⬆
La zi în cultură
Pagina 62
The Bach Files, Amy, Între noi totul e bine
● Documentarul Amy, regizat de Asif Kapadia, reface destinul tragic al cîntăreţei Amy Winehouse. Fata asta intră în maşina de tocat a succesului la 17 ani şi iese la 27, cu picioarele înainte. O radiografie cinică şi actuală a unei lumi pentru ale cărei reguli n-o pregătise nimeni. Un personaj profund uman şi înduioşător, care îşi trăieşte drama în lumina necruţătoare a bliţurilor. (Ana Maria Sandu)
● La început de stagiune, un spectacol de teatru-dans (şi nu mai), la Bulandra, Sala „
„Nu cred că puterea poveştilor e o utopie“ – interviu cu Cristian LUPŞA
În 2010 nu intenţionam să facem o conferinţă, ci mai degrabă să aducem două jurnaliste cu experienţă pentru nişte seminarii cu echipa DoR şi alţi jurnalişti. Dar una dintre ele n-a putut veni, iar un înlocuitor s-a transformat în trei şi seminariile s-au transformat într-o conferinţă cu 100 de participanţi.
Cum să asculţi – fragment
Am o întrebare să vă pun. Vă ascultaţi vreodată pereţii? E o întrebare cît se poate de serioasă. Am crescut în casa construită de tatăl meu în anul în care m-am născut. Am patru fraţi, eu sînt cea mai mică din familie.
Martiriul bărbatului
Departe de a fi un roman misogin care proclamă că femeile ar trebui să moară, Viaţa mea de bărbat atacă tocmai prejudecata inviolabilităţii masculine: şi bărbaţii pot dezvolta dependenţe maladive faţă de femei, şi bărbaţii pot fi lipsiţi de apărare în faţa minciunilor femeii, şi bărbaţii sînt vulnerabili în mariaje disfuncţionale, victime ale divorţurilor, pacienţi ai psihologilor.
Zholdak punct şi virgulă
Artist de forţă, incomod, extremist în concepte şi cu un mod de lucru dur, ucraineanul Andriy Zholdak, adoptat o perioadă de Teatrul Naţional „Radu Stanca“ şi de Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, a dispărut un timp din atenţia publică autohtonă.
Momente şi teste(re)
Integrarea mea culinară era, pînă în acel moment, la cîţiva ani de Coree de Sud, una culturală à la carte, manual al adaptării, gradual, cu neobişnuinţele. Îmi plăcea oarecum amestecul yin-yang-ish, de dur şi delicat, al bucătăriei coreene.
Rejuvenare
Dacă boom-ul de acum douăzeci de ani i-a prins pe Iron Maiden în plin divorţ şi criză creativă, de data aceasta britanicii ocupă o poziţie vizibilă pe val, cu un album ce poate, în sfîrşit, să concureze în preferinţele fanilor cu materialele din perioada de glorie a trupei.
„Umbra coaselor şi steaua polară“, Avishai Cohen, Bucureşti 21. Epopee participativă
● Vine toamna concertelor speciale: Avishai Cohen, Ibrahim Maalouf, Brad Mehldau, Hindi Zahra, Bela Fleck ş.a. Ca să vă faceţi un calendar de ieşit în oraş în funcţie de concertele preferate, intraţi pe site-ul organizatorilor www.twinarts.ro, unde găsiţi listate toate evenimentele. (Marius Chivu)
● A apărut Bucureşti 21. Epopee participativă. 40 de poeţi au scris un lung poem, de 840 de versuri, despre Bucureşti. Deodată oraşul nu mai e chiar atît de gri. Deodată marginile sale capătă contur.
Enescu 22 – real şi virtual
Anul acesta a fost un festival cu foarte mult Mahler, Bruckner, cu Richard Strauss, un festival în care organizatorii au încercat, aşa cum au pus alături orchestre şi coruri româneşti şi mari orchestre străine, să pună alături de muzica lui Enescu, marea muzică pentru orchestră scrisă aproximativ în aceeaşi perioadă.
Creşterile şi descreşterile luminii
Anul 2015 este Anul Internaţional al Luminii. Am putut constata prin reacţie proprie cum se construiesc miturile, cum poţi ajunge să crezi, miraculos, în ceva de mintea ta scornit, de vorba ta numit. Un fel de efect bumerang al rostirii potrivite. Închipui o poveste explicativă şi o crezi, o vreme.
HOP-mania
A treia ediţie a Galei HOP gîndită de Radu Afrim a continuat direcţiile deschise de regizor la începutul directoratului său. Tema pentru proba la alegere, provocatoare la fiecare ediţie, a explodat anul acesta: Dada („Ce-i cu dadaismele astea?“), dublată de una mai accesibilă, „Vacanţă la mare“.
Imensităţi
Născut în 1941, Patricio Guzmán nu avea încă 30 de ani atunci cînd Salvador Allende a venit la putere în Chile prin alegeri libere şi a demarat un ambiţios program socialist – practic, o revoluţie, dar prin mijloace parlamentare – care includea naţionalizarea marilor industrii şi redistribuirea pămînturilor agricole.
Minunata lume veche
Cînd, în 1989, Robert Christgau, unul dintre cei mai ireverenţi, autoritari şi influenţi critici din istoria muzicii, vorbea în termeni elogioşi despre President Yo La Tengo, cel de-al treilea album al unei misterioase trupe din orăşelul Hoboken, pentru chitaristul şi vocalistul Ira Kaplan & Co. se zărea începutul unei noi ere.
Nunta la călători
Glumeam că erau ocupate restaurantele de nuntă din Bucureşti şi s-au terminat sarmalele, aşa că au fost obligaţi de soartă şi de criză să ducă cincizeci de invitaţi în Grecia şi să-i îndoape cu fructe de mare şi tzatziki.
Piaţa Obor, Naraţiunea de a fi, Noaptea Albă a Filmului Românesc
● „Colţul copiilor“, rubrica zilnică din emisiunea matinală de la Radio România Actualităţi. Merită să lăsaţi deoparte orice aţi face pe la 10 fără ceva, pentru a asculta cîteva minute o pilulă de înţelepciune simpatică şi surprinzătoare, cum numai glasurile copiilor pot rosti. (Mircea Vasilescu)
● Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă, sau Naraţiunea de a fi (Editura Humanitas, 2013), o carte minunată despre literatură şi despre cum (ar trebui să) ne raportăm la ea. Apar în aceas
Blues în Deltă
În week-end-ul 5-6 septembrie, la Casa Avramide din Tulcea, a avut loc ediţia-pilot a Festivalului Dichis’n’Blues.
Prin apele istoriei – interviu cu scriitorul Cătălin MIHULEAC
„Am fost conştient că, fără acest ingredient, cartea nu ar fi fost digerabilă. Nu ar fi ajuns la omul grăbit de azi, n-ar fi ajuns în primul rînd la generaţia tînără. Şi acesta a fost scopul meu iniţial: ca romanul să ajungă la generaţia tînără, pentru că doar acolo mai putem modela sufletele.“
Scriitorii despre ei înşişi
Cunosc prea puţini oameni care să se fi dedicat poeziei române contemporane cu pasiunea cu care a făcut-o un cristian în ultimii cincisprezece ani. A făcut biblioteci de poezie, a scos ediţii underground şi reviste, i-a intervievat, i-a filmat şi le-a făcut bloguri scriitorilor, în cele din urmă i-a şi publicat la Casa de pariuri literare, editură în jurul căreia organizează un mic festival cu lecturi şi vînzare de carte.
Avatarurile eroului contemporan
NETA (New European Theatre Action) este o reţea cu 67 de membri (teatre naţionale, companii, festivaluri) din 19 ţări europene, în special balcanice. Festivalul a adus spectacole focusate pe o temă, „Teatrul – erou al timpului prezent“.
De urmărit
Primul lungmetraj al lui Nicolae Constantin Tănase, Lumea e a mea, este o melodramă mizerabilistă de un fatalism agresiv ca un baros în cap, însă e departe de a fi un film cenuşiu – e spectaculos, ba chiar eclatant.
Sofisticată reinginerie
Desigur, astăzi termenul „hipster“ e încărcat de semnificaţii goale ori contradictorii, însă una din semnificaţiile timpurii, ceva mai ţintite, se referea la tineretul care îşi apropria cu repeziciune o cultură muzicală de largă diversitate, luînd-o pe „scurtătură“, ghidat din click în click printre noutăţi efemere.
Club Italia
Îl ştiam pe Vincenzo de la început, de cînd luasem pentru prima oară autobuzul şcolii, de la Seul la Yongin. Nu aveai cum să nu-l observi. Dintre toţi profesorii străini, el era singurul care „coreeaniza“ drumul.
Secretul nasturelui de sidef, „Humans of New York“, Românii în goana după happy-end
● Două filme la cinema: Irrational Man (În lipsa raţiunii), cel mai nou Woody Allen, şi El botón de nácar (Secretul nasturelui de sidef), documentarul regizorului chilian Patricio Guzmán (Ursul de Argint pentru Cel mai bun scenariu). Ambele or să vă pună pe gînduri, în feluri cum nu se poate mai diferite. (Luiza Vasiliu)
● Bogumil Luft, Românii în goana după happy-end (Editura Polirom, 2015). O cronică a timpului prezent scrisă cu simţul istoriei de un observator angajat, o istorie sinceră, dar
Gusturi muzicale impecabile
„Află despre muzica nouă înainte să devină mainstream“ – am citit deunăzi acest îndemn pe un site cu recomandări de muzici, filme şi evenimente, un site din categoria cool, urban & sofisticat, ca multe altele.
„Avem energie şi, poate, şi un fel de disperare“ – interviu cu Mihai ILIESCU
Pe vremea cînd ne-am cunoscut, era student la Drept. A devenit între timp avocat, apoi a lucrat opt ani în publicitate. În urmă cu doi ani ne-am întîlnit întîmplător şi mi-a spus că s-a mutat la Berlin şi că are o formaţie în care e chitarist: Zmei Trei.
Om vs natură
Viaţa lui Jack London chiar a fost un roman de aventuri. Crescut doar de mamă, care a încercat la un moment dat să se sinucidă, şi-a luat destinul în mîini încă din adolescenţă, cînd a plecat în lume. Autodidact, deşi a urmat o scurtă vreme studii universitare, Jack London a avut o adolescenţă de aventurier
Despre natura corectă a lucrurilor
În 2012, apare o propunere legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină. Actul normativ prevedea informarea femeilor în legătură cu riscurile şi consecinţele avortului şi consilierea lor psihologică (dat fiind faptul că avortul este o traumă).
Agentul subversiv VHS
Chuck Norris vs Communism e un documentar depre difuzarea underground de produse cinematografice capitaliste, înregistrate pe casete VHS, în România ceauşistă a anilor ’80. Vorbitori principali sînt unii dintre participanţii la acel trafic – Irina Margareta Nistor şi omul pentru care lucra, Teodor Zamfir.
Gustul călătoriilor
Nu i-am înţeles niciodată pe cei care, în Asia fiind, de exemplu, se opresc la primul McDonald’s sau KFC şi mănîncă de acolo, refuzînd să încerce măcar ce pun localnicii în farfurie. Sau pe cei care, la Mediterană fiind, cu munţi de fructe de mare, peşti şi legume proaspete, apelează tot la „tradiţionala“ ceafă cu cartofi prăjiţi.
Gala HOP, Timişoara Art Encounters, turul închisorilor comuniste
● Gala Tînărului Actor-HOP începe pe 8 septembrie, la Costineşti. E o bună ocazie să-i vedeţi pe absolvenţii facultăţilor de teatru din ultimii ani. Şi să pariaţi acum, la debut, pe marii actori de mîine. Programul competiţiei şi prezentarea actorilor se găsesc pe site-ul www.uniter.ro/gala-tanarului-actor-hop. (Matei Martin)
A patra „Lună Plină“
Festivalul, derivat oarecum din TIFF-ul clujean, nu pare să atragă masa critică necesară sustenabilităţii; aşa se face că această a patra ediţie a avut un caracter minimalist, cu doar nouă filme în program împărţite între două zile, o escapadă de week-end care să nu încurce pe nimeni, nici măcar pe tradiţionalul juriu.
În port la Cetate
Trebuie să spun din capul locului că n-am mîncat atît de bine ca la Divan niciunde în altă parte. Maică-mea s-a închinat la telefon cînd m-a auzit povestindu-i cu entuziasm despre stufatul de ied, ciulamaua de ciuperci, borşul de legume cu praz, salata de cartofi cu peşte, chifteluţele cu sos de roşii şi alte minunăţii.
Înăuntrul zidului
Peste tot în lume (auto)biografiile sînt un gen predestinat succesului comercial, doar la noi, pînă acum cîţiva ani, acest gen de cărţi nu însemna absolut nimic. Este meritul Editurii Victoria Books că a inaugurat pe piaţa românească acest gen de consum superior printr-o serie de (auto)biografii ale celebrităţilor.
Cele două feţe ale Tihnei
„Undeaifostbăiete“, zice cu voce stinsă şi cu privirea goală, din patul burduşit cu plăpumi, perne şi firimituri de pîine, în care zace înfăşurată într-un morman de haine. Aerul e închis şi lumina pîlpîie doar din veioze. E o cîrtiţă amnezică, memoria i se resetează periodic, în funcţie de pragul durerii şi al vinii sau de pierderea neuronilor.
Filme italiene de la Cannes
În noul lui film, Mia madre, cu Margherita Buy în rolul unei regizoare care se luptă cu o filmare în timp ce mama ei trage să moară într-un spital, Nanni Moretti împărtăşeşte din propria experienţă: mama lui a murit în timp ce el lucra la Habemus Papam (2011).
Disco-queer-melodramatic
Urmînd exemplul unui eveniment la care am fost părtaş prin alte părţi, mi-am propus să organizez o rockotecă LGBT la Cluj, una la care să se poată asculta deopotrivă cele două subversive imnuri queer ale Angliei începutului anilor ’80: „Tainted Love“ (Soft Cell) şi „Breaking the Law“ (Judas Priest).
Conserva de ton, cutia de detergent şi baxul de hîrtie igienică
De sărbătorile mari, magazinele sud-coreene, de la cele de cartier la mall-urile luxoase din centrul Seulului, sînt invadate de cutii destul de mari din lemn, elegante, în care, printre funde colorate şi mătăsuri, stau bine aşezate conserve de ton sau de carne.
Peştera Scărişoara, „21 de Nocturne“, Mythbusters
● Lăsaţi deoparte prejudecăţile, mofturile, fiţele (dacă le-aveţi) şi ideea fixă că „ai noştri“ nu se compară cu „ai lor“. Citiţi Istoria vieţii mele de Teodor Vârnav, mic boier moldovean din prima jumătate a secolului al XIX-lea (carte apărută la Editura Polirom). Şerban Cioculescu zicea despre el că aminteşte, mutatis mutandis, de Samuel Pepys. (Mircea Vasilescu)
● Antidot extrem pentru caniculă: Peştera Scărişoara, la umbra celui mai mare gheţar subteran din România. Nu puteţi sta mult
Probe de empatie
Îmi place foarte mult noţiunea de a-ţi ţine empatia în lesă, ca şi cum ar fi un animal sălbatic devenit un tovarăş domestic nelalocul lui.
Marea teorie a suferinţei feminine – fragment
În momentul în care începem să vorbim despre femei rănite, riscăm să transformăm suferinţa lor dintr-un aspect al experienţei feminine într-un element al constituţiei feminine – probabil consumarea ei cea mai subtilă, cea mai fragilă. Străvechiul grec Menandru a spus: „Femeia este o durere ce nu dispare în veci“.
Cele mai bune reviste literare
S-a cam ales praful de revistele literar-culturale de la noi. Nimic n-a mai rămas din audienţa, efervescenţa şi influenţa (deopotrivă literară şi ideologică) pe care-o aveau în anii ’90, nici măcar din diversitatea anilor 2000 (dacă e să mă gîndesc la Cultura – prima serie, Noua literatură, Idei în dialog sau Dilemateca).
Zidul lui Perjo
„Ce face omul ăla acolo?“ Femeia are vreo 50 de ani, e mică de statură, dar împlinită, cară două sacoşe, cîte una în fiecare mînă, şi pare un pic obosită. E 11 dimineaţa într-o zi de iunie, căldura a bătut în retragere în faţa unor nori care nu ştiu de glumă (ploaia va începe puţin mai tîrziu).
Lovituri de imagine
1200 de lungmetraje au fost făcute în Germania între 1933 şi 1945. Circa 300 au fost interzise de Aliaţi. Aproximativ 40 nu pot avea parte nici azi, în Germania, de proiecţii publice, decît în medii controlate – mai mult sau mai puţin academice, cu experţi care să le pună în context.
Comori din adîncuri
Dacă vreun gen muzical a suferit în ultimii 20 de ani, acela a fost metal-ul. Aş fi foarte tentat să spun că acesta n-a mai produs, pînă în ultimii ani, nimic relevant. Asta cam de la Times of Grace, teribilul album din 1999 al formaţiei americane Neurosis.
Pe drumurile din Nigeria
Primul şoc al lui Alexandru, cînd a mers acum doi ani, a fost unul dintre cele mai bune spitale din Lagos. Clădiri mici, cu etaj, din lemn, barăci simple pe un teren viran, fără garduri, cu găini alergînd bezmetice de colo-colo. În saloane, nu toate cu uşi sau ferestre, 50-60 de oameni stau înghesuiţi în paturi vechi.
Cronicile vulpii, Love in the afternoon, Sălbăticie. Pierdută şi regăsită
● Paul Slayer Grigoriu, Cronicile vulpii (Editura Publica, 2015). Cartea asta conţine cronicile tuturor concertelor, petrecerilor, meciurilor de fotbal şi de biliard pe care le-aţi ratat cînd eraţi la liceu. O colecţie de poveşti (sau legende?) despre cum era şcoala (şi chiulul) în anii ’90. (Matei Martin)
● Pentru insomniile cauzate (şi) de căldură: vineri dimineaţă, de la ora 7, pe AMC, Audrey Hepburn şi Gary Cooper în Love in the afternoon. (Stela Giurgeanu)
Înainte, înapoi, e mereu la fel de departe… – sau cum să te cauţi pe sine, înăuntru şi în afară
Punctul de plecare este de data aceasta fix, sîntem în apartamentul scriitorului. Înconjurat de martorii călătoriilor sale ce îl protejează şi-l solicită. Plecăm aşadar de la concret, de la un soi de muzeu personal, mai mult ca niciodată marcat de semnul teatrului – marionete, măşti sau măsluite coroane regale.
E cu totul altfel
Nu este vorba de o boală în sensul vreunui oreion invers şi care apare pe măsură ce pierzi starea de inocenţă a copilăriei, ci de o stare generală a omului, pe care el o are, probabil, şi în faza de foetus. Şi nu pe baza eredităţii. O boală care durează de multe milenii şi nu dă semne că ar începe să slăbească…
Contactul dintre noi şi tăcere*
Ne-am readunat, în ’90, patru prieteni, trei de aici şi unul care plecase de mult. Era întîia vară liberă şi la exterior (interior am fost liberi mereu) şi ne-am gîndit să asociem întîlnirea noastră de atunci cu libertatea dimprejur. Iar pentru asta, scrisul ni s-a părut că ar putea fi calea.
Gastronomii politice
E vorba de haoticii ani ’90, o perioadă pe care Cristian Teodorescu a mai explorat-o în volumul Povestiri din lumea nouă (RAO, 1996), unde mediul pestriţ şi tipologia personajelor sînt în pas cu tranziţia din postcomunism: bişniţari şi mici afacerişti, şomeri şi parveniţi, emigranţi şi foşti nomenclaturişti.