Ultima bătălie a lui Brook

Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Ultima bătălie a lui Brook jpeg

● Battlefield, după Mahabharata, pe un text de Jean-Claude Carrière. Adaptare şi regie: Peter Brook şi Marie-Hélène Estienne. Paris, Théâtre des Bouffes du Nord, de pe 15 septembrie pe 17 octombrie 2015.

Un actor, într-o lungă tunică albă, singur şi trist ca un tînăr prinţ indian, avansează pe scena deschisă şi pustie. Marele război fratricid între două ramuri ale familiei regale Bharata s-a sfîrşit, cadavrele zac puzderie pe cîmpul de bătaie. Astfel îşi începe Yudishtira povestea şi dureroasa sa ucenicie către seninătate. Nu departe, în afara teatrului, între La Chapelle şi Gara de Est, cartier plin de buticuri şi miresme exotice, unde zumzăie zarva populară, cartierul indian al Parisului, cu aceleaşi eşarfe şi straie de mătase, pare că răspunde ca un ecou umbrelor de pe scenă. Toată presa pariziană s-a grăbit să sublinieze evenimentul: Peter Brook reia, după 30 de ani, un fragment din epopeea indiană

, spectacol de la apogeul gloriei sale, care ilumina în 1985 nopţile de la Cariera Boulbon de lîngă Avignon, spectacol reluat apoi în atmosfera magică a Teatrului Bouffes du Nord, acest spaţiu unic, al tuturor miturilor teatrale, sală-ruină, savant întreţinută. Şi fiecare articol subliniază vîrsta venerabilă a regizorului, sărbătorit recent pentru cei 90 de ani ai săi.

este poate ultima bătălie pe care Brook o mai poartă pe scenă şi momentul ascunde în sine, într-adevăr, o emoţie specială, „Portretul artistului la adînci bătrîneţi“, pe fundalul atîtor amintiri, atîtor splendori. Teatrul a organizat în jurul acestui eveniment, în colaborare cu ziarul

o serie de întîlniri pe tema „Changer le monde“, între 26 şi 27 septembrie. Pe 26 septembrie a avut loc o proiecţie integrală a filmului realizat în 1989, peste nouă ore de spectacol (vizibil pe Internet, unde imaginile păstrează intactă magia de acum trei decenii), urmată de o întîlnire cu Brook şi echipa sa (din care lipsesc, din nefericire, actori de-acum de legendă, Ryszard Cieslak, Sotigui Kouyaté sau Vittorio Mezzogiorno, dar şi unii încă prezenţi astăzi: Bruce Myers sau Yoshi Oida). 

Mai întîi a fost aşadar, acum 30 de ani, un spectacol plin de culori, de zgomot, de strălucire, undeva într-o carieră străjuită de pereţi înalţi de piatră, în liniştea complice a nopţii provensale, o Indie ţesută din visuri, populată de eroi şi de divinităţi, de prinţese graţioase şi de animale fabuloase. O lume de o frumuseţe magică şi în acelaşi de timp de o energie sălbatică, bătăi cu suliţe şi arme mitice, flăcări şi corpuri încleştate şi pierdute sub perdeaua nopţii. Dintr-un poem lung cît de 15 ori Biblia, sau de 274.778 de versuri, Jean-Claude Carrière a extras un material pentru nouă piese, într-un ciclu de trei reprezentaţii:

dar jucate de asemenea şi împreună,

Dar

nu se întoarce pur şi simplu la

de altădată, spectacolul de astăzi o continuă şi o foloseşte ca argument într-o pledoarie pe care Brook o vrea cît mai actuală. Un prilej de a-şi pune cîteva întrebări, dar din interiorul lumii sale, un soi de gîlceavă a înţeleptului cu o lume în care crede că regăseşte semnele aceloraşi crize umane dintotdeauna. Brook ţine să sublinieze că spectacolul său nu trebuie citit sub semnul nostalgiei, ci dimpotrivă, pentru el este un mod de a se implica în prezent, de a se simţi responsabil.

trimite la Hiroshima sau la războiul din Siria de astăzi. Fragmentul din

ales de Brook, şi care poate fi aşadar o continuare la spectacolul din 1985, se situează la finele războiului mitic, un război de exterminare între două ramuri ale unei familii regale de acum două milenii. Îi regăsim pe de o parte pe fraţii Pandava, pe de alta pe verii lor, Kauravas, cei o sută de fii ai regelui orb Dritarashtra. Clanul Pandava a cîştigat şi fratele cel mare, Yudishtira, urcă pe tron. Mai multe întrebări îl bîntuie pe tînărul rege: cum va domni de acum înainte, cum să regăsească pacea pe un cîmp de bătaie acoperit de zeci de mii de cadavre, cum să se împace cu regretele ce-l chinuie după această luptă fratricidă fără milă.

povesteşte aşadar ce se petrece după bătălie, „Orice victorie este o înfrîngere“, îi aminteşte Krishna şi îl avertizează: „Înfrîngerea nu vine niciodată deschis, cu armele în mînă. Ea vine mişeleşte, pe vîrful picioarelor, te face să vezi ce e rău în bine şi ce e bine în rău. În orice caz, nu vei avea de ales decît între un război şi un altul“. Căci „fericirea adevărată nu există nicăieri, nici măcar în paradis. Tot ceea ce agoniseşti se distruge, tot ceea ce urcă coboară, toate uniunile se termină prin despărţiri…“ Brook afirmă că indienii spun, cu o oarecare vanitate, că tot ce există se găseşte în

şi că, dacă nu e acolo, atunci nu se găseşte nicăieri… De fapt, spectacolul poate fi văzut şi ca un lung poem iniţiatic al tînărului prinţ, hrănit din pilde şi alegorii, după dura experienţă a războiului. Epopeea indiană caută cîteva răspunsuri în poveşti ce aduc alinarea şi îi permit eroului să se împace cu trecutul. 

Dacă acesta ar fi răspunsul pe calea resemnării şi a integrării tuturor ororilor, ca parte din viaţă, în numele unei spiritualităţi superioare, e greu de văzut aici o replică contemporană activă, aşa cum sună discursul regizorului, în faţa masacrelor, a cruzimii, a terorismului… Dar nu acesta e rolul teatrului, după Brook, care a refuzat întotdeauna termenul de teatru politic, preferîndu-l pe acela de teatru responsabil, sau de santinelă, de „reveilleur de conscience“. Pentru Brook, „adevăratul nostru public sînt Obama, Hollande, Putin şi toţi preşedinţii. Întrebarea este cum îşi văd ei astăzi adversarii“. Brook speră că, din ambele părţi în conflict, responsabilii politici de ieri şi de azi vor avea un moment de conştiinţă sau forţa de a-şi pune aceste întrebări. 

Ne regăsim în sala de-acum de legendă a Teatrului Bouffes du Nord şi undeva, dincolo de refuzul nostalgiei, urcă amintirile atîtor spectacole văzute aici, de la

poveste sau poem persan, la Shakespeare,

sau

, de la L

a lui Cehov la

după neurologul Oliver Sacks, sau mai recentul

aerian şi simplu ca o gravură dintr-o carte pentru copii. Şi dacă nostalgia ne este interzisă, e poate şi pentru că acest ultim (şi sper nu cel din urmă) spectacol rezumă sau concentrează aproape întreaga estetică brookiană. Platoul scenei gol, dar acoperit de covoare orientale, într-un colţ lateral – cîteva lungi bastoane din bambus, lumina ce scaldă în valuri aurii sau roşiatice spaţiul şi care învăluie cîteodată deopotrivă sala şi spectatorii, aceeaşi cavernă magică, sau teatrul ca o lume. Patru actori, veniţi de pe continente şi din culturi diferite, ca adesea la Brook, reiau firul povestirilor, căci

este un spectacol de

, în tradiţia teatrului popular, revenind parcă la originile teatrului, undeva într-o piaţă dintr-un sat african. Actorii sînt uimitor de exacţi, ca joc sau emoţie, de „prezenţi“ aici şi atunci, textul e jucat în engleză, subtitrat în franceză, iar melodia limbii adaugă ceva la farmecul acestei seri ce începe sub semnul ororii şi al masacrului şi se termină în sunetele consolatoare ale unei tobe, la care bate Toshi Tushitori, muzician care figura şi pe genericul

din 1985. Spectacolul e lejer ca un suspin, de o eleganţă precisă, poveştile şi pildele se desfăşoară ca un fir de mătase ce se desface de pe un ghem, şi totuşi lipseşte energia luptelor de altădată, tumultul unei lumi dezlănţuite (aruncaţi o privire pe Internet la filmul cu

viselor noastre şi veţi înţelege). 

În final, regele orb Dritarashtra se retrage în pădure cu regina-mamă Kunti, o pădure traversată de poveşti, de secrete, de magie, căci a venit momentul retragerii în sine şi al despărţirii de corp, de materie şi de zădărniciile sale. Yudishtira îl va urma cînd bătrîneţea îl va ajunge din urmă, dar va şti întotdeauna unde să-i regăsească. În acest final mi s-a părut că înţeleg sensul testamentar al spectacolului lui Brook: maestrul se pregăteşte să se retragă în adîncurile pădurii, mesajul întregii sale opere e pe cale să se cristalizeze, dar calea către el nu ne este definitiv închisă. Vor fi mereu cei dornici să-l caute şi să-i asculte vorbele. Purtăm cu toţii o pădure de nelinişti în adîncurile noastre.  

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle, CNRS, Paris. 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.