La zi în cultură

Şi cultura are corupţii ei

În tot acest timp, în care am ieşit seară de seară în Piaţa Universităţii strigînd „Corupţia ucide!“, m-am gîndit că, din păcate, nici în cultură lucrurile nu sînt curate, corecte şi transparente. Avem şi noi, cei care ne ocupăm cu literatura şi artele, faliţii noştri, care se bucură de o imunitate/longevitate instituţională nejustificată.

#degenerativ

Omul într-unul din momentele sale vulnerabile, cînd se pierde pe sine, pare a fi o temă care interesează în ultima vreme mai mulţi creatori de teatru. Festivalul Naţional de Teatru a avut în selecţie cel puţin trei astfel de spectacole, cu formule diferite de investigare a fragilităţii părinţilor.

Cinefilaj

Erotismul din Nude Area e puternic stilizat: scenele de intimitate sînt rare şi reprezentate voalat, iar nuditatea pare filtrată prin atenţia urmăritoarei; pentru fiecare cadru cu piele neacoperită decît de stropi de apă, există două sau trei prim-planuri cu chipurile celor două care sugerează cum se intensifică pasiunea lor.

Pian vs banjo

Béla Fleck şi Chick Corea se numără printre artiştii pe care cronicarii muzicali îi recenzează cu strîngere de inimă şi îi expediază prin elogii generice, fiind muzicieni ai căror fani dezvoltă un devotament fanatic. Corea e campion al Premiilor Grammy.

Aron BIRO

Ferestrele aparţinătorilor

mașină de intervenții a forțelor de ordine care bloca un drum, un autobuz incendiat, cîteva pîlcuri de demonstranți, împinși pe trotuar, obiecte de-a valma în mijlocul străzii. Cum șoferul rula precaut, o prietenă din mașină a coborît puțin geamul și prin fanta lui a început să le facă cu mîna celor cîțiva demonstranți.

Bogdan TĂNASE

Ferestre din Bucureşti şi poveştile lor, SoNoRo, Darwin’s Room

● Joi, de la ora 19, la Cafeneaua Verona, „Ce mai faci, scriitorule?“, o întîlnire ARCEN cu poetul Radu Vancu. (Adina Popescu) ● Ce poveşti spun ferestrele caselor? Cătălin D. Constanti, editorul cărţii Ferestre din Bucureşti şi poveştile lor, a cărei lansare are loc joi, 5 noiembrie, la ora 19,30 (Librăria Cărtureşti Carusel) a fotografiat pe parcursul a zece ani ferestrele caselor din Bucureşti, iar scriitori, istorici, arhitecţi, actori, medici, antropologi şi jurnalişti au imaginat, pentru f

Urechi de porc, oi roz și untură de bursuc

După ce am călătorit pînă la New York și pînă în Mexic, era timpul, poate, să ajung și la Chișinău. Am primit de-a lungul vremii mai multe invitații, dar fie apărea ceva neprevăzut, fie mă apuca o groază de drumul prea lung cu trenul. De data asta, astrele s-au aliniat și nimic nu mai părea că‑mi stă în cale.

Ana Maria SANDU

În căutarea unui final fericit – interviu cu Bogumil LUFT

„Răsturnarea dictaturii comuniste în România a avut loc în condiţii foarte dramatice, pentru că fusese vorba, de altfel, despre o dictatură foarte odioasă. Deja în ianuarie 1990 am venit la Bucureşti în calitate de ziarist şi-mi amintesc şi astăzi acea atmosferă extraordinară a acelor zile.“

Reacţie poetică în lanţ

Dacă în această toamnă aţi locuit pe altă planetă poetică decît Bucureştiul, aflaţi că este vorba de un lung poem colectiv dedicat acestui oraş, un poem de 840 de versuri scris în mai puţin de două luni de 40 de poeţi şi poete de toate vîrstele (mezina este născută în 1996, senioara în 1931).

O perspectivă subiectivă asupra FNT 2015

Al doilea an din al doilea mandat de selecţioner al FNT pentru criticul Marina Constantinescu a adus o configuraţie a evenimentului care se apropie de ideea generală de „naţional“. Mă refer atît la selecţia spectacolelor, cît şi la evenimentele adiacente ce vizează teoria, analiza şi memoria teatrului.

Haine de doliu

Une nouvelle amie de François Ozon e un film despre prietenie și doliu, sau despre regăsirea propriei identități și a bucuriei de a trăi, sau despre perversiuni sexual-vestimentare și necrofilie, depinzînd în interpretare de sensibilitatea spectatorului.

Cîteva fixaţii transparente

„Supermaster“ e o piesă pe care A Place to Bury Strangers îşi sondează o nouă dimensiune creativă, dar fuzz-ul acela e atît de timid încît noise rock sună mai degrabă a no rock. Cînd, în 2007, trupa şefului Death by Audio, un butic care construieşte efecte de chitară, era voios ştampilată de un oarecare jurnalist american ca fiind „cea mai zgomotoasă formaţie din New York“, o piesă ca amintita „Supermaster“ nu prea avea ce să caute în playlist-ul APtBS.

Paul BREAZU

N-are cum

În România nu avem „obsesia asta“ a incendiilor, că lucrurile se fac de formă atunci cînd se fac, că habar n-avem să folosim un extinctor sau să ne luăm minimele măsuri de precauție. N-am fost formați așa, nu e mindset-ul nostru, noi ne gîndim că „n‑are cum să mi se întîmple tocmai mie“.

Cristina FOARFĂ

„Femeia în rochie albastră“, maratonul de filme horror de pe TNT, Journey to the shore

● Noul film (al 24-lea) cu James Bond, Spectre. Pe 6 noiembrie are premiera în Marea Britanie. Peste o săptămînă, ajunge şi la noi. (Mircea Vasilescu) ● De curînd s-a lansat pressone.ro, o nouă platformă de jurnalism quality, proiectată în laboratoarele minţilor luminate de la Cluj. Salvaţi adresa în bookmarks şi citiţi „Femeia în rochie albastră“, portretul femeii înconjurate de mineri într-o fotografie-simbol de la Mineriadă. Apoi daţi adresa mai departe. (Luiza Vasiliu)

„Contextul cultural nu se va schimba doar prin deciziile politicienilor“ – interviu cu artistul vizual Matei BEJENARU

"Ideea de a fonda o instituţie artistică dedicată artei contemporane există de cîţiva ani şi cred că principalul motiv pentru care a apărut este lipsa acută a infrastructurii de artă contemporană din România. O ţară europeană cu 20 de milioane de locuitori are doar un singur muzeu de artă contemporană, în Bucureşti."

„Nu este uşor să fii adolescent în ziua de azi“ – interviu cu regizorul Nicolae Constantin TĂNASE

La 16 ani trăiam în Praga, învăţam la şcoala germană şi purtăm mereu negru. Eram ceea ce s-ar numi azi socially awkward. Aveam aparat dentar, păr creţ lung şi îmi plăceau RPG-urile fantasy, spre exemplu Dungeons and Dragons. Doar în vacanţe ajungeam în Bucureşti şi redescopeream lumea de aici.

Cît (trebuie să) citim dintr-o carte?

Încep o carte. Cititul ei mă bucură mult, apoi vine un moment cînd simt că am citit suficient. Nu e ca şi cum nu mă mai bucur citind-o. Nu sînt plictisit. Nici măcar nu mi se pare o carte prea lungă. Pur şi simplu nu-mi mai doresc să mă bucur de ea. Pot spune apoi că am citit-o? O pot recomanda şi altora ca pe o carte reuşită?

Reversul utopiei

Spectacolele de teatru politic, puţine în peisajul teatral din România, atrag atenţia printr-un demers constant al unor grupuri de artişti de a investiga sistemele politice şi implicaţiile lor directe asupra oamenilor. Ce-am fi dac-am şti este un spectacol care, intenţionat sau nu, înregistrează falimentul utopiei.

Legende din strămoşi

The Assassin / Nie Yinniang pleacă de la tradiţia filmelor cu arte marţiale wuxia, ale căror atracţii sînt în general cavalerii rătăcitori eroici, intrigile imperiale şi luptele cu săbii, între adversari care ocazional îşi iau zborul cu graţie de pe sol.

Trompeta arabă

După vizitele recurente şi călduros primite ale lui Avishai Cohen, iată că e rîndul unui alt sex-simbol al jazz-ului est-mediteranean, franco-libanezul Ibrahim Maalouf, să se înfăţişeze în faţa publicului nostru relativ virginal şi, prin urmare, uşor de surprins cu experienţe inedite.

Aron BIRO

„La fel“, o altă hartă

„Apartamentele şi garsonierele în care locuiesc fraţii tăi arată toate la fel pentru mine. Nu pricep care casă a cui este. Cum poate totul să fie exact la fel? Cum pot trăi în spaţii identice ca acelea? Cred că ar fi mai drăguţ dacă ar locui în case care arată diferit. “

Bogdan TĂNASE

„Aducem cineaşti pe care festivaluri de tradiţie nu îi pot aduce“ - interviu cu Cristian MUNGIU

Refracţie, Les Films de Cannes à Bucarest, Festivalul Naţional de Teatru

● Vineri, 23 octombrie, începe la Bucureşti Campionatul Mondial de Cinema, cunoscut şi sub numele de Les Films de Cannes à Bucarest. Programul complet e aici: http://filmedefestival.ro/2015/program. Durează pînă joi, 29 octombrie, aveţi timp să prindeţi măcar cîteva filme-campioane. (Luiza Vasiliu) ● În curînd, Refracţie: un performance al cărui scop este acela de a explora şi reda percepţiile copiilor cu autism – Nicoleta Lefter, Silvia Călin, Velica Panduru, Mihai Păcurar. Totul a pornit de

La faţa timpului

Despre scurta istorie a celor şapte crime

Hai să începem cu titlul cărţii. Aceasta nu e o scurtă istorie a şapte crime. Epicul docu-roman al lui Marlon James, despre Jamaica în convulsiile revoluţiei politice, laureat cu premiul Booker, e o entuziasmantă (şi uneori epuizantă) exegeză a însăşi ideii de istorie a unei insule.

"Ideea de bază – de a rezuma tot ce e mai bun în toate secţiunile de la Cannes, într-o săptămînă de proiecţii la Bucureşti – a rămas. Festivalul a crescut însă în toate dimensiunile: arătăm mai multe filme şi aproape pe toate cele premiate, în mai multe săli, avem mai mulţi cineaşti prezenţi care îşi introduc filmele, organizăm masterclass-uri, dezbateri şi retrospective."

Ana Maria SANDU

Documentare şi replici între lumi paralele – după Astra Film Fest

Ultima ediţie a Festivalului de film documentar Astra Film Fest s-a remarcat prin selecţia de bună calitate a proiecţiilor. Mult recompensatul The Look of Silence, de Joshua Oppenheimer, şi Wolfpack, al lui Crystal Moselle (marele premiul Sundance Festival), au fost serios concurate de realizări nu mai puţin spectaculoase.

Ultima bătălie a lui Brook

Un actor, într-o lungă tunică albă, singur şi trist ca un tînăr prinţ indian, avansează pe scena deschisă şi pustie. Marele război fratricid între două ramuri ale familiei regale Bharata s-a sfîrşit, cadavrele zac puzderie pe cîmpul de bătaie. Astfel îşi începe Yudishtira povestea şi dureroasa sa ucenicie către seninătate.

Mirella PATUREAU

Cronicarul singurătăţii

Constantin Abăluţă a scris dintotdeauna mult – încă de la debutul din 1964 –; numai în ultimii doi ani a publicat patru cărţi: volumul de versuri şi de notaţii diaristice Tot atît de liber (2013) şi romanul-graffiti Femei răspîntii imprevizibile (2015), plus cele două cărţi de poezie despre care va fi vorba în cele ce urmează.

Levente de stîncă

Nu zîmbeşte. Are o figură tăiată în stîncă, aspră, colţuroasă, cu o privire limpede şi albastră, care scrutează în ceilalţi. Mare parte din timpul lui este tăcere, una cumva apăsătoare dacă îi stai alături („stau aşa, cu gîndurile mele“). La ce se gîndeşte omul ăsta, cu chipul lui tăios şi neclintit ca Sfinxul?

Unde dragoste nu e

David (Colin Farrell) a fost părăsit de soţie şi are de petrecut patruzeci şi cinci de zile într-un hotel cu oameni fără parteneri ca să îşi găsească o nouă jumătate, altfel se va transforma într-un homar. Asta e convenţia socială în The Lobster, primul film în limba engleză al regizorului grec Yorgos Lanthimos.

Morrissey la Palat

La 56 de ani împliniţi pe 22 mai anul acesta, Steven Patrick Morrissey, fostul vocalist al trupei indie britanice The Smiths, a concertat pentru prima oară la Bucureşti, pe scena Sălii Palatului, în faţa a circa 2.500-3.000 de spectatori.

Paul BREAZU

New York-ul şi provocările

Şapte dimineaţa în New York. Năucă, între două fusuri orare, stau pe scara de incendiu şi-mi fumez prima ţigară de dimineaţa. Nu ştiu să dezactivez detectoarele de fum şi nici nu ştiu dacă reacţionează la doar cîteva fumuri de ţigară, ca să risc.

Cristina FOARFĂ

„Nu cred că voi fi în stare să înţeleg mai mult pe măsură ce îmbătrînesc“ - interviu cu Lloyd SCHWARTZ

John Abercrombie Quartet, Zilelor Filmului German, Valea Plîngerii

● Patru motive ca să nu lipsiţi de la concertul John Abercrombie Quartet (sîmbătă, 17 octombrie, ora 20, Sala Radio): 1) la chitară e însuşi Abercrombie, o adevărată legendă a jazz-ului; 2) la pian e Marc Copland, un pianist din familia muzicală a lui Bill Evans; 3) la bas e Drew Gress, al cărui cvartet a susţinut Jazz Concert of the Year în 2004, în viziunea BBC şi The Guardian; 4) la tobe e Joey Baron, cel mai exploziv baterist de jazz pe care l-am ascultat vreodată (căutaţi pe YouTube „Masada

Mapamondul de buzunar

Muzee în competiţie

În ultimii douăzeci şi cinci de ani s-au deschis în jur de 700 de muzee noi. A crescut şi numărul expoziţiilor temporare, nu doar numărul muzeelor. De pildă, dacă vrei să vezi toate expoziţiile de artă organizate în Germania timp de un an, trebuie să participi la cel puţin nouă evenimente pe zi.

Matei MARTIN

„Cînd am primit Premiul Pulitzer, cei de la The Globe mi-au luat un interviu şi m-au întrebat: „Ce vreţi să se întîmple cu cariera dvs. de-acum încolo?“, iar eu am zis: „Păi, sper că poemele mele vor fi citite de mai mulţi oameni.“

Luiza VASILIU

Arta aparenţelor

De multă vreme n-am mai citit o carte de poezie (şi subliniez carte în această epocă a plachetelor şi placheţelelor de versuri) atît de intensă şi de solidă, coerentă şi omogenă de la primul pînă la ultimul vers, care-ţi lasă în urma lecturii o anume greutate în suflet!

Corpuri vulnerabile

„Corpul e singurul meu animal de companie. Îl îngrijesc, îl hrănesc, dar încă n-am ajuns să-i vorbesc. O prietenă din Canada mi-a zis de curînd că ea poate. Am invidiat-o sincer, mai ales atunci cînd m-am hotărît să las dracului toate scuzele din lume şi să încep să alerg.“

Ici et ailleurs

Ultimul film al cineastei belgiene Chantal Akerman, No Home Movie, a fost montat dintr-un material înregistrat de Akerman în anii precedenţi, fără un scop prestabilit, ci din obiceiul de a îşi documenta viaţa aşa încît imaginile surprinse să reveleze un adevăr personal.

Regina berberă

Hindi Zahra nu mai apare nici drept militantă, nici ambasadoare, e mai degrabă o regină aflată în misiune diplomatică faţă de cultura noastră pop.

Aron BIRO

Peisajul Amélie

Pavilioane aşezate punctat în peisaj, nederanjînd cu nimic umbrele răsucite ale crengilor colorate, micul lac artificial cu peşti roşii în mijlocul căruia e recreată o insuliţă marcată de un pin coreean, cu crengile sale ondulate.

Bogdan TĂNASE

Family Affairs, Morrissey, Still Alice

● Nici acum nu-mi vine să cred că Morrissey cîntă la Sala Palatului. Miercuri, 14 octombrie, şeful The Smiths, considerat de NME „unul dintre cei mai influenţi artişti din toate timpurile“, vegetarianul depresiv şi autorul unor capodopere ca „Everyday Is Like Sunday“ sau „First of The Gang To Die“ o să scoată untul din Sala Palatului. De-abia aştept. (Luiza Vasiliu) ● La Braşov, la Casa Mureşenilor a ajuns o expoziţie cu gravuri după tablourile lui Rembrandt. Chiar fără să fie lucrările origin

Zece ani de Anim’est

E întotdeauna greu şi ingrat să faci clasamente sau liste cu „cele mai bune filme“, dar şi o provocare, de fiecare dată. Dac-ar fi să pun laolaltă scurtmetraje cu lungmetraje care au fost proiectate la festival de-a lungul timpului, din ea n-ar trebui să lipsească, în mod cert, cele de mai jos.

Literatura înaltă pentru mase

Singurul lucru prin care intervievatorul poate să surprindă ce face cu adevărat un romancier este să-l determine să vorbească, să povestească, să gîndească cu voce tare. Interviurile de faţă nu sînt gîndite ca portrete de viaţă definitive, ci mai degrabă ca scene întrezărite printr-o fereastră în mişcare.

Afrimateca

Unul dintre lucrurile care îl definesc pe Radu Afrim este legat de modul în care foloseşte componenta socială în spectacolele sale. Afrim refuză militantismul, agresivitatea opiniilor direct exprimate, nu pentru că ar prefera edulcorarea lor, ci pentru că viziunea sa asupra subiectului conţine o perspectivă vastă asupra umanului.

Cui îi e frică de Alain Delon?

Astăzi, la 80 de ani, Alain Delon oferă o imagine uşor dezamăgitoare, pe alocuri neîngrijită. Începînd cu anii ’90, destinul său s-a apropiat tot mai mult de al Franţei de după al Doilea Război Mondial: în căutarea măreţiei apuse, pare că nu îşi mai găseşte locul pe scena internaţională.

Mihnea RUDOIU

Magnetism baroc

Nadine Shah e jumătate pakistaneză, jumătate norvegiancă, s-a născut în satul Whitburn, de pe coasta nord-estică a Angliei, s-a relocat, evident, la Londra cînd avea 17 ani şi deţine o voce care-ţi rămîne o vreme în minte.

Paul BREAZU