Avignon – mizele electorale
În Franţa, politicile culturale sînt influenţate în mare măsură de coloratura guvernului de la Paris. Dar şi politicienii locali intervin pe piaţa culturală. Adesea, contribuţiile locale sau regionale pentru susţinerea evenimentelor culturale le depăşesc pe cele ale guvernului. Iar festivalurile şi evenimentele majore au un impact semnificativ în economia locală. Nu-i de mirare că Festivalul de la Avignon, finanţat de stat şi de oraş cu aproximativ 8 milioane de euro şi care aduce comunităţii în jur de 30 de milioane de euro anual, a ajuns o miză electorală majoră anul acesta.
Cu puţin timp înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, directorul festivalului, Olivier Py, declarase că, în cazul în care Front National va cîştiga alegerile de la Avignon, va muta festivalul în alt oraş. I se părea „de neconceput“ să întreţină relaţii de parteneriat cu un primar extremist, care nu înţelege rostul festivalului, i se părea „de neimaginat“ să asocieze memoria părintelui fondator al acestui festival, Jean Vilar, cu imaginea publică a liderului Marine Le Pen.
Reprezentanţi ai Frontului Naţional au reproşat Festivalului de la Avignon că nu se ocupă de „valorile autentice ale Franţei“ şi că „promovează decadenţa“. Ba chiar au spus că „ar trebui să încetăm să mai finanţăm toate tîmpeniile şi toţi impostorii“. În competiţia electorală locală, ei au mizat pe şovinism sau, măcar, pe un anume état d’esprit anticosmopolit, pe care l-au depistat, probabil, în rîndul electoratului lor, format în general din oameni în vîrstă, pensionari, şomeri sau, oricum, marginalizaţi social, dintre cei care-au avut de suferit de pe urma crizei economice. Sînt cei care nu merg la teatru sau, dacă merg, se simt deranjaţi de tot ce e diferit, de tot ce-i neconform cu propria reprezentare despre lume. Discursul antieuropean al Frontului Naţional, cu accentele sale xenofobe, a fost dublat şi de un autohtonism care i-a sedus pe mulţi alegători. Din fericire, n-au fost suficient de mulţi încît Frontul Naţional să cîştige primăria. Socialiştii s-au mobilizat în ultimele zile dinaintea turului al doilea şi au obţinut un scor bun. „Apărătorii“ festivalului de toate culorile politice au votat cu Partidul Socialist. Aşa că Festivalul de la Avignon rămîne... la Avignon. Dar provocarea lansată de Olivier Py e în continuare actuală. Iar dezbaterea pe care a lansat-o a ajuns, între timp, şi în alte oraşe ale Franţei. Care e rolul artei în societate? În ce măsură artiştii trebuie să reacţioneze la schimbările politice? Care sînt limitele interacţiunii cu politica?
Numeroşi artişti i-au reproşat, de pildă, lui Olivier Py că nu ar fi avut dreptul să intervină în campania electorală cu acest şantaj. Şi că, oricare ar fi fost rezultatele alegerilor, ar fi trebuit să negocieze cu oamenii politici locali, aleşi în mod democratic. Nu ar trebui ca dramaturgii, regizorii, actorii să interacţioneze cu societatea, să critice, să impună idei şi valori noi? Misiunea festivalului ar fi tocmai aceea de a arăta clivajele, pentru a le reduce. Este, în esenţă, cam ceea ce a spus şi Greg Germain, directorul secţiunii „Off“: că festivalul trebuie să se conformeze fără să facă vreun compromis. Dar nici asta nu e atît de uşor pe cît pare.
Un festival muzical din nordul Franţei riscă să se închidă după ce alegerile locale au fost cîştigate de Frontul Naţional. Mai mulţi sponsori de tradiţie ai festivalului anunţaseră încă dinaintea campaniei electorale că nu vor finanţa festivalul dacă vor avea drept partener-organizator un primar al FN. Pentru multe companii private, asocierea cu acest partid extremist constituie un risc de imagine. Festivalul se va închide, probabil, din motive economice – dar soarta i-a fost pecetluită în urma unor alegeri.
Povestea Festivalului de la Avignon e cu final fericit. Cel puţin deocamdată, ea arată că prestigiul cîştigat în timp e un capital preţios, pe care oamenii îl păstrează şi-l învestesc cu înţelepciune. Încă o dată, s-a demostrat că arta e deasupra politicii.
Foto: wikimedia commons
