Documentare şi replici între lumi paralele – după Astra Film Fest

Marius LAZĂR
Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Documentare şi replici între lumi paralele – după Astra Film Fest jpeg

Ultima ediţie a Festivalului de film documentar Astra Film Fest de la Sibiu s-a remarcat prin selecţia de bună calitate a proiecţiilor, atît în secţiunile de concurs, cît şi în proiecţiile speciale. Mult recompensatul

de Joshua Oppenheimer, şi

al lui Crystal Moselle (marele premiul Sundance Festival), au fost serios concurate de realizări nu mai puţin spectaculoase. Între acestea rămîn de neuitat, poate,

(de Bettina Perut şi Iván Osnovikoff) – o proiecţie de o poezie a imaginii rară despre viaţa simplă şi repetitivă a cîtorva ţărani din Anzi, încremeniţi între ritmul cotidian al unei exploatări miniere din apropiere şi meteorologia maiestuoasă a munţilor, apelor şi păsărilor. Sau, poate, Cechanok, al iranianului Maziyar Moshtagh Gohari, o fină etnografie filmică despre creşterea şi antrenarea sportivă a şoimilor în cultura Orientului apropiat. 

Elementul inedit, care merită un comentariu aparte, îl constituie inaugurarea festivalului nu cu un film, ci cu o piesă de teatru experimental,

oferită de actorii români şi maghiari din Tîrgu Mureş (text şi regie: Réka Kincses şi Alina Nelega). Gestul se leagă de invitaţia din acest an a organizatorilor de a reflecta, printre altele, la relaţia dintre realitatea captată de documentarul cinematografic şi realismul altor genuri afine – cum este nerealismul sau cinema-ul observaţional. Oferită publicului drept mostră de „teatru documentar“, piesa e mai curînd o psihodramă în care actorii sînt propriii pacienţi, iar replicile de pe scenă se nasc în urma unui dificil şir de

-uri introspective şi de autoanaliză, terapie de grup şi analiză tranzacţională prin care subiecţii reuşesc în cele din urmă să îşi deblocheze inhibiţiile faţă de coechipierii de etnie diferită şi să scoată la suprafaţă gînduri şi afecte refulate. Suprapunerea dintre experienţa personală şi exprimarea ei dramatică este elementul care transformă reprezentarea teatrală în realitate documentată, punerea ei în formă, în maniera aleasă de cele două autoare-regizoare, cu tot cu rostirea ei bilingvă, fiind menită să intensifice senzaţia de autenticitate şi efectul de real. Piesa captează realitatea sociologică subtilă a raporturilor cotidiene dintre români şi maghiari, surprinde nuanţe de fineţe în variaţiile autodefinirilor şi construcţiei frontierelor identitare. Nu în ultimul rînd, textul piesei este el însăşi o sursă documentară – întîi prin maniera în care se instituie ca gest artistic, iar apoi prin tehnica fidelă de ilustrare a variaţiilor unei situaţii de conflict intercultural latent.  

Eroii principali ai acestei puneri în scenă nu sînt propriu-zis personajele pe care le încarnează actorii, cît discursurile lor tipizate, împreună cu setul de stereotipuri reciproce care alcătuiesc spaţiul convieţuirii dintre membrii celor două comunităţi dintr-un oraş încă traumatizat de conflictul letal din 1990. Tîrgu Mureş rămîne divizat de memoria şi deturnările simbolice ale unei confruntări surde, care dislocă normalitatea interacţiunilor sociale, nivelează personalităţi şi pustieşte în jur tot ce înseamnă diferenţă culturală sau de atitudine.  

La suprafaţă, atmosfera pare calmă; toată lumea se declară tolerantă, „nu are nimic“ cu cealaltă etnie; cetăţeanul se vede pe sine pătruns de „spiritul european“, dispus la dialog („nu ca ceilalţi!“) şi e gata să apere faţada comună a unei aşezări unde „nu sînt probleme, de fapt“. Spectacolul ne oferă astfel o complexă şi fidelă radiografie mentală a incongruenţelor oraşului etnic mixt: şi maghiarii, şi românii ocupă acelaşi spaţiu fizic, dar trăiesc în oraşe diferite. Spiritul locurilor, ca şi numele în maghiară sau română ale străzilor, evocă vremuri şi lumi paralele; oamenii se plimbă de fiecare dată în alt oraş, în funcţie de etnie, precum în expresiva scenă în care o emigrantă de etnie maghiară revine melancolic, după mulţi ani, în oraşul copilăriei şi nu reuşeşte să se regăsească pe ea însăşi în aceleaşi locuri cu taximetristul român care o conduce debusolat printre clădiri şi străzi ale căror nume de altădată au dispărut. În rutina zilnică a locuirii unui spaţiu resemantizat, românii nu sînt capabili să înţeleagă ingredientul dureros-nostalgic care pigmentează autodefinirea identitară maghiară – iar maghiarii îşi convertesc adesea nostalgia în victimizare post-traumatică şi furie, de care românii se sperie adesea şi o etichetează drept iredentism. Dar atît majoritarii, cît şi minoritarii se percep distorsionat, prin lentilele culturale care construiesc delimitările ce configurează propriul spaţiu identitar. 

Cele două comunităţi trăiesc în lumi reciproc etanşeizate, iar încordarea dintre ele o simţi abia cînd încerci să evadezi din una în cealaltă. Simţi aşadar ce tensiune există între cele două etnii doar cînd observi cenzura colectivă la care sînt supuşi propriii co-etnici înclinaţi să adopte o fărîmă cît de mică din punctul de vedere al „celorlalţi“.  

Această postură incomodă pe care şi-o asumă cele două autoare, împreună cu tinerii actori care se aventurează să le traducă în realitate proiectul, este deliberat asumată. Ea aparţine unei filozofii a vindecării prin recurs la adevărul revelat cu curaj autocritic şi onestitate. Ea porneşte de la necesitatea explorării în profunzime a resorturilor conflictului şi de la necesitatea de a deconstrui blocajele mentale care îl ocultează. Rezolvarea lui ţine însă şi de respectul pentru integritatea celuilalt aşa cum este el şi de protejarea sa, prin discreţie şi poate chiar prin uitare. Cu alte cuvinte, de capacitatea de a tolera şi, chiar, de a tăcea pentru a nu răni. Dar pentru ca această tăcere protectoare să devină normalitate, anumite lucruri trebuie spuse tare iar anumite adevăruri trebuie revelate cu tot disconfortul obscen pe care îl provoacă. Este miza terapeutică pe care o angajează, la final, replicile tari, neconcesive pe care şi le aruncă şi românii, şi maghiarii în

Marius Lazăr este sociolog. 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi