, revelată şi recuperată prin memorie). Se observă, de asemenea, dominarea temei asupra dramaturgiei (tema refuză de multe ori dramaturgia, se afirmă exploziv). Performance-ul, ca estetică, a fost introdus în Showcase nu numai datorită afinităţilor de limbaj şi a coabitării simbiotice cu dansul contemporan (situaţie valabilă şi pe plan internaţional), dar şi a imposibilităţii de a discerne între ele pe scena românească. Privaţi mulţi ani de informaţii despre noile estetici şi de posibilitatea de a le exersa, artiştii români au asimilat, după 1989, cu aviditate, noile limbaje coregrafice şi performative, pe care le-au dezvoltat împreună, chiar abstractizat şi hiperconceptualizat (nondans, postdans).

Cum despre parte importantă din spectacolele prezentate am scris deja la vremea lor (spectacolul biografiei performative a lui Fairid Fairuz, Realia (Bucureşti – Beirut), Cvartet pentru lavalieră – o instalaţie a sufocării individualităţii sub presiunea globalului, After All, Pretend We Make You Happy – o analiză a modalităţilor de expresie performativă, Dance a Playful Body – o serie de stări ale corpului pur, dansul ca reactivare a memoriei în O istorie fizică şi Parallel – noul psalm al fiicelor dezmoştenite pentru părinţii fără de corp), mă voi referi strict asupra noilor producţii, unele în premieră.

Lay(ers) este o dezidentificare. Cristina Lilienfeld se dezbracă de straturi succesive de piele, în căutarea eului genuin. Corpul gol al dansatoarei suferă un proces de purificare abrazivă, pielea este spălată, frecată, răzuită cu nisip, pînă la sîngerarea ego-ului. În singurătatea lui, corpul se autoanalizează, simţurile se ascut şi înregistrează, ca un seismograf, fiecare pulsaţie. Lay(ers) este un spectacol despre căutarea de sine, convulsivă, torturantă, care lasă în urmă răni şi gînduri noi, despre pielea care filtrează emoţiile, le catalizează, despre limitele fiinţei, care coincid cu cele ale senzitivităţii.

Tot în zona identităţii, Piesa cu responsabilitate limitată se constituie într-o explorare reciprocă a universurilor creative ale celor doi performeri (Cosmin Manolescu şi Mihaela Dancs,) într-o cheie ludică, ironică şi autoironică, sub pretextul unei audiţii pentru un coregraf imaginar (tot despre explorarea biografiei performative a altuia este vorba şi în mai vechiul After All, în care Carmen Coţofană anlizează universul coregrafic al Vavei Ştefănescu). Elemente de biografie profesională se transferă de la unul la altul, oferind teren pentru reinterpretări şi avînd ca rezultat evoluţia personală într-un context performativ nou. Costume şi recuzită folosite de Cosmin Manolescu în spectacolele sale sînt reutilizate de Mihaela Dancs cu instrumentarul performativ propriu. Utilizarea biografiei celuilalt în estetica personală se dezvoltă în rama aşa-numitei „metode Fieroiu“ (formulă de construcţie coregrafică a coregrafului Florin Fieroiu), ceea ce permite o permanentă distanţare ironică faţă de propria biografie, dar şi faţă de demersul coregrafic în sine, şi asta oferă spectacolului dezinvoltura lipsei unei mize „înalte“. A te juca cu tine şi cu altul fără să ţinteşti un mesaj puternic pare un lux în performance-ul contemporan pe care Manolescu şi Dancs şi-l permit.

Mult mai implicată social este premiera Institute of Change/carte blanche, care pune problema relevanţei identităţii de gen în societatea contemporană (tematică similară cu cea din Parallel). Performance-ul dinamitează concepţiile rigide, promovează eliberarea eului de rigorile convenţiilor sociale şi de prejudecăţi. Ce identifică femeile, ce defineşte bărbaţii? În ce mod schimbarea identităţii sexuale produce o mutaţie esenţială în personalitate? Imaginînd un laborator în care sexul se schimbă la fel de simplu ca frizura, Paul Dunca şi colegii săi (figuri şi corpuri uluitoare – Carmen Coţofană, Maria Mora, Ada Muşat, Cristian Neagoe, Dionisie Lupu) aruncă o provocare: cîţi dintre noi am fi tentaţi să ne reinventăm, dacă schimbarea de sex ar fi facilă? Explorarea celuilalt sex şi a altor tipuri de sexualitate flexibilizează graniţa între feminin şi masculin, dar şi între reticenţă şi aventură, între prejudecată şi eliberare, între ego şi convenţie socială. Publicul este luat ostatic pentru a fi eliberat de limitele autoimpuse. Răpitorii eliberatori sînt corpuri androginizate şi chipuri depersonalizate, pigmentate cu mustaţa protestară care a cuprins lumea în urmă cu cîteva luni. Încă work in progress, Institute of Change/carte blanche se încheie, deocamdată, cu altă distracţie mondială – quiz-ul, unul real, care provoacă, cel puţin la nivel de intenţie, un schimb de energie sexuală.

Ce se vede clar pe scena românească de dans şi performance este o acută nevoie de identificare (valabilă şi pentru CNDB), de poziţionare personală în raport cu o masă supusă convenţiei, amorfă şi apatică, închisă în propriile prejudecăţi, mai mult din comoditate decît din convingere. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Institute of change, A. Uşurelu

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.