„Nu îngroșăm rîndul evenimentelor în nocturnă“ – interviu cu Suzana DAN

Ca în fiecare primăvară, de opt ani încoace, pe 23 mai va avea loc, în Bucureşti, Noaptea albă a Galeriilor. Nu seamănă cu populara Noapte a Muzeelor. E mai degrabă genul de eveniment trendy, aşa cum sînt peste tot în marile oraşe ale lumii, şi la care se ia pulsul scenei de artă contemporană. Am întrebat-o pe Suzana Dan, artist vizual şi membră a Asociaţiei Ephemair – iniţiatorul proiectului NAG, cum se văd lucrurile din interior.

Vă pregătiţi să organizaţi cea de-a opta Noapte a Galeriilor. Ce se va întîmpla anul acesta?

Pe 23 mai, Bucureştiul va petrece încă o noapte albă – peste 70 de galerii şi spaţii alternative vor oferi publicului deja tradiţionalul meniu de artă contemporană.

Este o ediţie în care continuăm să producem noi proiecte expoziţionale, pe lîngă prezentarea programului realizat de către participanţi, aşa că am inserat două noi expoziţii: „Pasaj“ a artiştilor Larisa Sitar, Lea Rasovszky şi Michele Bressan, curatoare Diana Marincu, şi expoziţia artistului Mircea Pop, cel care a creat identitatea vizuală a NAG #8. În plus, vom oferi un teaser al unui proiect pe care intenţionăm să îl extindem în viitor, independent de programul NAG, intitulat „Art on Display“, a cărui prezenţă va fi semnalată într-una dintre vitrinele spaţiului Magheru One, prin intervenţia artistei Ioana Ciocan.

Noaptea Muzeelor s-a bucurat de la început de un mare succes de public; a fost la fel cu Noaptea voastră Albă?

Crearea unor proiecte speciale care prezintă tineri artişti emergenţi din România şi nu numai, selecţionate de curatori invitaţi, a fost scopul iniţial al Nopţii Albe a Galeriilor, eveniment dedicat promovării artelor contemporane. Acest lucru a fost posibil, din păcate, doar la prima ediţie a NAG, cînd cele 12 locaţii prezentau, în 2007, 12 noi proiecte şi artişti care la vremea respectivă erau la începutul carierei lor şi de care sîntem mîndri că, în ultimii opt ani, au devenit nume importante pe scena culturală: Olivia Mihălţianu, Dan Raul Pintea, Irina Popa şi Alina Gheorghe, Szilard Miklos, Ovidiu Fenes, George Drimbau, Oana Lohan, Marina Albu, Anca Benera, Alexandru Ciubotariu etc.

Aceasta era marea diferenţă între Noaptea Muzeelor şi Noaptea Galeriilor, asta doream să facem de la bun început, să nu îngroşăm neapărat rîndul evenimentelor în nocturnă, fără a aduce un beneficiu real artelor vizuale contemporane. Ar fi fost inutil şi ar fi dus la o „înmulţire“ de hîrtii de la o ediţie la alta, ceea ce ar fi însemnat la final doar o creştere în cifre.

Din păcate, s-a întîmplat şi asta. La început, din cauza reticenţei participanţilor de a colabora cu grupul de curatori ales de NAG, care selectau proiectele artiştilor. Apoi, din cauza problemelor legate de bugetul NAG, care, nefiind prea mare pentru a avea fonduri destinate producţiei, a fost concentrat exclusiv pe promovarea evenimentului.

Dar cei opt ani se pare că au schimbat multe lucruri. Atît în viziunea participanţilor, cît şi în cea a companiilor interesate să susţină arta contemporană.

Ce înseamnă acest eveniment pentru artişti, galerişti şi amatorii de artă contemporană? Pentru care dintre ei e mai important?

Cred că NAG e important pentru toată lumea. Şi ne dorim ca NAG să aducă beneficii adevărate scenei culturale. Este uşor să ai doar un spectacol de o noapte, care să fie doar un foc de artificii peste un cîmp de glod. Este lucrul pe care mulţi l-au remarcat şi ni l-au reproşat: în timpul NAG apar un număr spectaculos de locaţii, galerii şi spaţii alternative care, apoi, în restul anului, dispar în anonimatul inactivităţii. Ar fi minunat să avem atîta putere financiară şi logistică încît să ne putem asuma un proiect extins pe toată durata anului, a tuturor participanţilor la NAG.

Am crescut un eveniment în condiţii deloc prielnice pentru cultura din România, un eveniment pentru care există o dorinţă de participare atît din partea publicului, cît şi a locaţiilor implicate în NAG.

Ne bucurăm că am colaborat de la bun început cu un grup de curatori, a căror valoare profesională este confirmată şi că am investit în producerea expoziţiilor unor artişti care contează. Sîntem mîndri că spaţii alternative sau galerii care s-au deschis în timpul NAG au devenit ulterior repere pe harta artei contemporane din Bucureşti. Şi, de asemenea, că există un public în creştere, din ce în ce mai interesat de arta contemporană. Şi căruia îi mulţumim.

Sînteţi artistă. E mai uşor sau mai greu din postura asta să construieşti un astfel de proiect?

Fără Silvia Rogozea, nu ştiu dacă reuşeam acest lucru. De multe ori, nu este suficient să ai o idee bună, trebuie să ai lîngă tine pe cineva cu mintea lucidă, care să îţi toarne o găleată de apă rece în cap, dacă e cazul. Iar Silvia are această mare calitate –  de bun organizator. Cu alte cuvinte, NAG este o idee frumoasă, care a avut marea şansă ca, de la bun început, să aibă un concept bun aplicat pe o structură funcţională. În cazul NAG, nu mai este vorba doar despre mine ca artist, pentru că am reuşit în toţi anii ăştia să devin o struţocămilă, datorită experienţelor şi colaborărilor profesionale diverse. Şi pe lîngă Silvia, în acest proiect ni s-a alăturat şi al treilea membru, Şerban Jipa, fără de care probabil că şi astăzi am fi avut tot doar un blog dedicat evenimentului. Împreună sîntem Asociaţia Ephemair.

Criza bănuiesc că şi-a arătat colţii, şi în această zonă. Cum reuşiţi să mobilizaţi resurse?

Fac parte din categoria de oameni bolnavi de optimism. Nu îmi curge roz pe lentile de dimineaţa pînă seara, ca personajelor pompate cu valium, dar sînt conştientă că, indiferent de dificultatea situaţiei în care te afli, dacă nu vezi şi partea luminoasă a problemei, rişti să compromiţi totul.

Da, a venit criza peste noi. Da, statul alocă culturii surse financiare aproape inexistente. Da, corporaţiile vor să li te oferi necondiţionat şi fără rezerve pe tavă, ca o odaliscă răsturnată în petale de trandafiri. În aceste condiţii minunate, ce facem? Noi am ales (dar nu neg că am avut şi noroc) să consolidăm parteneriate stabile, atît pentru obţinerea fondurilor, cît şi pentru structura logistică a NAG. Şi am reuşit să facem acest lucru fără compromisuri, ceea ce este minunat. Raiffeisen Bank a devenit sponsorul nostru stabil, iar MNAC este partenerul nostru, încă de la prima ediţie a NAG.

Parteneriatul cu Raiffeisen Bank va face, de altfel, ca programul NAG să nu mai fie o recenzare a galeriilor şi spaţiilor alternative, ci, aşa cum ne-am propus de la început, să producă proiecte de artă contemporană.

Care a fost cea mai mare victorie pe care aţi simţit-o, legată de NAG?

Cea mai mare bucurie a fost să primesc reacţii pozitive din partea celor implicaţi în acest eveniment, fie că erau parteneri, participanţi sau public. O mare surpriză am avut în 2011 şi 2012, cînd, în ciuda unor ploi incredibile, oamenii continuau să parcurgă traseul NAG în timpul nopţii. Mi s-a părut extraordinar! Dar cea mai mare bucurie a mea (pe lîngă cea de a produce cît mai multe proiecte ale artiştilor) ar fi însă ca, în timpul NAG, să se umple străzile de oameni pe biciclete. A fost lucrul pe care l-am promovat încă de la bun început, aşa că vă invităm şi de data asta să parcurgeţi acest traseu nocturn pe biciclete.

Informaţii legate de NAG găsiţi pe www.noapteagaleriilor.ro.

a consemnat Ana Maria SANDU