#paris

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
#paris jpeg

Deși am fost acolo de mai multe ori, îmi amintesc Parisul în doar trei lumini, toate legate de stări, de momente, de senzații. Îi suprapun o hartă emoțională, subiectivă. Am fost la Paris pentru prima oară acum zece ani. La fa­cultate fiind, nu mai ieșisem niciodată din țară. Totul mi se părea „roz“, spectaculos, prima călătorie romantică în doi, prima ieșire din spațiile cunoscute, primele zeci de ore de mers încontinuu. Alergam pe străzi cu foamea nebună de a nu pierde nimic și de a cuprinde cît mai multe în cele cîteva zile petrecute acolo, cu sentimente contradictorii față de francezii care nu mi se păreau atunci prea prietenoși cînd le vorbeai în engleză și cu gustul croissantelor de dimineață, la cafea, în gură. Stăteam într-o mansardă în Montmartre și băteam zilnic orașul, de la muzee (atunci m-am îndrăgostit de Centre Pompidou) la catedrale sau la „obiective“ mai puțin clasice, cum ar fi cafeneaua unde s-a filmat Amélie.

A fost apoi Parisul sumbru, de sfîrșit de iarnă, cînd trăiam primul meu șoc și m-am dus acolo pentru cîteva zile ca să mă rup de realitatea de aici. Mă plimbam pe străzi și nu vedeam nimic, sub o lumină apăsătoare, făcută bucăți, cu un amalgam de sentimente de tristețe, luptă, frică, neprevăzut și moarte interioară. Nu înțelegeam nimic din mine și din Paris, nu mă mai interesau lucrurile și locurile care îmi plăceau, nu mai dădeam doi bani pe croissante, cafenele, muzee sau orice altceva, importantă era doar supraviețuirea și întrebarea dacă voi redeveni vreodată la fel.

Peste cîteva luni am fost din nou. Mă lipisem la loc, se pusese ceva crustă peste răni și aveam sentimentul învingătorului după ce cîștigase cîteva bătălii, chiar dacă nu toată lupta. Eram euforică, mi se părea că Parisul se schimbase, glumeam că primarul a făcut treabă bună, cerul era din nou albastru, străzile vibrau, orașul strălucea, mi se părea că totul revenise la viață, mai puternic ca înainte. Alergam din nou pe străzi, mă bucuram de fiecare cafea băută la soare, cu conștiința unei traume peste care, cumva, trecusem. Nu dispăruseră urmele, nu mă prefăceam că nu s-a întîmplat nimic, dar tocmai de aici venea forța.

Așa mă gîndesc la Paris acum, tul­burată de ce s-a întîmplat, cu toate site-urile de știri deschise, încercînd să înțeleg de ce atîta violență, gîndindu-mă la orașul atît de viu și de autentic care mi-a fost alături și la oamenii lui răniți. Cu o frică irațională de omniprezență a morții, cu anxietatea provocată de Colectiv încă acută, cu alte vești triste din lumea prietenilor mei, Parisul m-a făcut să mă întreb, băbește, raportat la cum simt eu lumea și fără vreo legătură obiectivă între lucruri, de ce nu se mai termină. Ce va urma? Cum se va termina? Care va fi lupta Parisului ca să se lipească la loc?

Ies fricile, dorința ca stilul de viață să rămînă la fel. Se va schimba ceva? E doar începutul, cum citesc? Cum voi mai călători acum? Voi urca la fel de natural în­tr-un avion și voi merge la fel de senină la un concert în Paris, New York sau oriunde altundeva? Voi sta liniștită pe o terasă, fără teama că un maniac va scoate arma și va trage orbește în mulțime? Probabil că da, fricile se vor transforma.

Imaginile de la măcel te fac să chestionezi ce mai înseamnă umanitatea. Apoi te uiți în jur. M-au emoționat oamenii care, solidari, și-au deschis ușile pentru ca ceilalți să fie în siguranță. Mi-am amintit de prietenii mei și cum s-au mobilizat ei într-o criză sau de oamenii care au stat ore în șir la coadă să doneze sînge. O traumă care arată ce e mai urît în oameni întărește legăturile și scoate ce e mai frumos din oameni. Scoate și fricile și te face să chestionezi ce e important. Dar frumosul acela rămîne și prinde putere. Sau cel puțin asta vreau acum să cred.

Foto: wikimedia commons

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.