Bloggeri, critici şi colecţii noi

A fost o perioadă (între anii 2007-2011) cînd părea că blogurile literare vor deveni importante, poate chiar vor marca viitorul pieţei de carte, mai ales pe fondul dispariţiei suplimentelor culturale ale ziarelor. Apăruseră cîteva semnături pasionate de cărţi, cu gusturi mai mult sau mai puţin educate, scriind mai bine sau mai rău, dar cald şi personal (multe aşa-zise recenzii fiind adevărate declaraţii de dragoste), şi care creaseră o oarecare emulaţie, cîteva chiar deveniseră populare, inclusiv printre scriitori. Dintre toate blogurile, cel numit „Terorism de Cititoare“ devenise cel mai popular, parte datorită gustului şi calităţii scrisului bloggeriţei, parte datorită faptului că reuşise să-şi păstreze anonimatul, sursă inepuizabilă de fascinaţie şi curiozitate. În 2009, în urma unui scandal mai degrabă ridicol, cînd în blogosferă au început să circule cîteva nume reale care s-ar fi aflat în spatele pseudonimului, Lucia T. şi-a închis blogul şi n-a durat mult pînă cînd tot fenomenul s-a cam stins. Asta şi pe fondul apariţiei crizei care a afectat profund piaţa de carte, dar şi al creşterii reţelei Facebook, care a luat faţa blogosferei.

În nr. 49 din 2010 al Dilematecii, am iniţiat o anchetă în care am invitat bloggerii literari să aleagă cartea lor românească favorită dintre cele apărute în anul precedent. Au răspuns invitaţiei noastre 12 bloggeri din aproximativ 20 invitaţi (revistele literare erau deja privite de sus din blogosferă, ca fiind compromise şi revolute) şi fiecare a răspuns conform propriilor gusturi şi convingeri. Scriam atunci în şapoul anchetei: „Cum nu avem date prea amănunţite despre profilul şi preferinţele cititorului român de carte contemporană, opţiunile bloggerilor pot fi semnificative. Ancheta din acest număr le-o dedicăm lor, invitîndu-i să ne scrie despre cartea românească preferată din cele apărute anul trecut. Unii n-au răspuns invitaţiei noastre, alţii au trebuit rugaţi de mai multe ori pînă să scrie. Nu cunosc (toate) motivaţiile acestei relative reţineri. Sper doar că nu sînt singurul care crede că revistele şi blogurile literare (mai ales cele colective) merg bine împreună şi nu se află în cine ştie ce opoziţie. Şi mai sper că această anchetă va fi începutul unei frumoase colaborări.“ N-a fost să fie, căci astăzi, doar patru ani mai tîrziu, Dilemateca nu mai apare, iar dintre cei 12 bloggeri de atunci, doar patru mai există sau mai scriu constant. Ceea ce arată că atunci am avut dreptate: blogurile şi revistele nu se aflau în opoziţie, ci împărţeau acelaşi ideal. Din fericire, au rămas, s-au (re)format blogurile colective (Bookaholic, Bookblog, Bookmag ş.a.), unde scriu o bună parte dintre jurnaliştii culturali de altădată şi chiar cîţiva critici literari, printre care mă număr şi eu aici.

Am făcut acest lung preambul pentru că, de curînd, Lucia T. şi-a reluat blogul, odată cu preluarea, din postura de coordonator, a celebrei Colecţii „Globus“ a Editurii Univers. Într-un interviu acordat recent Cristinei Foarfă pentru Bookaholic.ro, Lucia T. spune: „Am acceptat să coordonez eu colecţia asta minunată şi vreau să-i dau toate şansele, să pun umărul, atît cît pot, şi la promovarea ei. Editura Univers nu are prea multe resurse în momentul de faţă, de aceea, pînă şi însemnările mele de pe blog le-ar prinde bine, cred, cărţilor din «Globus». Şi, cum eu nu mă pricep la promovarea profesionistă, îmi rămîne un singur lucru de făcut: să scriu aşa cum am scris mereu despre cărţile care-mi plac. De altfel, nici nu m-am transformat peste noapte în vreo formă bizară de cititor profesionist, n-am criterii ştiinţifice sau comerciale de alegere a cărţilor, aşa că blogul, zic eu, mi se potriveşte la fel de bine în continuare. Doar că, în loc să mă limitez să scriu pe blog despre o carte excelentă, o şi iau în colecţia mea, în «Globus». (...) Vor fi o carte sau două pe lună. Romane, mai rar proză scurtă sau altceva. Cărţi în care eu pot să depistez un om care vorbeşte-scrie, nu o paiaţă, sau un robot, sau o statuie, un om a cărui voce o recunosc şi o aud cu adevărat, pe care vreau să cred că şi alţi cititori o vor depista, o vor recunoaşte, o vor auzi... [Pe blog] o să scriu destul de mult şi despre cărţi de la alte edituri, cu care n-am nici o legătură. Într-un fel, o să le «promovez» şi pe alea, dacă or să-mi placă, desigur.“

Editura Univers a supravieţuit datorită colecţiei de cărţi distribuite cu ziarul Cotidianul şi se află, de ani buni, într-o profundă criză de identitate. Faţă de ce reprezenta în anii ’90, Univers a fost, în ultima vreme, o editură-fantomă, deprofesionalizată (sînt celebre cazurile cu numele scriitorilor tipărite greşit pe copertă), (re)publicînd sporadic şi fără vreun program anume. Cooptarea Luciei T. este, în fond, un experiment şi rămîne de văzut dacă, fără resurse şi know-how editorial, pe o piaţă de traduceri dominată de megacolecţii precum „Biblioteca Polirom“ şi „Raftul Denisei“ de la Humanitas Fiction sau chiar mai micile „Premium“ de la Litera, „Byblos“ de la Curtea Veche şi „Literary Fiction“ de la Pandora M, va fi soluţia potrivită pentru revitalizarea legendarei „Globus“.

O colecţie dinamică şi variată de literatură universală, intitulată „Strada Ficţiunii“, care conţine patru secţiuni – Clasic, Contemporan, Crime şi Bestseller – s-a conturat în ultima vreme la Editura ALLFA, unde s-a lansat recent şi „Lista lui Alex. Ştefănescu“, un nou proiect editorial care-şi propune, în formularea comunicatului de presă, „promovarea scriitorilor români contemporani în galeria de onoare a unei colecţii cu o vastă panoplie de autori contemporani, proveniţi de pe toate continentele lumii.“ Aşadar după „Lista lui Manolescu“ şi „Lista lui Cistelecan“, avem acum şi „Lista lui Ştefănescu“, ale cărui vorbe le reproduc tot din comunicatul de presă: „Mi-e dor de vremea cînd nu eram critic literar şi citeam literatură din plăcere, nu din obligaţie profesională. Cu gîndul la acea vreme, am acceptat cu entuziasm invitaţia pe care mi-a adresat-o editura. Voi include în colecţie numai cărţi care îmi plac, indiferent dacă sînt scrise de celebrităţi sau necunoscuţi, de tineri sau bătrîni, de oameni cu studii universitare sau autodidacţi, de prieteni sau duşmani. Nu mă interesează biografiile autorilor, pentru mine contează doar opera lor. Nuferii dintr-o mlaştină nu sînt mai prejos decît trandafirii dintr-o grădină.“  

Aşadar, ca şi în cazul Luciei T., şi Alex. Ştefănescu tot pe propriul gust se va baza în construirea colecţiei. Vom avea două colecţii de gust personal. Dar nu insist asupra acestui aspect, ci vreau să vorbesc despre faptul că, deşi este un critic, strict tehnic vorbind, deprofesionalizat, care nu mai face critică literară de mai bine de un deceniu (sau poate tocmai de aceea), Alex. Ştefănescu întreţine paranoia veleitarilor încă de la început, afirmînd că, la noi, scriitorii sînt publicaţi de edituri doar pe fond de şpagă, valoarea nefiind selectată şi promovată, ci doar marginalizată: „Voi da toată atenţia acelor autori pe care nu-i susţine nimeni, nefiind abili sau influenţi. La noi s-a creat în timp, de la sine, fără să fi existat vreun plan diabolic în acest sens, un sindicat al succesului, care funcţionează cu o precizie nefastă. Dacă nu eşti bine plasat în societate, dacă nu poţi să oferi vreun serviciu în schimb sau dacă nu eşti agresiv, nu ai nici o şansă să fii publicat, ceea ce înseamnă că textele tale, fie şi admirabile, nu vor ajunge niciodată la cititori. În colecţia mea voi primi oaspeţi de seamă, dar le voi acorda azil literar şi unor autori marginalizaţi. Deviza acestei colecţii este aceea pe care am adoptat-o încă de la începutul carierei mele de critic literar: Hai să ne bucurăm împreună de frumuseţea literaturii!“

Fost cronicar literar, ocupat în ultimii ani exclusiv de cărţile proaste („ceva care seamănă cu literatura“, conform propriei formulări), Alex. Ştefănescu îi jigneşte, pur şi simplu, pe toţi scriitorii români publicaţi pînă acum de celelalte edituri, scriitori mai mult sau mai puţin cunoscuţi şi care, conform spuselor sale indirect acuzatoare, nu ar fi fost publicaţi decît exclusiv datorită „abilităţii“, „influenţei“, „agresivităţii“, „serviciilor oferite“, şi nu datorită valorii cărţilor. Este o afirmaţie nu doar tristă, iresponsabilă sau şocantă, ci de-a dreptul descalificantă pentru Alex. Ştefănescu, care dintr-o singură afirmaţie aruncă la coş practic toată literatura contemporană, pozînd ridicol într-un fel de cavaler pe cal alb, menit să salveze de unul singur literatura bună din mîinile mîrşave ale editorilor corupţi care nu dau „nici o şansă“ adevăraţilor scriitori. Cum spuneam, nu face decît să dea apă la moară veleitarilor care, cu manuscrisele neselectate, se percep drept victimele unor obscure comploturi editoriale sau al unei pieţe editoriale corupte. Dar să zicem că Alex. Ştefănescu (pe care-l ştiam afabil şi plin de umor, cu un bun-simţ al autoironiei, nicidecum orbit de propria încrîncenare) a exagerat în virtutea entuziasmului începutului de drum şi să-i dăm credit, aşteptînd ca „Lista lui Alex. Ştefănescu“ să se umple de capodopere şi să ne facă pe toţi să redescoperim şi să ne bucurăm de frumuseţea literaturii. Primele cărţi publicate în această colecţie, trei romane şi un volum de proză scurtă, sînt acestea: Freddy Gîrbaci – Paraclet; Silvian Floarea – Premiul; Cornel George Popa – Salonul de masaj şi Vlad. A Popescu – Viaţa face toţi banii.    

Foto: Vlad Eftenie