Peştera Scărişoara, „21 de Nocturne“, Mythbusters

● Dacă nu l-aţi văzut pînă acum, merită să-l vedeţi. A fost la mai multe televiziuni şi va fi difuzat din nou la Digi Animal World, pe 15 şi 16 septembrie. Filmul documentar intitulat în româneşte

descrie un adevărat război mondial nevăzut, declanşat de furnicile argentiniene care, într-o invazie de mare amploare, distrug furnicile locale din Europa şi din alte părţi ale lumii, devenind deja cea mai mare colonie de pe planetă. Luptele şi strategiile lor sînt surprinse prin extraordinare microfilmări la nivelul solului şi chiar în micile galerii ale muşuroaielor. (Andrei Manolescu) 

● Lăsaţi deoparte prejudecăţile, mofturile, fiţele (dacă le-aveţi) şi ideea fixă că „ai noştri“ nu se compară cu „ai lor“. Citiţi

de Teodor Vârnav, mic boier moldovean din prima jumătate a secolului al XIX-lea (carte apărută la Editura Polirom). Şerban Cioculescu zicea despre el că aminteşte,

de Samuel Pepys. (Mircea Vasilescu) 

● Antidot extrem pentru caniculă: Peştera Scărişoara, la umbra celui mai mare gheţar subteran din România. Nu puteţi sta mult, maximum o jumătate de oră, dar merită din plin. (Stela Giurgeanu) 

● Dacă vă faceţi drum prin Centrul Vechi, opriţi-vă neapărat la Cărtureşti Carusel. Pînă pe 13 septembrie, la etaj, puteţi vedea expoziţia lui Nicolae Comănescu, „HATE ME ‘CUZ I LIKE IT!“ (organizată de Aiurart

şi H’art Gallery). Lucrări mai vechi şi mai noi, tonalităţi diferite, mesaj puternic, ironie multă şi emoţie inclusă. Un artist contemporan extrem de interesant, pe care dacă nu l-aţi descoperit ar fi mare păcat să n-o faceţi. (Ana Maria Sandu) 

● Dacă aţi ratat prima seară a proiectului „21 de Nocturne“ (pe terasa blocului Magheru One), vă mai rămîn încă douăzeci de evenimente dedicate poeziei, filmelor, dezbaterilor şi muzicii. Următoarele două au loc vineri (28 august şi 4 septembrie), de la ora 21. Se vor citi poeme de Radu Vancu, Claudiu Komartin, Dan Coman, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan. De muzică se ocupă Alexandru Anghel de la Radio Tananana, de vin – M60 şi de întregul eveniment – cei de la ARCEN. Intrarea e liberă, pe bază de rezervare la contact@arcen.info. (Luiza Vasiliu) 

● Spînzuraţi de propriile rădăcini, macii, puzderie, îşi oglindesc potirul în cerul răstignit pe podea. O lume cu susul în jos îşi vieţuieşte clipa între ziduri ruginite şi ferestre oarbe, iar zgîrie-nori cenuşii sugrumă peticul de cer pînă la asfixiere.

de Bertolt Brecht, la Bulandra, în regia lui Andrei Şerban, traducere şi adaptare – Andrei Şerban şi Daniela Dima. Poate la începutul stagiunii viitoare. Pînă atunci, însă, bolta, cu poala-i de stele, vă aşteaptă s-o priviţi, întreagă, roată. Acum, în lumina orbitoare de vară. În toată „veşnicia“ ei. Lăsaţi copiii să vină la ţară. Numai aici Carul Mare şi cu cel Mic îşi confruntă oiştea la scenă deschisă. (Ruxandra Mihăilă) 

● Recomand cu drag, dar cu inima strînsă, pentru că mi-aş fi dorit să rămînă un loc secret, ceainăria Ceai la Metoc, la doi paşi de strada Armenească. O casă bătrînească, o grădină ascunsă de privirile trecătorilor, sufocată de o vegetaţie „de junglă“, smochini, cîteva mese, cîteva zeci de ceaiuri, bere, prăjituri de casă, clătite. Iar seara, cînd cele două fete simpatice aprind lumînări şi lampioane, timpul se opreşte, locul are o magie a lui. (Adina Popescu) 

● Urmăresc fascinat, încă de la primul episod, serialul

. Am descoperit, de fiecare dată, ceva nou, am apreciat mereu cum reuşesc protagoniştii să explice cu umor şi pe înţeles procese şi fenomene ştiinţifice complicate. M-am întristat cînd Discovery Channel a dispărut din grila de programe oferită de furnizorul meu de cablu. Noroc că i-am regăsit pe YouTube, unde „Vînătorii de mituri“ au un canal dedicat. (Matei Martin) 

● Vara asta, multă lume în căutare de răcoare a citit romane scrise de scandinavi, dar după atîta nord vă propun să ne deplasăm ceva mai la est, mult mai la est, mai exact în Extremul Orient, de unde ne vin nişte autori grozavi şi nişte cărţi pe măsură: Kazuo Ishiguro,

(trad. Vali Florescu), Kenzaburo Oe,

(trad. Florina Oprina) şi Hiromi Kawakami,

(trad. Florina Oprina). Depinde ce fel de poveşti preferaţi: medievale, de dragoste sau din al Doilea Război Mondial. (Marius Chivu) 

● Dacă nu l-aţi văzut deja, filmul science-fiction al lui Christopher Nolan,

. O poveste dintr-un viitor sumbru şi cumva previzibil în care Pămîntul devine de nelocuit şi puţinii oameni care au mai rămas s-au transformat în fermieri care nu pot cultiva altceva decît porumb, sfîrşitul e aproape, singura salvare o reprezintă una dintre cele trei planete, fiecare o posibilă Terra, dintr-o galaxie care e aproape şi în acelaşi timp foarte departe. Dincolo de structură şi de accente melo, hollywoodiene, filmul are o poezie a lui, deschide o cale nu doar spre cea de-a cincea dimensiune, ci şi spre o dimensiune filosofică. Unul dintre cele mai bune SF-uri pe care le-am văzut în ultima vreme (Adina Popescu)