În căutarea unui final fericit – interviu cu Bogumil LUFT

Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
În căutarea unui final fericit – interviu cu Bogumil LUFT jpeg

Românii în goana după happy-end

Cînd şi cum aţi descoperit, pentru prima dată, România?

Într-o seară, la începutul anilor ’60 din secolul trecut, am văzut la Varşovia un cort de circ cu o inscripţie strălucitoare „ROMA“. Eram copil pe atunci şi acea imagine învăluită de mister m-a fascinat atît de tare, încît o mai am şi azi în faţa ochilor. Sincer să fiu, nu prea ştiu despre ce era vorba. Îmi amintesc doar că cineva mi-a explicat că este vorba despre un circ ţigănesc din România. Atunci cînd mă gîndeam la România avem în minte ceva misterios şi exotic. Cred că pentru mulţi polonezi şi, în general, pentru mulţi europeni, România reprezintă pînă în ziua de azi ceva misterios şi exotic.

Eu însă am ajuns să cunosc adevărata Românie încă din anul 1982. Am făcut cunoştinţă atunci, din întîmplare, cu un matematician român, care venise la Varşovia la o conferinţă ştiinţifică. Am conversat cu el ore în şir, pentru că ceea ce îmi povestea despre ţara lui, necunoscută mie pe atunci, era foarte interesant. Şi anume povestea despre două lucruri: despre realitatea sinistră a dementei dictaturi comuniste, dar şi despre fascinanta istorie şi cultură a poporului român. Din acea clipă am început să caut contactul cu România şi cu românii. Această experienţă a cunoaşterii ţării voastre durează în cazul meu de mai bine de treizeci de ani.

Cum aţi receptat evenimentele din 1989 şi primii ani ai tranziţiei?

Răsturnarea dictaturii comuniste în România a avut loc în condiţii foarte dramatice, pentru că fusese vorba, de altfel, despre o dictatură foarte odioasă. Deja în ianuarie 1990 am venit la Bucureşti în calitate de ziarist şi-mi amintesc şi astăzi acea atmosferă extraordinară a acelor zile. Am văzut o societate care se trezise după un coşmar de patruzeci de ani şi care încerca, cu trudă, să îşi amintească de normalitatea pe care comunismul a vrut să o ucidă. Renaşterea vechilor partide politice sau ieşirea la suprafaţă a Bisericii greco-catolice erau nişte minuni, apreciate în primul rînd de către elita intelectuală. Se simţea însă că întreaga societate răsuflase uşurată, pentru că venise libertatea. Şi această schimbare fundamentală nu mai putea fi revocată pentru o perioadă lungă de aici încolo. Nici măcar de către Ion Iliescu şi de armata lui curajoasă de mineri.

La începutul anilor ’90, Ion Iliescu a folosit pentru prima dată termenul de „democraţie originală“. O expresie care încă ne bîntuie şi astăzi. Ce puteţi spune despre schimbările din ultimii 25 de ani?

Părerea mea este că istoria României s-a desfăşurat în ultimii 25 de ani într‑un mod foarte fericit, deşi ştiu că mulţi români nu gîndesc în felul acesta. Ţara voastră era, în decembrie 1989, ruinată din punct de vedere economic, social, politic. Nu existase o opoziţie organizată, aşa cum exista şi în Polonia, şi în Ungaria, şi în Cehoslovacia. Doar inamicii lui Nicolae Ceauşescu din rîndurile propriului său partid comunist erau în stare să preia puterea.

Ion Iliescu le-a declarat la început război partidelor democratice care renăşteau, însă după aceea s-a împăcat cu existenţa lor. Reformele politice şi economice se făceau foarte lent, iar oamenii vechiului regim preluaseră avuţia naţională, însă Iliescu – ce mirare – nu a construit o nouă dictatură şi în 1996 a predat puterea, fără a opune rezistenţă, forţelor politice democratice, care au reuşit să se dezvolte în perioada primului său mandat prezidenţial. Aşadar, poate că a fost nevoie de această perioadă de stagnare de după căderea lui Ceauşescu, pentru că societatea era prea obosită şi slab organizată, pentru a putea întreprinde reforme decisive încă din anul 1990.

Guvernarea CDR şi a lui Emil Constantinescu din perioada 1996-2000 este foarte prost evaluată de către foarte mulţi români. Şi asta în mod greşit, pentru că tocmai atunci s-a început reformarea profundă a ţării. Preşedintele Constantinescu este, de asemenea, cel care a reuşit în cele din urmă să pacifice mişcarea sindicală antidemocratică a minerilor şi el este cel care, susţinînd NATO în timpul bombardamentelor asupra Serbiei, împotriva voinţei unei mari părţi a societăţii româneşti, i-a convins pe americani de faptul că România poate fi un partener credibil pentru Vest. Fără nici o îndoială, politica dusă de către preşedinte şi Guvern în anii 1996-2000 a deschis pentru România perspectivele de aderare la NATO şi la Uniunea Europeană.

În următorul mandat, puterea a fost preluată din nou de către Iliescu şi postcomuniştii săi, care însă nu numai că nu au oprit reformele capitaliste şi procesul de apropiere de Vest, ci chiar le-au accelerat. Preşedintele Iliescu a realizat reconcilierea cu Regele Mihai, pe care îl combătuse cu cîţiva ani înainte fără nici un menajament. În anul 2004, postcomuniştii au băgat România în NATO, după care au pierdut puterea în favoarea liberalilor. Aceştia, la rîndul lor, pe ultima linie dreaptă, au folosit anii cu o conjunctură economică incredibilă pentru a transforma definitiv faţa ţării şi a o introduce, în anul 2007, în Uniunea Europeană.

Toate acestea sună ca o poveste plină de paradoxuri. Ca şi cum providenţa divină a luat România sub o protecţie specială. M-a mirat întotdeauna faptul că mulţi români nu apreciază ceea ce s-a întîmplat. România, ca stat şi ca societate, suferă în continuare de multe slăbiciuni, de altfel asemenea multor state şi societăţi europene. Şi cu toate acestea, în ultimul sfert de veac ţara voastră a reuşit o minune, avînd în vedere de unde a plecat şi unde a reuşit să ajungă.

Cum de aţi acceptat, jurnalist fiind, un post de ambasador? Nu v-a fost frică de birocratizare, de rigorile unui asemenea post, de o schimbare radicală a profesiei?

Un diplomat, şi mai ales un ambasador, este ceva mai mult decît un simplu birocrat – ar trebui să stea în spatele biroului cît mai puţin, iar marea majoritate a timpului să o dedice contactului direct cu ţara în care lucrează şi cu locuitorii acesteia. Acesta este motivul pentru care sînt trimişi diplomaţii în alte ţări şi sînt menţinute ambasadele. În spatele unui birou cu calculator poţi sta în propria-ţi capitală, însă chiar avînd în vedere posibilităţile actuale de comunicare prin reţeaua globală, nimic nu poate înlocui contactul direct cu întreaga bogăţie a realităţii ţării, cu care dorim într-un fel sau altul să colaborăm.

Schimbarea orizonturilor profesionale protejează împotriva plictiselii. Am învăţat cîndva la facultatea de teatru şi am dorit să devin actor. Apoi am studiat literatura şi am încercat meseria de învăţător. În calitate de ziarist, am lucrat şi în presă, şi la radio, şi în televiziune. Toate aceste experienţe mi-au generat diferite aptitudini folositoare în cadrul ambasadei. Pentru că, de fapt, diplomaţia nu este o meserie, ci doar o ocupaţie, compusă din diferite elemente.

Bineînţeles că oamenii care se ocupă de diplomaţie o viaţă întreagă dobîndesc o anumită rutină profesională. Şi cu toate acestea, pînă şi ei, în cazul în care sînt oameni care tratează cu seriozitate această îndeletnicire, trăiesc cu cea mai mare intensitate problemele ţărilor în care lucrează. Pentru un astfel de diplomat, „plecarea definitivă“ de la post după încheierea misiunii reprezintă cîteo¬dată o dramă emoţională – ceva asemănător cu moartea. Eu n-am vrut să mor după cei peste şase ani petrecuţi la Bucureşti, aşa încît m-am întors la jurnalism, iar apoi, foarte repede, în România, pentru încă trei ani în calitate de corespondent de presă.

De ce aţi dat volumului de memorii această direcţie: „happy-end“? De unde atîta optimism?

Nu este un volum de memorii. Este o poveste despre întîlnirea mea cu România şi despre ceea ce – îmi place să cred – am înţeles din cei peste 30 de ani şi ceea ce îmi animă în continuare imaginaţia. Memoriile şi le scriu de obicei domnii mai în vîrstă, atunci cînd le este teamă de faptul că, peste puţin timp, vor uita toate anecdotele care merită a fi povestite. Pe cînd

… mei, din fericire, tot „…gonesc după happy-end“, speră în continuare să îl ajungă din urmă, dar cu siguranţă că nu îl vor ajunge niciodată, pentru că acest lucru este imposibil – aşa cum scriu şi spre finalul cărţii. Nu ştiu dacă este optimism sau pesimism, pur şi simplu aşa este viaţa.

Această obsesie de a căuta mereu un „happy-end“ nu vă erodează spiritul critic: sînt în această carte destule însemnări despre momente nu foarte vesele din România şi din Republica Moldova. Cum le-aţi receptat atunci, ca ambasador?

Goana după happy-end nu este o obsesie a mea, ci a românilor. Cred că în această goană istorică spiritul vostru autocritic s-a erodat cîteodată şi v-aţi îndreptat într-o direcţie greşită – cine doreşte poate citi despre asta în cartea mea. Dar cred, de asemenea, că această extraordinară capacitate de optimism, această seninătate este, cu toate acestea, o mare calitate şi o mare forţă a românilor, care v-a permis să rezistaţi şi să treceţi peste foarte multe perioade grele din istorie.

Românii în goana după happy-end

a consemnat Matei MARTIN

traducere de Ana Maria LUFT

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi