Anul antologiilor de poezie

În memoria lui Andrei Bodiu (1965-2014)

Cînd, la finalul anului trecut, am spus că 2013 a fost, prin comparaţie cu ceilalţi ani, unul slab pentru poezie, mulţi s-au arătat indignaţi, ba chiar s-au şi supărat, ca şi cum cineva ar fi trebuit să se simtă vinovat pentru asta – ţine de o anume fatalitate a creaţiei, inevitabil fluctuantă. 2013 ne-a adus însă foarte multe antologii, acest trend retrospectiv fiind, în sine, un lucru cît se poate de bun. O trecere în revistă a acestor antologii, împărţite pe grupuri de criterii, voi încerca în cele ce urmează. 

● Piper, scorţişoară, dafin, vanilie, antologie de Marian Oprea, Editura Brumar, 2013. 

Marian Oprea nu se află la prima antologie de poezie bănăţeană, prezentul op venind în continuarea Poeţilor din Banat – cele mai frumoase poezii (Editura Brumar, 2011); de data aceasta însă incluzîndu-i şi pe cei care doar s-au născut ori au locuit în Banat, indiferent de genul în care au excelat (G. Călinescu sau Camil Petrescu) sau de limba în care au creat (Ady Endre, Nikolaus Lenau sau Milos Crnjanski, dar şi germanii din Grupul de Acţiune Banat: Rolf Bossert, Richard Wagner, William Totok ş.cl., ori poeţii din Banatul Sîrbesc). De la minoritarii secolului trecut la douămiişti, de la minori la metafizici, de la lirici la prozastici, selecţia lui Marian Oprea adună aproape o sută de poeţi născuţi în perioada 1802-1988, poeţi mai mult sau mai puţin cunoscuţi şi care au scris în cîteva limbi, de toate orientările, formulele şi expresiile. Impresionantă şi lăudabilă prin anvergură şi prin plaja selecţiei, antologia lui Marian Oprea este un mic eveniment editorial şi ar merita o receptare critică pe măsură. (O antologie realizată tot pe criteriu geografic, dar în proză, a alcătuit şi Ovidiu Pecican: Antologia prozei scurte transilvane actuale, două volume, Editura Limes, 2010.) 

● La început a fost dialogul. Grupul de acţiune Banat şi prietenii – poezii, proză, polemici, antologie de Corina Bernic şi Ernest Wichner, Editura Polirom, 2013. 

O antologie colectivă este şi aceasta dedicată Grupului de Acţiune Banat (selecţia poemelor celor care se regăsesc şi în Piper, scorţişoară... nu coincide, din fericire), care vine în continuarea şi, mai ales, în completarea reeditării volumului colectiv Vînt potrivit pînă la tare. Tineri poeţi germani din România, antologie de Peter Motzan, traducerea Ioan Muşlea (ediţia a doua, Tracus Arte, 2012) despre care am scris aici la momentul respectiv. Acolo, Ion Bogdan Lefter refăcea contextul socio-politico-ideologic al minorităţii germane din România postbelică, mai exact anii 1960-1980, reconstituind, în primul rînd, dinamica cîmpului literar care a condus la apariţia celebrei antologii de poezie germană din România. Alcătuită de criticul Peter Motzan în anul 1982, Vînt potrivit pînă la tare era subintitulată „zece tineri poeţi germani din România“, aceştia fiind, în ordinea din antologie, Anemone Latzina, Franz Hodjak, Rolf Frieder Marmont, Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner, Rolf Bossert, Hellmut Seiler, Horst Samson şi Helmut Britz. În ultimul moment, au fost scoşi din cuprinsul antologiei alţi doi poeţi, Klaus Hensel şi Werner Söllner, care, între timp, se exilaseră în RFG. În selecţia realizată de Corina Bernic şi Ernest Wichner apare, printre prieteni, alături de alţii, şi Herta Müller. „Ce a fost Grupul de Acţiune Banat? El a existat din vara anului 1972 pînă la începutul toamnei lui 1975, ca o comunitate de lectură, discuţii şi producţie de texte a unor tineri şi oarecum rebeli literaţi de limbă germană“, după cum mărturiseşte în prefaţă Ernest Wichner, care expune şi intervenţia Securităţii, ce a dus, în cele din urmă, la sinuciderea a doi dintre poeţii grupului. Richard Wagner, Gerhardt Csejka, Petru Ilieşu, Daniel Vighi şi Viorel Marineasa – cu toţii evocă grupul, alături de alte texte şi dialoguri inedite. O recuperare esenţială pentru istoria literară a anilor ’70 comunişti. 

● Născut în ’58 – Adrian Alui Gheorghe, Vasile Gârneţ, Liviu Georgescu, Bogdan Ghiu, Ioan Es. Pop, Nicolae Ţone, Lucian Vasilescu, Radu Voinescu şi Varujan Vosganian, Editura Cartea Românească, 2013.  

O antologie colectivă ceva mai atipică este Născut în ’58, care, după cum o arată şi titlul, propune o selecţie din opera a nouă poeţi din promoţia unui singur an. După cum notează în prefaţă criticul Vasile Spiridon (el însuşi născut în 1958), „dorinţa celor nouă poeţi de a apărea împreună între copertele unei cărţi (după o idee avansată de Adrian Alui Gheorghe), cu poemele alese de ei înşişi, îi onorează, chiar dacă s-ar putea interpreta această «revedere» ca fiind pusă sub semnul totalizant al cifrei 5 sau trădînd doar un gest pur sentimental şi prietenesc. Acum nu i-a mai obligat contextul politic la a se recomanda în manieră «pauşală», aşa cum au făcut cînd au intrat în scena literaturii noastre. Între timp, fiecare şi-a descoperit vocea sau individualitatea proprie, părăsind, în felul acesta, printr-un proces firesc de individuaţie, umbra colectivistă a debutului. După retragerea de mult timp în matca proprie, pentru a obţine cristalizări în profunzime, ei vin să ni se ex-pună împreună.“ Selecţia din opera fiecăruia este de dimensiunea unei plachete, astfel că această antologie oferă suficient material pentru a da imaginea exactă a promoţiei ’58. (O antologie de grup asemănătoare a fost şi Băutorii de absint – Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop şi Liviu Ioan Stoiciu, Paralela 45, 2007.) 

● Mircea Ivănescu, Versuri, ediţie îngrijită de Al. Cistelecan, Editura Humanitas, 2014.  

După cartea-interviu Măştile lui M.I., Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu (2012) şi miniantologia Cele mai frumoase poezii, selecţie şi prefaţă de Gabriel Liiceanu (2013), tot la Editura Humanitas apare o consistentă antologie realizată de Al. Cistelecan – cea mai importantă de la cea realizată de Matei Călinescu în 2003 la Editura Polirom. Principala diferenţă dintre cele două selecţii, ambele substanţiale, vine din faptul că Al. Cistelecan se concentrează pe poezia de dinainte de ’89, în timp ce Matei Călinescu era mai generos cu selecţia poemelor din deceniul anilor ’90. Altfel, citite în paralel, ambele prefeţe mi s-au părut la fel de frumoase şi de bune, complementare, şi e greu să nu reţii sintagme precum cele ale lui Al. Cistelecan – „interceptări din colocviul cu umbrele“ sau „suita de evanescenţe transformate într-o simfonie a absenţei“ –, chit că limbajul acestuia îi va bloca pe mulţi dintre cititorii accidentali ai acestei ediţii care are toate datele să devină populară.

La capitolul antologii de autor apărute anul trecut, merită menţionate măcar mai multe titluri: Matei Albastru, Glorie. 1968-2006 (Pandora M); George Almosnino, Fotoliul verde. Poezii 1971-1995 (Paralela 45) – cu o foarte frumosă şi emoţionantă postfaţă a Norei Iuga, cea care îngrijeşte şi ediţia; Virgil Mazilescu, O precizie cu adevărat înspăimîntătoare (ediţie îngrijită de Teodor Dună, Tracus Arte); Nichita Stănescu, 111 cele mai frumoase poezii (ediţie îngrijită de Felix Nicolau, Nemira); Alexandru Muşina, Lucrurile pe care le-am văzut. 1979-1986 (Tracus Arte); Liviu Antonesei, Un taur în vitrina de piatră. Antologie lirică 1977-2012 (Adenium); Aurel Dumitraşcu, O mie şi una de picioare verzi (ediţie îngrijită de Adrian Alui Gheorghe, Tracus Arte); Daniel Bănulescu, În Şerpărie (Tracus Arte) şi George Geacăr, Zoom. Gaura de vierme (Casa de Pariuri Literare).

Alte antologii, alte criterii: Cele mai frumoase poeme din 2012 (coord. Claudiu Komartin şi Radu Vancu, Tracus Arte), al patrulea volum al acestei serii de antologii anuale începute în 2010; şi, tot cu Radu Vancu în prim-plan – Poetry is Smart (Armanis), antologie multilingvă a Festivalului Internaţional de Poezie de la Sibiu, din care reproducem şi micul poem de mai jos.

„Am încercat să le spun
că există şi poeţi vii” zice soră-mea

„Cum doamnă nu sînt morţi toţi ca
Eminescu?”

„Nu nu” a încercat ea să le spună
a deschis o revistă a spus „uitaţi pe ăsta îl cunosc”
le-a arătat o poză „şi pe el îl cunosc iar el
el venea la noi acasă”

Clasa amuţise.

„Şi pe el îl ştiu iar el copii”
a zis ea şi a coborît printre bănci
„el e chiar fratele meu.”

Clasa amuţise iar soră-mea soră-mea
în lumina de octombrie
devenise clar străvezie. (Andrei Bodiu, „Poezia sau viaţa”)