Irina TROCAN

Cele pe care le enumăr aici au rulat în România, în cel mai bun caz, o dată sau de două ori într-un festival, într-o proiecţie Les films de Cannes à Bucarest sau Bucharest IFF.

Cinci titluri din 2015: al patrulea lungmetraj dintr-o serie de filme-cult de acțiune, o epopee națională neglorificatoare, un SF cu roboți (mai) inteligenţi (decît e bine pentru omenire), o dramă de familie de secol 21, un documentar/film-eseu cu substrat politic adăpostit sub o mare cupolă metaforică.

Steve Jobs al lui Boyle şi Sorkin nu este unul convenţional, plictisitor-sintetic şi cu cronologie vastă, dar nici nu era nevoie de aşa ceva: la mai puţin de patru ani de la moartea lui Jobs, e deja protagonistul unui alt film de ficţiune (Jobs) şi al unui documentar (Steve Jobs: The Man in the Machine).

Nu pare un semn bun că promovarea filmului In the Heart of the Sea îl de­scrie ca pe o repovestire a aventurii care a inspirat Moby Dick al lui Herman Melville, deci nu ca pe o adaptare propriu-zisă a romanului american – mai ales că diferențierea se prelungește și în începutul filmului.

Filmele lui Steven Spielberg sînt de cele mai multe ori reconfortante, chiar dacă subiectul lor e incomod și dacă implicațiile lor politice, pentru oricine încearcă să le ghicească, depășesc treimea familie-profesie-Dumnezeu care îi e sfîntă conservatismului nord-american.

By the Sea are lucruri care lipsesc din alte filme și îi favorizează succesul, deși ele nu țin decît tangențial de valoarea artistică.

Doar primul sfert din film e dedicat călătoriei, deşi etapa asta e cea mai spectaculoasă şi inerent plină de suspans: călătoria, în sine, e subiectul unui alt film (Hope de Boris Lojkine) proiectat la Semaine de la Critique în ediţia precedentă, precum şi subiectul numeroaselor anchete fotojurnalistice care atrag atenţia asupra sorții tragice și a fragilităţii celor care îşi părăsesc ţara căutând o viață mai bună şi de multe ori mor pe drum.

Erotismul din Nude Area e puternic stilizat: scenele de intimitate sînt rare şi reprezentate voalat, iar nuditatea pare filtrată prin atenţia urmăritoarei; pentru fiecare cadru cu piele neacoperită decît de stropi de apă, există două sau trei prim-planuri cu chipurile celor două care sugerează cum se intensifică pasiunea lor.

Une nouvelle amie de François Ozon e un film despre prietenie și doliu, sau despre regăsirea propriei identități și a bucuriei de a trăi, sau despre perversiuni sexual-vestimentare și necrofilie, depinzînd în interpretare de sensibilitatea spectatorului.

The Assassin / Nie Yinniang pleacă de la tradiţia filmelor cu arte marţiale wuxia, ale căror atracţii sînt în general cavalerii rătăcitori eroici, intrigile imperiale şi luptele cu săbii, între adversari care ocazional îşi iau zborul cu graţie de pe sol.

David (Colin Farrell) a fost părăsit de soţie şi are de petrecut patruzeci şi cinci de zile într-un hotel cu oameni fără parteneri ca să îşi găsească o nouă jumătate, altfel se va transforma într-un homar. Asta e convenţia socială în The Lobster, primul film în limba engleză al regizorului grec Yorgos Lanthimos.

Ultimul film al cineastei belgiene Chantal Akerman, No Home Movie, a fost montat dintr-un material înregistrat de Akerman în anii precedenţi, fără un scop prestabilit, ci din obiceiul de a îşi documenta viaţa aşa încît imaginile surprinse să reveleze un adevăr personal.

E deja a opta ediţie pentru competiţia internaţională de scurtmetraje şi e în continuare prima secţiune pe care ne concentrăm atenţia cînd facem selecţia – secţiunea răsfăţată, cum ar veni. Nu ne-am putut plînge niciodată că n-avem de unde alege pentru programele NexT: primim în fiecare an vreo 1000 de filme (plus sau minus) şi ţările din care vin sînt din ce în ce mai multe şi îndepărtate.

Sîmbătă, 22 februarie, ora 14, regizorul-scenarist american Paul Schrader va fi prezent în sala de cinema a UNATC pentru a ține un Master Class pentru iubitorii de cinema din România.

Filmul Popiól i diament (Cenușă și diamant, Polonia 1958, regie Andrzej Wajda) rulează joi, 23 ianuarie, de la orele 19 (cu subtitrare în limba engleză), în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuția ulterioară proiecției va fi moderată de Georgiana Madin și Andrei Dudea.

Filmul „Distant Voices, Still Lives” (Marea Britanie 1988, realizat de Terence Davies, rulează joi 30 mai 2013 de la orele 19.00 în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Irina Trocan şi de Alina Calotă.

Trilogia doctorului Mabuse (1922-1960), realizată de Fritz Lang, rulează duminică 21 aprilie 2013 în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu Extended, dedicat proiecţiei unor filme mai lungi de 150 de minute. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Irina Trocan şi de Răzvan Dutchevici.

Filmul "Fallen Angel” (1945), realizat de Otto Preminger, rulează joi 28 martie 2013 de la orele 19.00 în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Irina Trocan şi Mihai Kolcsar. Intrarea la proiecţie şi la dezbaterea ulterioară este liberă

Filmul „Paris nous appartient” / „Parisul ne aparţine”, 1961, realizat de Jacques Rivette, rulează joi 31 ianuarie 2013 de la orele 19.00 (în versiunea originală cu subtitluri în limba engleză) în sala de cinema a UNATC (Str. Matei Voievod, nr. 75- 77), în cadrul Cineclubului Film Menu.