Migranţii şi alţi periferici

Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
Migranţii şi alţi periferici jpeg

● Margaret Mazzantini, Marea, dimineaţa, traducere din limba italiană şi note de Gabriela Lungu, Editura Polirom, 2014. 

Una dintre literaturile europene din care mi se pare că se traduce foarte puţin este cea italiană, ai cărei autori contemporani apăruţi în limba română pot fi număraţi pe degetele unei singure mîini. Dintre aceştia, Margaret Mazzantini (n. 1961) – o scriitoare cu un traiect atipic, dat fiind remarcabila carieră teatrală şi cinematografică, deopotrivă pentru televiziune şi marele ecran, pe care a avut-o în anii ’80 înainte de a se dedica, în a doua jumătate a anilor ’90, scrisului – este tradusă la noi în mod constant. Romanul acesteia din 2001, Nu te mişca, adaptat ca scenariu de film şi regizat de soţul ei, i-a adus celebritatea; Marea, dimineaţa este a patra carte tradusă la Polirom.

Apărut în 2011, este un roman alcătuit, de fapt, din trei capitole-povestiri, mai exact două poveşti care se întîlnesc în a treia. Romanul este construit din cele două poveşti în oglindă, ambele plasate de o parte şi de alta a Mării Mediterane şi în zilele revoltelor din Libia lui Gaddafi, fiecare avînd în centru cîte un cuplu mamă – fiu. În prima, „Farid şi gazela“, urmărim fuga spre Italia a Jamilei şi a fiului Farid, după ce soţul a fost ucis în urma unei altercaţii ce dă semnalul războiului civil. Toate datele contextului istoric contemporan, inclusiv implicaţiile politice petroliere („petrolul e căcatul diavolului“ – spune un personaj) sînt oferite cu parcimonie de autoarea al cărei scris este, de fapt, foarte poetic (asemănător cumva scrierilor de început ale Hertei Müller), cu propoziţii scurte, construite precum versurile în jurul cîte unei metafore. De altfel, personajul principal al acestei prime povestiri este deşertul, cel care domină, prin forţa şi misterul său, „adunăturile de vieţi“ ale oraşului Tripoli şi care imprimă dramatism fugii grupului de migranţi. „Deşertul e cochilia lor“ – scrie Margaret Mazzantini despre tînăra văduvă de doar 20 de ani şi copilul ei, care ajung, în cele din urmă, pe vasul traficanţilor, plutind pe marea ca „o lume de sine stătătoare“, precum „carcasa unui scarabeu mort“. Prinşi între cele două imensităţi neprietenoase, deşertul de nisip şi marea cu apă sărată, mama şi copilul sînt două minuscule vietăţi, victime nevinovate ale istoriei.

În cea de-a doua povestire, „Culoarea tăcerii“, avem destinul Angelinei şi al lui Vito, tot un cuplu mamă – fiică, dar la vîrsta maturităţii, trăind în Sicilia, aşadar de cealaltă parte a Mediteranei. Povestea Angelinei merge mult înapoi, în anii ’30, cînd bunica acesteia a debarcat la Tripoli în colonia de ţărani italieni evrei, trimişi de Mussolini în Libia, şi se conturează odată cu revoltele anticolonialiste şi repatrierea evreilor, în anii ’70. Toate aceste detalii de istorie politică, deasupra cărora se află mereu umbra grea a lui Gaddafi, nu sînt oferite decît parţial, numai pentru a explica, fie şi vag, contextul fascist al existenţei lagărelor de concentrare pentru beduini şi coloniile de italieni evrei. „Nici un popor care a colonizat alt popor nu e nevinovat –, spune la un moment dat Angelina, italianca evreică în Tripoli, întoarsă ca arăboaică prin adopţie în Sicilia, al cărei dialect nu-l stăpîneşte, asumîndu-şi o vinovăţie istorică şi trăind o biată viaţă de exilantă. Vito, fiul ei dintr-o căsătorie nereuşită şi cu aspiraţii de artist, face împreună cu Angelina şi cu bunica Santa o călătorie în Libia aceluiaşi Gaddafi (surprins în ipostazele sale cameleonice de dictator), într-un gest nostalgic de recuperare şi împăcare cu trecutul: „Tripoli era nivelul lor zero, memoria lor tăiată de la rădăcină, lichefiată.“

Cea de-a treia povestire, care dă şi titlul cărţii, întîlneşte dramatic cele două poveşti – de o parte şi de alta a Mediteranei – despre exil. Băieţii Vito şi Jarid, evreul şi arabul, se întîlnesc, simbolic, cu ajutorul artei, în moarte. Marea, dimineaţa vorbeşte despre destinul migranţilor, al celor exilaţi de nevoie/bunăvoie, niciodată adaptaţi, mereu prinşi şi, în cele din urmă, striviţi între două locuri, între două identităţi. „Istoria unui om este istoria foamei sale“ şi „istoria e un miriapod şi fiecare picior trage în altă parte, iar în mijloc se află trupul nostru“, după cum spun, la un moment dat, bunicii lui Vito. 

● Pino Roveredo, Să-mi dai de ştire, traducere din limba italiană de Aida Ferencz, Editura RAO, 2013. 

Pino Roveredo (n. 1954) este un alt scriitor italian cu o carieră atipică. După ce a lucrat mulţi ani ca muncitor (inclusiv într-o fabrică de dopuri de plută) şi a trecut, din cauza alcoolului, prin închisoare şi printr-un spital de psihiatrie, a debutat ca scriitor tot la jumătatea anilor ’90. A publicat apoi constant mai multe volume de povestiri şi cîteva romane, dintre care unul în dialect despre viaţa în închisoare şi un altul despre viaţa unei femei într-un ospiciu (de altfel, a implicat, în tot felul de proiecte literare, deţinuţi din închisori, toxicomani sau pacienţi din sanatorii), cărţi care l-au impus printre cele mai originale voci ale prozei contemporane italiene.

Povestirile sale, dintre care, de fapt, multe sînt schiţe („graffiti-uri“), reflectă într-o bună măsură experienţa sa de viaţă de la marginea societăţii, cu personaje banale, insignifiante social – după cum foarte bine îi descrie literatura Claudio Magris în textul introductiv: „Odiseea personajelor lui Pino Roveredo este o Via Crucis dureroasă, adesea ridicolă sau tragi-comică, de cele mai multe ori arbitrară şi nelegitimă, pe deplin înţeleasă, dar şi judecată pentru greşelile sale şi pentru datoriile pe care le are de plătit. Lumea scriitorului pare periferică, provincială şi măruntă, dar se dilată pînă ajunge să se suprapună peste lume tout court, între localul din cartier, ospiciu, închisoare sau garsoniera de la periferie se deschide un univers, o arcă a lui Noe în care este loc pentru toată lumea.“

O arcă a lui Noe în miniatură este şi acest mic volum de schiţe şi povestiri pe care Pino Roveredo le populează cu surdo-muţi sau foşti pacienţi de ospicii (povestirea care dă titlul cărţii este o emoţionantă scrisoare de dragoste între doi foşti colegi de ospiciu, rătăciţi în libertatea pe care nu au vrut-o), cu pensionari, muncitori abuzaţi şi imigranţi sinucigaşi, cu un copil maltratat de părinţi, dar şi un tată care şi-a pierdut singurul copil într-un accident, sau un alt tată, ai cărui băieţi sînt departe (unul misionar în Lumea a Treia, celălalt puşcăriaş)... Concizia narativă şi stilul lui Pino Roveredo, întunecat pe alocuri, mi-au amintit de un alt scriitor italian, Carlo Cassola, tradus şi la noi în anii ’60. Altfel, poveştile grave, dramatice şi emoţionante (monologul tatălui după moartea copilului, din povestirea „100! 120! 140!“, este sfîşietor) sau doar încărcate de tristeţe („Omul cu capacele“ fiind un fel de parabolă a pensionarului, iar „Dacă aş fi în locul fiului meu“ – o confesiune a singurătăţii paterne) alternează cu altele pline de umor („Porcul cu fundă“ este o minunată farsă ciclistă, iar „Familia Starnazza“ – o tragi-comică intrigă de scară de bloc).

Dacă Margaret Mazzantini este o poetă a destinului tragic al migranţilor, Pino Roveredo este un cronicar al vieţii de la periferia societăţii şi, uneori, a minţii. 

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.