"TIFF-ul e un labirint" - interviu cu Mihai CHIRILOV

Publicat în Dilema Veche nr. 537 din 29 mai - 4 iunie 2014
"TIFF ul e un labirint"   interviu cu Mihai CHIRILOV jpeg

În perioada 30 mai – 8 iunie va avea loc la Cluj Festivalul Internaţional de Film Transilvania. Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului, ne-a dat cîteva motive serioase ca drumul pînă la Cluj să nu ni se mai pară nici anul acesta atît de lung. Ne aşteaptă răzbunări, provocări, lovituri în plex, imagini terifiante, hohote de rîs sau de plîns, după caz. Programul îl găsiţi pe www.tiff.ro.

Vă pregătiţi pentru ediţia cu numărul 13. Cum eraţi cînd aţi început această aventură?

Ceva mai tînăr, cu ceva mai mult păr şi cu o poftă nebună să mă arunc în aventura în care m-a antrenat Tudor Giurgiu cu ideea lui nebunească, în care foarte puţini au crezut la vremea respectivă. Fusesem deja la zeci de festivaluri, dar niciodată nu mi-am pus problema ce-nseamnă să organizezi şi să programezi cu adevărat un mamut de acest tip, altfel decît cu aroganţa jurnalistului căruia îi pute dacă n-are cafea bună la centrul de presă şi scrie apoi că organizarea a fost proastă. Scriam mult pe-atunci, prea mult chiar – dar numai aşa putea supravieţui un freelancer care scria despre film şi era plătit la bucată –, şi aproape devenise o rutină. Cu atît mai enervantă cu cît mi-am dat seama că recenzam filme văzute afară, la care publicul din ţară nu avea acces. Acumulasem experienţă de programare graţie Festivalului Filmului Britanic, organizat de British Council, dar nu ştiam Clujul şi publicul lui, şi nici cine ştie ce buget nu am avut la prima ediţie. Probabil că inconştienţa vîrstei a făcut posibil acest bungee jumping fără să-mi frîng coloana.

Ce aţi pierdut şi ce aţi cîştigat în aceşti ani de cînd sînteţi directorul artistic al celui mai important festival de film din România?

Dincolo de experienţă, am cîştigat abilităţi de programare, am cunoscut oameni mişto şi am dezvoltat o reţea de contacte profesionale cruciale în organizarea unui asemenea eveniment. Să nu uităm, în lume sînt mii de festivaluri care-şi doresc să se impună, contează însă foarte mult să fii recunoscut, acceptat şi validat pentru ceea ce faci – şi ca individ, şi ca instituţie. Am cîştigat (deşi termenul este impropriu) prietenia lui Lucian Pintilie, alături de care am lucrat la editarea boxset-ului DVD care include opera lui integrală. E o relaţie în primul rînd umană, nu doar profesională, la care ţin enorm. Am cîştigat (deşi termenul este, din nou, impropriu) prietenia strînsă, încrederea şi aprecierea Corinei Şuteu, care m-a invitat să particip în calitate de director artistic la naşterea Festivalului de Film Românesc de la New York, actualul şi apreciatul Making Waves. Să răzbaţi în jungla evenimentelor new-yorkeze este un vis pe care orice programator îl are. Am cîştigat un grup select de prieteni şi colaboratori extraordinari, pe care oricînd i-aş lua cu mine într-o aventură editorială (cum a fost Republik). Am şi pierdut foarte mult, c-aşa-i în viaţă. Am pierdut un prieten colosal, de la care am învăţat tot ce ştiu în materie de film, pe Alex Leo Şerban, şi îi datorez inclusiv încrederea, sprijinul generos şi necondiţionat pe care l-a oferit TIFF-ului, mie şi lui Tudor, de la început pînă la sfîrşit. Am pierdut prietenia cu Cristian Mungiu, pe care-l cunosc încă din anii mei la revista ProCinema, alături de care am început TIFF-ul în forţă cu Occident. Am pierdut şi cîteva relaţii, exact în perioadele agitate de pregătire ale TIFF-ului – la un moment dat, am fost pus să aleg între relaţie şi festival. A fost cea mai rapidă decizie de despărţire pe care am luat-o în viaţa mea (că tot e dosarul revistei dedicat despărţirii). Nu în ultimul rînd, mi-am pierdut inocenţa, dar asta cred că vine cu vîrsta.

Mai aveţi răbdare să vedeţi sute de filme în fiecare an? Cum vă mobilizaţi?

Cu răbdarea de a vedea sute de filme e ca-ntr-o relaţie de lungă durată. Dacă-ţi doreşti s-o menţii vie, ajungi să ştii cum s-o gestionezi – mai ales în aspectele ei mai puţin plăcute. Iar cînd vezi sute de filme, care mai de care, îţi vine din cînd în cînd să te urci pe pereţi – „amantul“ meu de serviciu în astfel de crize e serialul american (după cum se vede, rămîn fidel filmului, nu îl înşel cu teatrul). Ediţia din acest an nu ar fi fost posibilă fără pauzele de refresh săptămînale, în care m-am decuplat graţie fiecărui nou episod al serialului Revenge. Timing-ul a fost perfect: serialul s-a sfîrşit exact cînd am închis selecţia TIFF-ului. Ideea de răzbunare mă pasionează (nu întîmplător, romanul meu favorit este Contele de Monte Cristo) – de unde şi ideea de a-i dedica o secţiune specială în acest an la TIFF. De neratat filmul de debut suedez Reunion – o poveste de răzbunare… prin film.

Ce v-a entuziasmat anul acesta? Ca să ştim ce n-o să ratăm la Cluj şi despre ce o să discutăm în serile lungi la Casa TIFF…

În primul rînd, am mai zis-o şi o repet, filmul lui Richard Linklater – Boyhood, care va închide TIFF-ul: e un experiment unic, lovit de graţie. Apoi: filmul slovac din anii ’60, Before Tonight is Over al lui Peter Solan. Nu se întîmplă, aparent, nimic în acest film a cărui acţiune curge de-a lungul unei nopţi energizate într-un bar de lux în care diverse personaje interacţionează, beau, flirtează şi dansează, dar fiecare gest capătă, în context, percutanţa unei lovituri în plex...  sau de teatru. M-a entuziasmat fără margini şi filmul islandez Of Horses and Men – m-a trecut prin toate stările. E şi straniu, şi teribil de amuzant, dar şi terifiant. Conţine cea mai şocantă imagine pe care am văzut-o într-un film din acest an (nu spun care). Finsterworld – un debut din secţiunea dedicată Noului Film German, e un soi de Shortcuts tăvălit prin suprarealism sumbru şi contagios. Documentarul inteligent calibrat al lui Vlad Petri – Bucureşti, unde eşti? m-a doborît la podea: întîi de rîs, după care s-a instalat depresia. Scurtmetrajul Plimbare, în care Valeria Seciu face un rol de-un curaj amuţitor – prim-planul cu ea de la final este splendid. Cît despre spaniolul Stockholm, unul dintre cele 12 filme din competiţie – e un model de minimalism cinematografic atît de captivant şi tulburător, încît n-am mai fost om după ce l-am văzut.

Festivalul a crescut de an la an. Pe lîngă filme, programul de evenimente conexe a fost din ce în ce mai generos. În acelaşi timp, în 2014, finanţările pentru cultură au fost tăiate drastic. Va fi o ediţie mai austeră, se va simţi?

Am pornit la drum cu un handicap serios, dar cu speranţa că situaţia se va remedia – chiar şi în ceasul al 13-lea. Lucru care s-a întîmplat, din fericire, graţie infuziei de buget venite cu doar zece zile înainte de începutul festivalului de la Ministerul Culturii. Nu poţi concepe un festival de calibrul – deja recunoscut – al TIFF-ului, la parametri inferiori celor care l-au consacrat. E un nonsens – deşi ce vezi în documentarul lui Petri practic validează acest nonsens. Nu va fi o ediţie austeră, cel puţin din punct de vedere al programării: selecţia a crescut cu 40 de filme şi nu am renunţat la nici unul dintre proiectele iniţiate în anii trecuţi. Din contră: am lansat noi iniţiative, printre care instaurarea unui fond care să sprijine producţia locală de film din Transilvania.

Dacă ar fi să descrieţi structura TIFF-ului, cum aţi face-o?

TIFF-ul e un labirint în care intrăm cu toţii ca să ne pierdem, fiecare pe drumul şi spre filmul lui, ca să ne regăsim poate într-un punct median, şi cu siguranţă la final.

S-a tot vorbit de-a lungul timpului despre atmosfera de la TIFF. Selecţia filmelor a fost întotdeauna extrem de importantă. Şi ea cred că a imprimat un spirit efervescent şi viu întregului festival. V-aţi propus asta sau pur şi simplu a ieşit?

Mi-am propus să agit spiritele, recunosc, să-i provoc pe spectatori să-şi exploreze propriile limite, propria viziune despre ei şi despre lume, faţa lor întunecată, să-i scot din zona de confort, din amorţeală şi conservatorism. E o întreprindere riscantă, iar unii încă ne mai taxează pentru asta, dar cred că, vorba ta, pur şi simplu, a ieşit. Ador cînd lumea se ceartă pe un film, cînd e high după un film sau cînd e atît devastată după un film, încît simte nevoia să îmbrăţişeze pe cineva. Altfel spus, toate acele momente în care uităm de tot şi de toate şi intrăm în altă dimensiune.

Cum aţi marketa această a 13-a ediţie?

Dacă aş marketa-o în vreun fel, ar însemna că am avut o agendă, un plan. Or, nu militantismele publicitare mă mînă în luptă. Ca atare, am o singură recomandare specială: aceea de a nu căuta „desenul din covor“. Se ştie – de la Henry James citire – că te poate pierde definitiv în labirint.

a consemnat Ana Maria SANDU

p 16 Draga tata jpg
Trei scrisori
Mulțumesc mult pentru scrisoarea care a ajuns aici în aceeași seară în care am ajuns și noi.
p 17 1 jpg
După revoluție
O epocă totuși distantă, în care gestul de a porni o cameră de filmat conținea adesea în miezul său promisiunea, între timp rătăcită, a unui mîine mai bun.
990 17 Biro coperta2 jpg
Manevre noi pentru vechi epigoni
Oricum, alternativele care să acopere acest cîmp liric/stilistic se împuținează.
p 23 1 jpg
Victor Brauner – Confesiune cu ocazia unei expoziții
Lucrările „decorative“ corespund „construcțiilor“ elogiate de Ilarie Voronca în textul publicat în paginile revistei 75 HP.
Poster Orizontal   29 Martie 2023   Cimarosa si Salieri jpg
Baritonul italian RICCARDO NOVARO, aplaudat la Théître des Champs-Elysées – Paris, invitat la Sala Radio
Miercuri, 29 martie 2023 (19:00), îl veți asculta alături de ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO, sub bagheta dirijorului de origine libaneză TOUFIC MAATOUK.
989 16 coperta jpg
Imprevizibila ușurătate a vieții și a morții
Definitiv. O trilogie chiar marchează un punct notabil în proza românească de azi.
p 17 1 jpg
Burta balenei
Luat mai cu seamă în contextul particular al cinema-ului românesc, Spre Nord constituie o mare ocazie ratată.
989 17 Breazu jpg
Despre mizeria din dulceață
Să fie cam opt ani de cînd Laura Les și Dylan Brady și-au numit duo-ul după o întîmplare involuntar amuzantă.
989 23 Iamandi jpg
Un exercițiu de imaginație
Prima știre dintre cele douăzeci incluse în acest top este greva generală din 1926.
copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.