⬆
La zi în cultură
Pagina 75
Proiect 1990, Blankonblank.org, The Last Ship
● Tarabele de la Romană, de astă dată de Paşti, chiar pe ploaie. De acolo am putut cumpăra, minimalist şi ieftin: cinci urşi de cauciuc, fosforescenţi, cu fundiţe (de ce urşi, de Paşti – habar n-am), trei pietre cu desene, constînd în diverse păsări din ogradă, un buchet de ouă din plastic, cu sclipici, şi un pui pufos şi jumulit. Un mic derizoriu sărbătoresc care mi-a făcut plăcere. (Iaromira Popovici)
● Vreme de patru ani, pe soclul fostei statui a lui Lenin din faţa Casei Scînteii (astăzi – C
Bloggeri, critici şi colecţii noi
A fost o perioadă cînd părea că blogurile literare vor deveni importante, poate chiar vor marca viitorul pieţei de carte, mai ales pe fondul dispariţiei suplimentelor culturale ale ziarelor. Dintre toate blogurile, cel numit „Terorism de Cititoare“ devenise cel mai popular.
Planul unei deturnări
Ultimul film al lui Corneliu Porumboiu se numeşte Al doilea joc, iar ceea ce vedem pe ecran este înregistrarea – redată întocmai după filmările televiziunii de atunci – unei partide de fotbal din iarna anului 1988: derby-ul Steaua – Dinamo, arbitrat chiar de tatăl regizorului.
Cinema-ul de acasă nu e cinema
Filmul lui Abel Ferrara – Welcome to New York – ar fi avut toate şansele să fie un hit la Festivalul de la Cannes. Însă acest docu-fiction despre afacerea DSK, cu Gérard Depardieu în rolul lui Dominique Strauss-Kahn, n-a fost selectat, pînă la urmă, în secţiunile competitive principale.
Polonia, Polonia
RE// MIX Henryk Tomaszewski face parte dintr-un proiect amplu şi de anduranţă, iniţiat de Komuna Warszawa – o formă nonierarhică de asociaţie culturală, care reuneşte artişti rebeli faţă de instituţiile oficiale şi esteticile clasice, înfiinţată iniţial lîngă Varşovia, în timp relocată în capitala polonă.
Belle de jour, variantă ado
Jeune & jolie al lui François Ozon e o tachinărie de film despre o elevă de liceu din Paris (Marine Vacth), care, la scurt timp după împlinirea vîrstei de 17 ani, se apucă de făcut sex pe bani cu bărbaţi agăţaţi pe Internet.
Plictis solemn
Creat mai degrabă ca o glumă (din rămăşiţe de trupe metal încercînd să maimuţărească jazzul), conceptul grupului german Bohren & Der Club of Gore a evoluat insidios – o vreme, gluma s-a tot îngroşat, apoi a început să fie luată în serios de public, iar într-un tîrziu chiar de trupă.
„Multă muzică nouă“
"Am trecut, în decursul timpului, de la un gen la altul, uneori cu o prea mare uşurinţă. Perioada electronică, new wave, apoi una psihedelică, apoi alta de rock clasic, urmînd să mă îndrept către metal, de acolo către mainstream şi s-au tot schimbat, din fiecare gen rămînînd ceva lipit de mine."
Nesiguranţa lui Bruckner întîlneşte certitudinea lui Celibidache, în vremuri postmoderne
La un moment dat, Sergiu Celibidache a spus că sonoritatea Bruckner nu poate fi redată decît de o orchestră germană sub bagheta lui. A avut grijă să spună asta într-o repetiţie filmată. Este doar una dintre zecile de afirmaţii care l-au făcut să fie atît de controversat.
„Salvaţi Marele Ecran!“, HomeFest, „Niveluri de viață“
● Auzisem multe lucruri despre cartea lui Andrew Solomon, Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, care a făcut mare vîlvă în America, aşa că recenta publicare a ediţiei româneşti de la Editura Humanitas n-ar trebui ratată. Am început s-o citesc. Şi pot să vă spun doar atît: cînd cobori în bolgiile infernului, nu ai niciodată parte de o călătorie confortabilă. Dar e o descindere fascinantă, revelatoare, incredibilă şi salvatoare. (Ana Maria Sandu)
● Săptămîna viitoare, la Teatrul Metropolis pute
Tinereţea lui Vonnegut
Dincolo de situaţiile şi întîmplările relatate cu multă înţelegere pentru dramele celor nerealizaţi în viaţă sau nefericiţi în dragoste, e multă ironie în felul în care Kurt Vonnegut prezintă zbaterea umană, marile aspiraţii ale unor destine prea mărunte, micile eforturi ale celor confruntaţi cu limitele propriei condiţii.
E foarte multă poezie acolo... - interviu cu regizorul Corneliu PORUMBOIU
Al doilea joc e un film despre un meci de fotbal şi despre o epocă. Nu e tocmai un documentar, dar nici film de ficţiune nu e. E o specie ciudată, greu de definit. „E despre mine şi despre tatăl meu, despre amîndoi, despre pasiunile fiecăruia – a lui e fotbalul, a mea e cinema-ul. Filmul ăsta e ca un soi de întîlnire între noi."
Tancuri şi statui - Sorokin şi Kaminer despre Putin
Doi autori ruşi de succes, Vladimir Sorokin şi Vladimir Kaminer, comentează actualitatea politică internaţională. Nici unul dintre ei nu pare prea surprins de evenimentele recente din Rusia şi din Ucraina. Au scris, pe înţelesul occidentalilor, două poveşti cu tîlc despre ambiţiile lui Vladimir Putin.
Omul şi ura sa
Jan Klata, unul dintre regizorii polonezi în vogă astăzi, vorbea la un moment dat despre cuvîntul care a provocat „moartea inocenţei în Polonia“. Acest cuvînt este Jedwabne şi desemnează un orăşel în care, în 1941, au murit 1600 de evrei.
Urgie şi demiurgie
Aşa cum e scenografiat în „bibliockbuster“-ul Noe, trecutul antediluvian ar putea foarte bine să fie viitorul postapocaliptic dintr-un alt film made in Hollywood: sterpitudine şi lumină mornă (s-a filmat în Islanda), cîini cu solzi şi bande de canibali.
Folk psihedelic
Pentru buna înţelegere a recomandării de faţă, trebuie să lăsăm puţin la o parte percepţia promovată de presa muzicală modernă cu privire la semnificaţia termenului „psihedelic“ (adică diverse imitaţii de Beatles, cu ceva suport vizual în culorile curcubeului).
„Nu e uşor să scrii pentru copii“
"În urmă cu cîţiva ani, am hotărît să luăm foarte în serios literatura pentru copii şi am început să construim colecţii. Încercînd să facem o colecţie de literatură română, ne-am dat seama că nu avem prea multe variante. Aşa s-a născut ideea de a organiza un concurs de literatură pentru copii."
Love Motel Cinema
Spre deosebire de japonezi, ba chiar, în pofida lor, coreenii preferă apartamentele cît mai spaţioase, mai confortabile şi mai luminoase. Poţi spune că preţul urcă proporţional nu numai cu suprafaţa, ci şi cu generozitatea ferestrelor.
Mari simfonii sub bagheta lui Sergiu Celibidache, "Am fost smardoaică", UNARTE 150
● Se redeschid terasele librăriilor bucureştene. După Grădina Verona, urmează, pe 12 aprilie, şi deschiderea terasei de la Kretzulescu, a librăriei Humanitas, una dintre cele mai cochete terase bucureştene. (Stela Giurgeanu)
● Dacă aţi ratat meciul Dinamo – Steaua din decembrie 1988, Corneliu Porumboiu vă oferă şansa să-l vedeţi la cinema, comentat de tatăl său, care a şi arbitrat partida. Nu vă spun care a fost scorul, dar vă asigur că filmul e mai bun decît meciul. Al doilea joc a intrat în ci
Anul antologiilor de poezie
Cînd, la finalul anului trecut, am spus că 2013 a fost, prin comparaţie cu ceilalţi ani, unul slab pentru poezie, mulţi s-au arătat indignaţi, ba chiar s-au şi supărat, ca şi cum cineva ar fi trebuit să se simtă vinovat pentru asta – ţine de o anume fatalitate a creaţiei, inevitabil fluctuantă.
Artistul ca „antropolog zen“* – Emotional Architecture 4
Arhitectura emoţională este pentru Călin Dan un teritoriu conceptual definit de tensiunea ontologică dintre oameni şi spaţiul geografic, psihologic şi istoric pe care îl ocupă. Ţesutul urban alcătuit din clădiri, monumente şi spaţii publice formează cadrul de reflecţie al artistului asupra metropolei moderne.
Merkel vine de pe Venus iar Putin de pe Marte
La Harkov şi la Doneţk, comunităţile proruse cer un referendum pentru obţinerea autonomiei – iar trupele speciale (ale Rusiei?) veghează; conducătorii de la Tiraspol cer şi ei recunoaşterea statului transnistrean de către Chişinău şi retragerea de la discuţiile în format 5 plus 2.
Oameni şi sfinţi
„O foarte puternică primă impresie.“ Aşa s-ar putea caracteriza Sfîntul din Sfîntu Gheorghe, al patrulea episod din Proiectul „Despre România, numai de bine“, derulat de regizoarea Ana Mărgineanu şi dramaturgul Peca Ştefan în oraşe de provincie, pe care le portretizează dramaturgic pe baza unei cercetări.
Video-objet trouvé, comentat în familie
Al doilea joc al lui Corneliu Porumboiu constă într-un video-obiect ready-made – înregistrarea TVR a unui meci Steaua – Dinamo din decembrie 1988, arbitrat de tatăl regizorului –, pentru care cei doi Porumboiu au asigurat, în 2013, un comentariu din off pe două voci.
Metal/Mental
Cum ne mai raportăm astăzi la un gen muzical numit metal? După moartea culturii/naţiunii alternative, care a tras uşor-uşor în groapă ultima şi cea mai permisivă invenţie majoră a categoriei, nu metal-ul, a început să bată vîntul. Metallica a redevenit cel mai important player al acestui teren de joc.
„Stilul ne-a ales pe noi“ - interviu cu Valentin RAUCA
"Nu ne-am gîndit să adoptăm un stil doar pentru că acel stil aduce bani şi niciodată nu am construit o piesă ca la carte, de genul «cum să construieşti un hit»."
Pe drumuri – sau cînd traficul lor are altă logică
Prima dată cînd am intrat cu tuk-tuk-ul pe contrasens şi am mers cîţiva kilometri, am crezut că mor în primele minute. Apoi m-am liniştit. Buddhismul şi-a făcut treaba. „Ce se poate întîmpla?“ mi-am zis şi-am închis ochii. I-am deschis în jumătate de secundă, la prima curbă, cînd era să cad din cutia mergătoare.
Al doilea joc, Un ţărm prea îndepărtat, Thomas Antiques
● Ouă încondeiate, icoane, obiecte din lemn, ceramică, ţesături, jucării, instrumente muzicale, podoabe, mobilier pictat şi multe altele. Le găsiţi, ca de obicei, la Tîrgul de Florii – de vineri, 11 aprilie, pînă duminică, 13 aprilie – la Muzeul Ţăranului Român. (Matei Pleşu)
● Două concerte cu doi vrăjitori orientali: joi, 10 aprilie, de la ora 20, la Sala Radio, Dhafer Youssef, tunisianul-care-îmblînzeşte-păsările, şi sîmbătă, 12 martie, de la ora 23, în Club Eden, Omar Souleyman, sirianul-car
Viaţa la treizeci de ani
Escapada Laviniei Branişte este prima carte de proză cu adevărat bună a acestui an.
„Cîntăm despre locuri, momente, senzaţii...“ – interviu cu Eugen NUŢESCU
Cred că am cîntat cu aproape toţi oamenii care îmi plac din România, dar, OK, i-aş ţine bîzul lui Andrieş într-o seară. Din muzica universului e un pic greu să mă decid, dar îl aleg pe Beck, pentru că am cîţiva neuroni sufleteşti lipiţi de el.
Avignon – mizele electorale
În Franţa, politicile culturale sînt influenţate în mare măsură de coloratura guvernului de la Paris. Dar şi politicienii locali intervin pe piaţa culturală. Adesea, contribuţiile locale sau regionale pentru susţinerea evenimentelor culturale le depăşesc pe cele ale guvernului.
Adolescentul Iisus
Sînt două premise. Prima vizează modificările profunde prin care trece lumea contemporană. Criza economică, tehnologiile avansate, ritmul accelerat al vieţii, şubrezirea conceptelor politice, chestionarea libertăţii schimbă paradigma de gîndire a omului urban.
Ruritania, mon amour
La origine o invenţie a scriitorului victoriano-edwardian Anthony Hope, pentru romanul său de aventuri Prizonierul din Zenda, regatul slavo-germanic al Ruritaniei a devenit un topos durabil în cultura anglo-saxonă, numele său evocînd şi în zilele noastre un exotic compozit central-european, Belle Époque sau cel tîrziu interbelic.
Vajnici trubaduri ai deşertului
Urmînd tipicul trupelor world music sfătuite de showbiz-ul occidental, grupul de blues tuareg Tinariwen a reprezentat Algeria la ceremonia de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din 2010. Înainte să ajungă acolo însă, membrii grupului au activat ca terorişti împotriva guvernului din Mali.
Opt ani de NexT
E deja a opta ediţie pentru competiţia internaţională de scurtmetraje şi e în continuare prima secţiune pe care ne concentrăm atenţia cînd facem selecţia – secţiunea răsfăţată, cum ar veni. Nu ne-am putut plînge niciodată că n-avem de unde alege pentru programele NexT: primim în fiecare an vreo 1000 de filme (plus sau minus) şi ţările din care vin sînt din ce în ce mai multe şi îndepărtate.
Arta în spirală a corporaţiei
Pe dealul din Itaewon, profilat discret pe malul nordic, cel vechi, al fluviului seulez Han, în momentul în care străduţa ia o curbă cît se poate de banală, se află cel mai frumos muzeu pe care l-am vizitat vreodată: Muzeul de Artă Leeum, al companiei Samsung.
NexT, "11 expoziţii, 17 artişti, un an", „Bucureştii ce se duc“
● Săptămîna viitoare, pe 3 aprilie, începe NexT. E deja a opta ediţie a acestui festival de film dedicat scurt şi mediumetrajelor de debut. Mergeţi azi la NexT ca să vedeţi filmele de mîine. Detalii & program la nextfilmfestival.ro (Matei Martin)
● Duminică, 30 martie, la Teatrul Odeon din Capitală, spectacolul Şaraiman, un spectacol de dans contemporan şi stand-up comedy, conceput de Răzvan Mazilu, cu Dan Badea şi Răzvan Mazilu. Coregrafia spectacolului este semnată de Nadar Rosano. (Stela Giur
Migranţii şi alţi periferici
Dacă Margaret Mazzantini este o poetă a destinului tragic al migranţilor, Pino Roveredo este un cronicar al vieţii de la periferia societăţii şi, uneori, a minţii.
"Ieşirea în stradă e un lucru necesar“ – interviu cu regizorul Vlad PETRI
Documentarul Bucureşti, unde eşti? al regizorului Vlad Petri e o radiografie a protestelor, a mesajelor şi a cauzelor pentru care s-a ieşit în stradă în ultimii ani. Realitatea e una cu multe feţe, iar personajele care ies la rampă sînt memorabile în anonimatul lor. Lumea din stradă e tristă şi comică în egală măsură.
La Paris, cu Proust şi Cortázar
Le Nouvel Observateur a întîmpinat această ediţie a Salon du Livre de la Paris cu un articol provocator, intitulat „La ce foloseşte Salonul Cărţii?“ Textul e de fapt rezumatul unei dezbateri despre prezentul şi viitorul pieţei de carte şi a culturii scrise în general.
Kicsi Afrimicsi
Lipsea peştele. Nu e obligatoriu, dar în spectacolele lui Afrim zburdă cîte un peşte, prin aer sau apă, însoţind bufniţele în păduri întunecate sau căzînd din cer în deşertul australian. În spectacolul ăsta era deja multă culoare şi suficient absurd cît să nu mai încapă un peşte.
Provincial contra imperial
Cu Nebraska, Alexander Payne face în 2013 un film al aşa-numitului „New Hollywood“ de la începutul anilor ’70 – un road movie în alb-negru, voluptuos tărăgănat, cu parfum de literatură americană regională, cu un climat de bătrîneţe, înfrîngere şi little town blues.
Aroganţă marţială
În 1980, anul în care trupa belgiană Telex se urca pe scena celui mai extravagant concurs muzical al Europei, cu o piesă numită – cum altfel?! – „Euro-Vision“, în oraşul Trbovlje din fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia, pe teritoriul Sloveniei de astăzi, se năştea proiectul Laibach.
„Mai multe filme“
"Zece filme în competiţie, unsprezece în secţiunea necompetitivă, plus cinci în secţiunea paralelă Focus Chile, alte trei proiectate sub emblema Venice Days, başca un screening omagial, unul aniversar, două proiecţii in memoriam şi un film surpriză."
Pianul călător, Flori de spin şi O zi din viaţa lui Nick Cave
● Joi, 20 martie, la librăria Humanitas de la Cişmigiu, o seară dedicată poetului Mircea Ivănescu, cu Gabriel Liiceanu şi Al. Cistelecan, cu ocazia apariţiei volumului Mircea Ivănescu – versuri. Şi după poezie, merge un jazz – Taissia & Friends, la Energiea, de la 21,30 – „Bucăţi de vis“. (Adina Popescu)
● Vineri, 21 martie, începe turneul „Pianul călător“. Horia Mihail interpretează Mozart. În Bucureşti şi în alte 12 oraşe din ţară. Urmăriţi-l pe călător! Programul complet al turneului se găseş
Ploaie şi cîini
Dacă romanul lui Adrian Schiop mi-a depăşit toate aşteptările, povestirile lui Ionuţ Chiva m-au lăsat aproape indiferent.
"Nu vom găsi niciodată Marile Răspunsuri“ – interviu cu Dan AMARIEI
Industria este poate mai praf decît cînd ne-am apucat, dar nu cred că am avut avantaje. Sînii mei sînt destul de mici, iar versuri gen „ai plecat, m-ai lăsat“ nu prea îmi ies... Frustrarea cea mai mare vine din faptul că, refuzînd prostituţia muzicală, nu putem trăi decent din ce cîntăm şi sîntem obligaţi să ne ocupăm şi cu altele.
„Alegeţi ciuma“
Nimeni nu mai crede cu adevărat în războiul carte tipărită vs carte digitală. Cele două coexistă pe piaţă şi nu sînt semne că vor recurge la canibalism. Însă piaţa de carte, relaţia dintre editori, cititori şi scriitori s-au schimbat radical. Lucrul ăsta s-a văzut şi la Tîrgul de carte de la Leipzig.
Ăsta-i nivelul
„O adiere de vînt scutură iarba înaltă şi frunzele unui copac care nu mai e acolo de mult.“ Fraza asta se regăseşte în didascaliile de la începutul textului. Nu o rosteşte nimeni, dar în spectacol se simt atingerea plăcută a vîntului pe obraji, mirosul ierbii arse de soare şi fantoma salcîmului străjuieşte o margine de lume.
Un artist al lumii trecătoare
Ignorat astă-primăvară de juriul competiţiei principale a Festivalului de la Cannes, dar consolat ulterior la Hollywood cu Oscarul pentru Cel mai bun film străin, La grande bellezza al lui Paolo Sorrentino e un autodeclarat sequel contemporan al fellinianului La dolce vita.