„Stilul ne-a ales pe noi“ - interviu cu Valentin RAUCA

De ce „emergence”?

Pentru că ne-am dat seama că sîntem componente mici al unui proiect care devine din ce în ce mai mare, pentru că muzica e mai mult decît suma unor unde sonore luate separat, pentru că albumul acesta, la fel ca un magnet, a strîns păreri și adepți încă de pe vremea cînd îl țineam în sertar și îl prezentam numai oamenilor apropiați nouă și nu în ultimul rînd, pentru că marchează o evoluție și o schimbare spre și mai aproape de ceea ce sîntem noi cu adevărat.

Ce s-a păstrat/schimbat în muzica trupei?

S-a păstrat esența, modul în care am compus majoritatea pieselor, mai întîi acasă în liniște și apoi la sală în zgomot, împreună cu tot grupul. Dar s-a experimentat mai mult, am îmbinat stiluri, am folosit orice mijloace aveam la îndemînă pentru a exprima gîndurile noastre prin intermediul sunetelor. Pe Emergence se găsesc cîteva piese total surprinzătoare pentru ascultătorii Grimus, ceea ce cred că e un avantaj din punct de vedre al ieșirii din rutina lansării celui de-al treilea album. De asemenea cred că textele multora dintre piese sînt făcute în așa fel încît ascultătorul să poată rezona cu ele prin prisma propriei sale experiențe de viață; aceste texte pot să ne reprezinte în egală măsură pe mine și pe necunoscutul care ascultă albumul.

Aţi început să cîntaţi în limba română…

„Priveşte-mă” nu e prima piesă în română, mai există „Umbre”, iar la lansarea din București am mai cîntat o piesă în limba română abia compusă, care a trebuit să fie cîntată cît mai repede, pentru a fi cît mai aproape de un moment semnificativ ce-a dus la nașterea ei. Sînt foarte multe idei în limba română adunate în ultima vreme, s-ar putea ușor concretiza într-un întreg album dacă ne hotărîm să facem acest lucru. Pe de altă parte, piesa „Privește-mă” poate fi privită ca un preview la ceea ce ar putea urma și nu ca o insulă izolată într-un ocean de engleză.

V-aţi pus problema stilului pentru a fi mai „accesibili”?

Poate că acesta e cel mai mare (dez)avantaj al nostru, faptul că niciodată nu am avut gînduri „ascunse” în ceea ce privește piesele noastre, nu ne-am gîndit să adoptăm un stil doar pentru că acel stil aduce bani și niciodată nu am construit o piesă ca la carte, de genul „cum să construiești un hit“. Stilul ne-a ales pe noi, de obicei mergem unde ne duce piesa și aproape niciodată nu ajungem să ducem piesa unde credem în momentul cînd începem să o lucrăm. Finalitatea acestui proces ne miră și pe noi, de cele mai multe ori.

În România nu e deloc ușor să fii constant atunci cînd faci o muzică mai altfel decît ceea ce se promovează la radio, iar despre radiourile românești mainstream, dacă schimbi postul, nu poți să le diferențiezi, crezi că e același post. În condițiile date, să ajungi la asemenea radiouri echivalează cu a intra într-un ghiveci, cu indicații de genul „mai ușor cu chitările pe piesa asta”, „mai fă o colaborare cu o pseudo-starletă locală” etc. Amuzant.

Deşi sînteţi şase membri, v-aţi păstrat componenţa vreme de, iată, trei albume; care-i secretul?

Secretul e să nu ai secrete față de restul trupei, să nu lași să se adune frustrarea și să comunici cu restul. Meseria de muzician, pe lîngă alte aptitudini, cultivă și egouri, care dacă sînt lăsate să preia controlul, devin dezastruoase pentru munca în echipă. Am avut și noi, și sînt convins că vom mai avea, ca orice trupă, cutremurele noastre, dar după cîte un episod aiurea vorbim între noi, analizăm situația la rece și încercăm să luăm o decizie corectă. Pe lîngă toate acestea, ține și de noroc să se întîlnească niște oameni care să se completeze și să aibă un vis comun.

Proiecte secundare?

Momentan sînt destule de făcut cu formația Grimus ca să fie cineva tentat de proiecte secundare.

În ultimii ani au părut multe trupe noi, vă simţiţi „ameninţaţi”?

Nu simțim vreo concurență, nu e ca și cum ar exista un număr limitat de locuri pentru care se bat trupele, ca la Medicină. Credem că diversitatea duce la evoluție, atît în ceea ce privește calitatea trupelor românești, cît și în gusturile ascultătorilor români; le crește încrederea în trupele autohtone și dispare treptat complexul că trupele de aici nu vor ajunge niciodată la nivelul celor din Vest.

Valentin Rauca este chitaristul ritmic al trupei Grimus, al cărei nou album, Emergence (Music in Space), a fost recent lansat. Mai multe aici.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: Eduard Breaban