Probe de empatie

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Probe de empatie jpeg

Decât o revistă.

Probe de empatie,

Cum citeşti un romancier,

.

The Gin Closet,

Probe de empatie.

New York Times.

Am impresia că romanul tău avea elemente autobiografice. Atunci cînd scrii eseuri, lucrezi mai strîns cu tine însăţi sau cu viaţa ta? Eseurile te poartă înspre alte locuri decît ficţiunea? 

Şi cînd scriu ficţiune, şi cînd scriu nonficţiune, îmi iau energie din ieşirile şi intrările în materialul propriei mele vieţi – aşa se întîmplă cînd schimbi genurile –, dar cele două antrenează această mişcare în feluri foarte diferite. În cazul romanului, e adevărat că am luat unele situaţii din viaţă (o anumită înstrăinare din cadrul familiei mele), dar m-am simţit şi entuziasmată artistic de modurile în care puteam să eliberez naraţiunea de ceea ce se întîmplase în realitate, ca şi cum ai tăia sfoara şi ai lăsa zmeul să se înalţe pe cer. În cazul nonficţiunii, e un alt fel de libertate, un alt mod în care materialului personal i se permite să devină mai mult decît este: astfel, pot pune viaţa mea alături de viaţa celorlalţi, pot simţi ce e comun între noi, pot simţi felurile în care autobiografia se îmbogăţeşte cu lucruri care par foarte îndepărtate. Cînd documentam povestea despre boala Morgellons – bolnavilor le ies fire ciudate prin piele – m-am tot gîndit la un parazit pe care-l luasem în Bolivia, un vierme pe care îl „găzduisem“ sub propria mea piele, şi asta nu pentru că situaţiile erau similare, ci pentru că înţelegeam perfect ce-mi spuneau oamenii intervievaţi despre cît de groaznic se simţiseră să fie trimişi acasă de medici. Aşa că textul pe care l-am scris a sfîrşit prin a incorpora experienţa mea în această radiografie jurnalistică asupra comunităţii de bolnavi. Asta mi se pare absolut fascinant, felul în care un text poate fi despre mine fără să fie în întregime despre mine, felul în care autoexaminarea nu trebuie neapărat să fie solipsistă; poate să se deschidă spre exterior şi, poate – în cel mai bun caz – să încarce privirea exterioară cu mai mult sentiment. 

root beer

Mă interesează acest pas înapoi. Uneori, am impresia, e din cauza fricii: ştim întotdeauna că durerea s-ar putea să vină după noi, indiferent cît de departe ar părea – e doar în aşteptare, plănuindu-şi lovitura. A da înapoi în faţa durerii cuiva e opusul unui interes avid, poate chiar indecent, pentru durere, genul de interes care inspiră pornografia violentă sau turismul în zone sărace, genul de interes de care am fost adesea acuzată. A da înapoi poate fi o problemă, dar la fel e şi a te avînta prea departe, prea repede, prea complet. Cînd scriu despre persoanele care se taie, mă gîndesc şi la dinamica retragerii – felul în care oamenii vor să minimalizeze un tip de durere care pare prea deliberată sau afectată, purtată ca un fel de insignă. 

Într-o carte despre durere – şi despre motivul pentru care e bine să-i fii martor –, eseul despre ultramaratonul din Tennessee mi s-a părut extrem de interesant, pentru că maratoniştii îşi aleg suferinţa, dar aproape toţi recunosc că s-ar putea să nu aibă nici o semnificaţie, în afară de însăşi lipsa ei de sens. 

Cred că există o tensiune întodeauna interesantă între jurnalişti şi oamenii despre care scriu: jurnaliştii încearcă adesea să ataşeze straturi de semnificaţie care nu ar fi neapărat îmbrăţişate sau girate de cei despre care scriu, iar subiecţii sînt transformaţi în metafore sau simboluri sau părţi dintr-un tipar. Am simţit asta în cazul pacienţilor cu Morgellons despre care am scris. Încercarea de a transforma boala lor în ceva care să reprezinte nişte dificultăţi ale condiţiei umane în general era, într-un fel, un gest agresiv. Probabil asta se întîmplă şi la mulţi alergători de ultramaraton: acţiunea nu reprezintă neapărat ceva anume; pentru ei, este şi atît. Dar, desigur, mă grăbesc să umplu golul. Pentru că are o semnificaţie, trebuie să aibă o semnificaţie. Altfel n-ar mai face asta. Fără să fiu prea invazivă, cred că jurnalistul trebuie să spună o poveste despre subiectul lui pe care subiectul n-ar putea s-o spună despre sine. Altfel, ce rol joacă jurnalistul în afară de a da glas unor memorii vorbite de un ventriloc? De asta, cred că poţi găsi un sens acolo unde oamenii nu îl găsesc singuri. Şi cred că aspectul de alegere al durerii lor fizice e interesant – nu e doar ceva care le-a fost impus –, pentru că sugerează că semnificaţia e într-adevăr căutată, nu doar extrasă la iveală din circumstanţe de suferinţă nedorită. 

O cantitate uriaşă de ficţiune şi cultură – şi de abuz de putere – e înscrisă în corpurile femeilor. Nu-ţi faci niciodată griji că, scriind despre durere şi corpuri, reactivezi, de fapt, aceiaşi tropi? 

Absolut, sînt îngrijorată că s-ar putea să reactivez anumiţi tropi ai durerii. Şi scriu şi despre îngrijorarea asta, mai ales în eseul final din carte, atunci cînd încerc să examinez tabuul pe care-l simt multe femei cînd exprimă durerea (mai ales pentru că au crescut după ce feminismul a cîştigat teren). Cred că acel tabu e adînc înrădăcinat într-o teamă de a reactiva anumiţi tropi ai feminităţii. De aceea, încerc să pledez pentru a scrie despre durere, despre corpuri, despre corpuri care dor, fără a toca aceleaşi imagini învechite ale victimizării feminine care, de fapt, păstrează şi conservă această victimizare. Pentru mine, sentimentele de anxietate sau îngrijorare sau ruşine legate de ce scriu sînt în realitate semnale că scrisul e pe calea cea bună, pe urmele a ceva valoros şi puternic Sau cel puţin asta sper. 

The Body in Pain

Mi se pare fascinant să crezi în capacitatea artei de a reflecta calitatea de „distrugere“ a durerii şi de a reprezenta în acelaşi timp procesul creativ care repară acea distrugere. Aş vrea ca eseurile mele să le facă pe amîndouă, să exprime un anumit tip de haos şi fragilitate, dar şi să respingă haosul şi fragilitatea căutînd sensul sau făcînd conexiuni. Cred că eseul „Morphology of the Hit“ e un bun exemplu pentru asta: încerc să povestesc ca pe un soi de basm momentul în care am fost agresată pe stradă, dar arăt în acelaşi timp cum procesul respectiv se destramă. Transform o experienţă a durerii într-o poveste, dar arăt şi felul în care durerea se încăpăţînează să se opună coerenţei poveştii, ameninţînd să-i rupă cusăturile. 

La un moment dat scrii despre cum ţi-ai dori să poţi simţi toate lucrurile în acelaşi timp, ceea ce cred că ne dorim cu toţii, mai ales sub imperiul romantismului, dar, desigur, aşa ceva e imposibil. Atunci cînd nu scrii pe o temă dată, cum îţi ţii în în lesă propria empatie fără să cazi pradă dispreţului sau îndoielii de sine? 

Îmi place foarte mult noţiunea de a-ţi ţine empatia în lesă, ca şi cum ar fi un animal sălbatic devenit un tovarăş domestic nelalocul lui. Poate că nu e chiar aşa de departe de adevăr. Excesul de empatie poate deveni obositor şi nici nu e foarte eficient. Paul Bloom, psiholog la Yale, e foarte bun pe tema asta.

a găzduit o dezbatere recentă, ca răspuns la un text al lui Bloom despre pericolele empatiei, despre cum ne poate direcţiona greşit sau epuiza sau distrage atenţia fără să folosească neapărat la ceva. Deşi empatia e unul dintre principiile structurale ale vieţii mele, ca scriitor şi ca persoană, cred totuşi că e important să păstrezi nişte limite. Cu asta m-am luptat cînd am scris cartea şi mi-am dat seama că nu poţi simţi totul în locul tuturor. Sînt o mare adeptă a ritualului şi a lucrurilor simple: mănînc omletă la micul dejun, îmi petrec o mare parte din timp cu un copil de cinci ani, uitîndu-ne la desene animate, vorbesc cu mama la telefon cel puţin o dată pe săptămînă. A devenit important pentru mine să resping valul de sentimente puternice cu o structură bine definită, cu mişcările vieţii cotidiene, cu încercarea de a le fi alături celorlalţi în moduri cît mai substanţiale.  

Morgenbladet

traducere de Luiza VASILIU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.