Zidul lui Perjo

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Zidul lui Perjo jpeg

● Dan Perjovschi, Horizontal Newspaper, 2010-2015. La Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.  

„Ce face omul ăla acolo?“ Femeia are vreo 50 de ani, e mică de statură, dar împlinită, cară două sacoşe, cîte una în fiecare mînă, şi pare un pic obosită. E 11 dimineaţa într-o zi de iunie, căldura a bătut în retragere în faţa unor nori care nu ştiu de glumă (ploaia va începe puţin mai tîrziu). Întrebarea îi este adresată unui băiat de vreo 12 ani, în blugi, cu tricou alb şi o freză ciufulită, care merge sprinţar lîngă ea. „Artă“, vine prompt răspunsul, după care urmează nişte explicaţii pe care nu le mai aud pentru că cei doi se îndepărtează. „Omul ăla“, cu o salopetă muncitorească, şapcă şi un hanorac pe care îl îmbracă / îl dezbracă în funcţie de raportul nori-soare, stă aplecat la baza zidului înnegrit peste noapte (după cinci ani în care a fost alb) şi desenează cu cretă, consultînd din cînd în cînd un carneţel roşu. Din truda asta ies

, unele jos, altele sus, spre culmea zidului, pentru care „omul ăla“ cară o scară de zugrav. Căţărat pe scară sau în genunchi pe iarbă, omul desenează. Unii îl fotografiază, reporteri TV îl întrerup pentru interviuri, pietonii se opresc un pic să privească şi să comenteze, dar în general, lumea îşi vede de treabă. Ca şi „omul ăla“ care se încăpăţînează să umple cu desene tot zidul. 

De cinci ani, Dan Perjovschi are zidul lui la Sibiu, lîngă Teatrul Naţional „Radu Stanca“, pe care actualizează anual

transpus pe panouri pentru Avignon şi Bruxelles şi rebotezat

–, o realitate surprinsă lucid şi ludic, cu profundă acuitate şi fină înţelegere, în desene cu omuleţi (ca ai lui Gopo) şi cuvinte al căror merit este frusteţea ideilor („am fost de dreapta, am fost de stînga, acum mă bălăngăn“ – Dan Perjovschi, interviu de Ioana Calen în

). Acest merit pare să fie în acelaşi timp şi o barieră, publicul suspectează mereu sensuri ascunse în desenele sale, este neîncrezător în accesabilitatea lor („Dacă nu eşti pregătit cultural să vezi, nu vezi, pur şi simplu“), nu poţi desena pur şi simplu pe ziduri, deşi asta nu a fost nici o problemă la MoMA în New York sau la Centre Pompidou din Paris. Aşa că marile muzee din lume şi puştii de 12 ani îl înţeleg şi îl apreciază, pentru ei ceea ce face el e artă, una complexă, nu însă şi elitistă, nu e numai pentru cei ce au citit toată biblioteca din Alexandria, ci pentru toţi cei ce trec pe stradă în timp ce el desenează şi un pic după aceea, nu foarte mult timp, pentru că arta lui dispare „ca insectele efemeride, căutaţi pe net“. 

„Zidul ăsta e un spectacol gratuit“ este unul dintre primele

-uri ale lui Perjovschi la Sibiu şi condensează multiplele valenţe ale performativităţii sale. Perjovschi face din perete o scenă, notaţiile sale sînt replici şi acţiuni, au teatralitate şi ţi se agaţă de creier. Artistul modifică funcţia zidului, din element construit în element pe care se construieşte (suport pentru artă), înlocuindu-i dimensiunea finită cu una provocatoare, de generator de dezbateri. Perjovschi îşi exercită pe zid gîndirea critică, „artă cu tendinţă, artă angajată“, zice el în timp ce captează realitatea cu picătura şi o contextualizează, conectînd idei, actanţi şi acţiuni, deconspirîndu-le dependenţa, vizibilă numai din carneţelul roşu. 

Pe zidul sibian, Perjovschi abordează trei teme: politica (include aici socialul şi activismul: „PARCARE / PARC N-ARE“), arta (şi consumul ei – mai multe hoteluri strigă: „VREM CULTURĂ“) şi identitatea locală („PERIFERIE, MARGINE, MĂRGINIME – Centrul e acolo unde se întîmplă ceva“). De la macro la micro, de la artă la „politicianură“, de la opţiuni personale („Brukenthal, baronul meu local“) la decizii globale („REVOLUTION ON/OFF“), de la certitudini („Avem mii de minute gratuite ca să nu ne spunem nimic“) la nedumeriri („THE DIRECTOR DIRECT, THE ACTOR ACT AND THE PUBLIC? THE PUBLIC… PUB“). O permanentă atitudine de frondă, nu gratuită şi nu din principiu, ci motivată şi asumată, îl face să fie mereu

, precum Radu Afrim în teatru sau Centrul Naţional al Dansului între instituţiile de cultură, deşi e recunoscut peste tot în lume şi probabil e cel mai cunoscut artist vizual în România, de unde şi afirmaţia „Păi, eu sînt alternativ în

“ (interviu de Marius Chivu în

Perjovschi captează protestele împotriva exploatării miniere de la Roşia Montană („Uniţi (ne) salvăm“), alegerile prezidenţiale din 2014 („AVEM PRÄSIDENT“), problematizează relaţiile din teatru, sistemic chestionabile („Teatru clasic – teatru contemporan“), actualitatea terifiantă („Je suis Charlie et Ahmed – FREEDOM OF EXPRESSION“, „cu accent pe

“) sau filosofia vieţii contemporane („EXIsT“). Perjovschi e Brecht prin activism, Grotowski prin „sărăcia“ mijloacelor de expresie şi Urmuz prin limbaj („CÎŢI CAI PUTERE ARE CARUL CU BOI?“). Generos, artistul a invitat în anii trecuţi alţi artişti să performeze pe zidul său şi aşa a apărut, sub nu ştiu a cui semnătură, „icoana“ lui Farid Fairuz („Farid vine!“), personajul cel mai apropiat de Perjovschi,

-ul călător al coregrafului Mihai Mihalcea, a cărui gîndire critică ia forme verbale comic-agresive, o identitate performativă iritant lucidă şi vocală. Nimic mai aproape de Perjovschi decît această persoană-personaj, real-imaginar, agresiv-vulnerabil, conştiinţă publică subiectiv-obiectivă. 

„Cel mai greu este să expui în oraşul în care locuieşte mama“, zice Perjovschi care e sibian şi în atelierul/casă/cub pe care îl deţine la marginea oraşului are o arhivă de artă contemporană, documentată de soţia sa, artista Lia Perjovschi. Încet-încet, a cucerit-o însă şi pe mama, după ce a obţinut mai întîi admiraţia colegelor ei. Teatrul sibian a produs un album bilingv (englez-francez),

lansat în FITS 2015, care arhivează efemerul lucrărilor artistului pe zid. Cartea se va găsi din toamnă în librării.

Ploaia şterge o parte din desene pînă a doua zi, pe cele de sus, neprotejate, aşa că fragmente de cuvinte şi fragmente de omuleţi Gopo se arată în jumătăţi de statement-uri. Dar Perjovschi ia scara şi desenează, ziua sau noaptea, peste resturi de idei rămase de ieri sau din anii trecuţi. O istorie peste altă istorie. „ISTORIE/ISTORII“.  

Oana Stoica este critic de teatru.  

Foto: A. Bulboacă

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.