O lungă noapte a iguanei

Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
O lungă noapte a iguanei jpeg

● Godzilla (SUA-Japonia, 2014), de Gareth Edwards.

Dacă civilizaţia noastră prezintă un echivalent al catedralelor medievale – scrie Lev Manovich, teoretician al cinema-ului digital –, spectacolele hollywoodiene pe bază de efecte speciale sînt cele ce constituie acest echivalent: „Ele sînt făcute pentru a impresiona atît prin mărime, cît şi prin lucrătura meticuloasă a detaliilor. Asamblat de mii de meşteşugari hipercalificaţi şi luîndu-le acestora ani buni de muncă, fiecare astfel de film reprezintă suprema demonstraţie de artizanat colectiv a timpurilor noastre. Dacă meşterii medievali au lăsat după ei minuni materiale de piatră şi sticlă, inspirate de credinţă religioasă, meşterii de azi lasă seturi de pixeli proiectabili pe ecrane cinematografice sau play-abili pe monitoare – catedrale imateriale, făcute din lumină, continuînd în multe cazuri să aspire la rezonanţă religioasă.“ Cel de-al 29-lea film cu Godzilla (conform numărătorii lui Cristi Mărculescu, deţinător al blogului marculescu.ro), care e totodată cel de-al doilea Godzilla hollywoodian (după eşecul comercial din 1998), este un bun exemplu. Imageria lui cu rezonanţă religioasă ori mitologică include: paraşutişti căzînd din cer ca nişte meteoriţi, pentru războiul sfîrşitului lumii; un kaiju insectoid-înaripat, oprit să se odihnească pe acoperişul unei clădiri şi astfel devenit indistinctibil, preţ de cîteva secunde, de un diavol de piatră – un gargui; şi, bineînţeles, spinarea şopîrlianului Godzilla ieşind la suprafaţa înspumată a oceanului şi trăgînd ca-n ţeapă ditamai vapoarele pe crestele ei iguanice. Poezia acestor imagini este una impersonală: nu exprimă subiectivitatea regizorului Gareth Edwards (sau a oricui altcuiva din armata de realizatori ai filmului), nu păstrează urmele nici unei cute particulare a personalităţii sale; paradigma în care se cere apreciată se învecinează mai degrabă cu aceea – medievală – a ctitoritului colectiv despre care vorbeşte Manovich, decît cu aceea – romantică – a cinema-ului „de autor“ care se bucură de mare trecere în festivaluri. Şi, tot ca o catedrală, un blockbuster ca Godzilla se întemeiază pe un maximum de consens, pe minimumul posibil de zgîndărire a lucrurilor care ne despart – cum ar fi, de pildă, unele chestii politice.

Pe cînd, cel puţin la vremea primei sale apariţii (în urmă cu fix 60 de ani), vechiul şopîrloi japonez (anunţat de distribuitorii săi americani drept king of the monsters) era, în mod inconfundabil, un animal politic: cine zicea Godzilla zicea Hiroshima şi Nagasaki, zicea teste nucleare americane în Pacific (Atolul Bikini, 1946-1958); şi nici măcar nu era vorba de un subtext – înseşi dialogurile filmului îl caracterizau pe solzos drept „un produs al bombei atomice care încă ne mai bîntuie pe noi, japonezii“. Pe lîngă partea de blocuri şi trenuri miniaturale, călcate în picioare de un wrestler costumat în şopîrlă (ceea ce se cheamă suitmation), filmul lui Ishirô Honda mai conţine şi o parte de cripto-film-de-război tratat în manieră italo-neorealistă, iar juxtapunerea asta aduce azi – bineînţeles, fără ca problema să se fi pus vreo clipă în asemenea termeni, în studiourile Toho din Tokyo-ul anului 1954 – a cinema de avangardă. Nici el asimilabil poeziei înţelese romantic, ca expresie a subiectivităţii unui individ, Godzilla-’54 e, pe de altă parte, pură psihodramă naţională. (Şi, pe lîngă arta industrială reprezentată de Godzilla-2014, e în mod mult mai clar un obiect artizanal, produs al unei relativ micuţe cooperative, mult mai vizibil amprentat de mîini umane.) În blockbuster-ul din 2014, marele G. şi ceilalţi japo-monştri (kaiju, cum li se spune în japoneză) rămîn sinonimi cu activitatea nucleară, dar această sinonimie a fost ingenios depolitizată: de data asta, nu testele nucleare de la apogeul Războiului Rece l-au produs pe reptilian (făcînd dintr-un supravieţuitor al Jurasicului, ascuns pe fundul oceanului, un mutant cu răsuflare radioactivă); din contră, testele (atît cele americane, cît şi cele sovietice) serveau aici drept camuflaj al unor tentative de a-l omorî pe el, care însă chiar cu radiaţii se hrăneşte, deşi le preferă pe ale Pămîntului – spre deosebire de cuplul de insectoizi, mascul şi femelă, care preferă să paraziteze activitatea nucleară a omului. Aşadar, radioactivitatea e aici doar un „MacGuffin“ (cum ar fi zis Hitchcock) în ceea ce, privit ca story, se reduce la consumarea inamiciţiei naturale pe care aceste creaturi şi-o poartă din preistorie (cu alte cuvinte, a blast from the past), în timp ce, privit ca show, se configurează ca o partidă de wrestling (combinat cu demolări de oraşe) între desene animate hiperrealiste, fără nici o semnificaţie dincolo de spectacolul-în-sine (sugestiile picturale de apocalipsă şi pandemoniu sînt doar decorative). Indicator cu tradiţie al orientării politice a unui film de acest gen, bătălia de imagine şi de dominare dintre militarism şi scientism e rezolvată aici în cel mai necontroversabil mod cu putinţă – prin reconcilierea unui fiu (militar) cu tatăl său (om de ştiinţă). Desigur, lipsa de conţinut nu e doar o consecinţă a US-blockbusterizării (destule filme japoneze cu Godzilla sînt şi ele partide de wrestling-plus-demolition între monştri, fără nici o semnificaţie dincolo de acest spectacol), după cum nu împiedică spectacolul să fie consistent-spectaculos.

p 16 Draga tata jpg
Trei scrisori
Mulțumesc mult pentru scrisoarea care a ajuns aici în aceeași seară în care am ajuns și noi.
p 17 1 jpg
După revoluție
O epocă totuși distantă, în care gestul de a porni o cameră de filmat conținea adesea în miezul său promisiunea, între timp rătăcită, a unui mîine mai bun.
990 17 Biro coperta2 jpg
Manevre noi pentru vechi epigoni
Oricum, alternativele care să acopere acest cîmp liric/stilistic se împuținează.
p 23 1 jpg
Victor Brauner – Confesiune cu ocazia unei expoziții
Lucrările „decorative“ corespund „construcțiilor“ elogiate de Ilarie Voronca în textul publicat în paginile revistei 75 HP.
Poster Orizontal   29 Martie 2023   Cimarosa si Salieri jpg
Baritonul italian RICCARDO NOVARO, aplaudat la Théître des Champs-Elysées – Paris, invitat la Sala Radio
Miercuri, 29 martie 2023 (19:00), îl veți asculta alături de ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO, sub bagheta dirijorului de origine libaneză TOUFIC MAATOUK.
989 16 coperta jpg
Imprevizibila ușurătate a vieții și a morții
Definitiv. O trilogie chiar marchează un punct notabil în proza românească de azi.
p 17 1 jpg
Burta balenei
Luat mai cu seamă în contextul particular al cinema-ului românesc, Spre Nord constituie o mare ocazie ratată.
989 17 Breazu jpg
Despre mizeria din dulceață
Să fie cam opt ani de cînd Laura Les și Dylan Brady și-au numit duo-ul după o întîmplare involuntar amuzantă.
989 23 Iamandi jpg
Un exercițiu de imaginație
Prima știre dintre cele douăzeci incluse în acest top este greva generală din 1926.
copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Rusoaică voluntar în Ucraina, dezvăluiri șocante. Femeile din unitatea sa, folosite ca sclave sexuale
Un militar rus detașat în Ucraina a declarat că ofițeri de rang înalt au folosit femeile medic din propria armată ca sclave sexuale și le-au pedepsit pe cele care nu cooperau.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.