Literatura înaltă pentru mase

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Literatura înaltă pentru mase jpeg

● John Freeman, Cum să citeşti un romancier, traducere şi note de Anca Bărbulescu, Editura Vellant, 2015.  

„Singurul lucru prin care intervievatorul poate să surprindă ce face cu adevărat un romancier este să-l determine să vorbească, să povestească, să gîndească cu voce tare. Interviurile de faţă nu sînt gîndite ca portrete de viaţă definitive, ci mai degrabă ca scene întrezărite printr-o fereastră în mişcare. Scriitorii se află într-o continuă evoluţie, publică încontinuu şi sînt în dialog constant, fie el direct sau indirect, unii cu alţii“, scrie John Freeman în prefaţa acestei cărţi în care a adunat nu mai puţin de 55 de interviuri-portrete (majoritatea publicate de-a lungul a cincisprezece ani în diverse publicaţii) cu tot atîţia scriitori din toată lumea, toţi unul şi unul, crema cremei.

Unii dintre interlocutorii săi sînt deja premiaţi cu Nobel (Toni Morrison, Nadine Gordimer, Günther Grass, Orhan Pamuk, Mo Yan, Doris Lessing, Imre Kertesz); alţii n-au mai apucat pentru că între timp au murit (Norman Mailer, John Updike, David Foster Wallace, E.L. Doctorow) sau sînt deocamdată „doar“ mari scriitori (premiaţi „doar“ cu Pulitzer, PEN/Faulkner, Booker sau National Book); majoritatea americani (Richard Ford, Don DeLillo, Philip Roth, Tom Wolfe, Jonathan Franzen, John Irving, Jeffrey Eugenides ş.a.), dar şi din alte culturi (Margaret Atwood, Peter Carey, Salman Rushdie, Ian McEwan, Haruki Murakami, Aleksandar Hemon, Ngugi wa Thiong’o, Vikram Chandra, Edmundo Paz Soldan ş.a.). Iar dintre aceşti 55 de scriitori, doar vreo zece sînt încă netraduşi (cu cel puţin o singură carte) şi relativ necunoscuţi la noi (James Wood, Marilynne Robinson, Geoff Dyer, Donna Leon ş.a.). De altfel, merită lăudate iniţiativa, efortul şi, în fond, curtoazia Editurii Vellant de a întocmi la finalul volumului o listă completă cu titlurile traduse în română, şi apărute la alte edituri, din opera autorilor intervievaţi de Freeman. Mai trebuie să spun că lista cărţilor traduse e neaşteptat de mare şi de cuprinzătoare. 

Revenind la autor, John Freeman este un scriitor premiat şi un binecunoscut jurnalist literar şi recenzent, care a publicat în reviste celebre în/din toată lumea:

Deşi tînăr (s-a născut în 1974), Freeman a fost deja preşedinte al National Book Critics Circle şi coordonator al antologiilor Granta. Cum spune el însuşi în prefaţa volumului de faţă, textele au fost scrise sub presiunea

-ului pentru diverse publicaţii (multe, probabil, non-literare), astfel că dimensiunile lor variază; unele (puţine şi dintre cele cu autori non-americani) sînt lăsate sub forma clasică, întrebare-răspuns, a interviului, altele fiind „prelucrate“ în stilul narativ american, indirect liber, cu citate ici-colo. Aşadar, cîteva sînt interviuri, cele mai multe, însă, mai degrabă portrete de autor prilejuite de apariţia unei noi cărţi. 

Pentru cineva care se pricepe cu adevărat la literatură, nu toate textele se ridică la un nivel suficient de interesant sau de profund. În cîteva cazuri, aş spune chiar că Freeman iroseşte de-a dreptul oportunitatea de a sta de vorbă cu ditamai personalităţile literare. „Cînd am început să mă ocup de astfel de interviuri, la care veneam prea pregătit, cu douăzeci de întrebări, de multe ori notate pe ceva, mi s-a părut că porneam din poziţia cea mai respectuoasă. Dar mi-am dat seama că întrebările pregătite dinainte atrag răspunsuri pregătite dinainte. Treptat, lista mea de întrebări s-a tot scurtat, pînă am ajuns să vin la interviuri cu cărţile citite, dar fără o singură întrebare la îndemînă.“ Altfel zis, Freeman a sărit dintr-o extremă în cealaltă, iar acest lucru se cam vede. Spaţiul limitat şi profilul publicaţiilor în care au apărut aceste interviuri/portrete l-au forţat pe Freeman să rămînă la suprafaţa literaturii. În general, nu speculează controversele, nu pune întrebări incisive, mai mult primeşte decît cere, e mai degrabă sentimental decît metafizic şi perfect apolitic, mai mult binevoitor decît iscoditor cu autorii; rezumă, nu dezvoltă, scanează, nu forează. Iar dacă unele fraze sînt

(„Franzen e cu gîndul la iubire“, „Frazier ştie că îl aşteaptă pădurea“), altele au meteahna jurnalismului narativ american care se pierde în detalii şi, spre exemplu, ţine cu tot dinadinsul să ne descrie hainele intervievaţilor şi materialele din care sînt construite casele lor. 

Dar dacă toate acestea pot suna ca relative reproşuri din partea unui critic profesionist, pe de altă parte, ele conferă cărţii marea calitate a agreabilului accesibil şi imediat util oricărui cititor. Pentru că, de fapt, cartea lui Freeman este, nici mai mult, nici mai puţin, un ghid popular al literaturii înalte. Nu te învaţă „cum să citeşti un romancier“ (nu e nimic didactic în aceste portrete), dar te stîrneşte să-l citeşti. Căci două lucruri esenţiale livrează aici Freeman: o listă indiscutabilă de prozatori valoroşi (pot fi adăugaţi şi alţii, dar nici unul nu merită scos) şi un minim context pentru fiecare autor în parte (de unde vine, cum s-a lansat, ce teme îl preocupă etc.). În ambele cazuri, Freeman este demn de încredere. Suficient ca să-ţi pară rău că n-a apucat să stea de vorbă şi cu, să zicem, Kurt Vonnegut sau J.G. Ballard, dintre cei dispăruţi, Paul Auster sau Cormac McCarthy, dintre cei în viaţă (acesta din urmă, apropo, pus de Harold Bloom, alături de Roth, DeLillo şi Pynchon, pe lista scurtă a prozatorilor americani nobelizabili).

Cei care şi-au luat deja bilete la seria de conferinţe The Power of Storytelling din week-end-ul acesta vor avea plăcerea să-l şi asculte vorbind pe John Freeman; restul cititorilor bucureşteni îl pot întîlni luni, 12 octombrie, de la 18,30, în

, cu prilejul lansării acestui volum.   

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

*****

Cum să citeşti un romancier (fragment) 

John Freeman:   Cînd aţi început să publicaţi, în anii ’50, foarte rar se făcea trecerea de la ficţiunea naturalistă la aşa-zisa ficţiune de gen, nu-i aşa?

Doris Lessing: Într-adevăr, iar acum graniţele dintre genuri sînt foarte neclare. Cînd am început, science-fiction-ul era un gen mărunt, în colţişorul lui, citit de foarte puţină lume. Dar acum – unde s-ar înscrie, de exemplu, Salman Rushdie? Sau oricare autor sud-american? Cei mai mulţi rezolvă problema spunînd că e realism magic.

Aţi scris multe romane. V-aţi dorit ca vreunul din ele să fie citit de mai multă lume?

Cărţile mele de science-fiction. Seria Canopus in Argus a avut o comunitate de cititori foarte mare pe vremuri, a apărut şi o religie pe baza ei. Shikasta, primul volum al seriei, a fost interpretat literal, s-a format o comunitate pe baza ei în America. Mi-au scris să mă întrebe: „Cînd ne vor vizita zeii?“. Iar eu le-am răspuns: „Vedeţi voi, nu e o cosmologie; e imaginaţie“. Şi mi-au scris înapoi: „A, spui aşa doar ca să ne pui la încercare“.

Nu-mi pot închipui că s-ar putea întîmpla aşa ceva în ziua de azi.

Ei, erau alte vremuri. Mă duceam destul de des la San Francisco. Odată vorbeam acolo în faţa unui public numeros, cînd un bărbat se ridică şi spune: „Doris, sper că n-o să mai scrii romane din alea realiste, plictisitoare“, iar apoi altul se ridică şi el şi spune: „Doris, sper că n-o să-ţi iroseşti timpul cu prostiile alea de romane science-fiction“. De la ei s-a pus pe ceartă toată adunarea. Nu-mi pot închipui aşa ceva în ziua de azi.

Sînteţi de părere că revoluţia culturală din anii ’60 a mers prea departe?

Ce pot să spun, pe atunci nu ajunseseră aici drogurile puternice. Nu era decît marijuana. Iar aşa-zisa revoluţie sexuală întotdeauna mi-a fost greu s-o înţeleg – fiindcă lasă impresia că înainte de ea n-a existat nici o revoluţie sexuală. În vreme de război, lumea se culcă cu cine apucă! Părerea mea e, deci, că problema cu anii ’60 se trage din urmările celui de-al Doilea Război Mondial. Mi se pare că erau atîţia copii distruşi. De ce ajunseseră în asemenea hal? Trăiau mai bine ca niciodată. Ca niciodată. Îmi amintesc că odată un lider de-ai lor a spus destul de curajos: „Vi se pare că sînteţi cine ştie ce lucru special. Dar nu sînteţi. Sînteţi doar prima piaţă de populaţie tînără din lume. De-asta sînteţi atît de privilegiaţi“. L-au înfierat mulţi, dar după părerea mea avea dreptate.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.