Martiriul bărbatului

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Martiriul bărbatului jpeg

● Philip Roth, Viaţa mea de bărbat, traducere de Horia Florian Popescu, Editura Polirom, 2015.  

Acesta e romanul care i-a adus lui Roth primele şi cele mai aberante acuze de misoginie. Publicat în 1974, după ce dăduse

şi

iar cariera lui explodase,

este romanul inspirat de experienţa propriului mariaj cu Margaret Martinson, dar mai ales de divorţul, urmat la scurtă vreme şi de moartea acesteia în urma unui accident. Margaret Martinson mai fusese muza lui Roth în romanul

(1967) în pielea personajului Lucy Nelson, reluat şi aici într-o povestire în povestire. Căci

este împărţit în două secţiuni. Prima conţine două povestiri scrise de tînărul scriitor de succes Peter Tarnopol, care debutase răsunător cu romanul

(Tarnopol fiind un

rothian post-Portnoy), despre viaţa sentimentală complicată a celui care avea să devină unul din personajele emblematice ale lui Roth: profesorul Nathan Zuckerman. A două parte a romanului, intitulată „Povestea mea adevărată“, fiind confesiunea lui Tarnopol despre mariajul & divorţul, unul mai distructiv decît altul, de Maureen (a doua încarnare livrescă a Margaretei Martinson, la şase ani după moartea acesteia). Altfel spus, avem în acest roman două grade de sublimare a biografiei: a lui Roth în Tarnopol şi a lui Tarnopol în Zuckerman. Situaţie care este şi mai complexă decît pare, căci avem două niveluri de ficţionalizare cu doi naratori ieşiţi dintr-un al treilea, trei tipuri de confesiune narativă (către cititorul fictiv, către psihanalist, acelaşi Spielvogel din

, şi către cititorul real), aşadar un joc de oglinzi, stratificări şi multiplicări narative, plus referinţele de rigoare (Flaubert, Dostoievski, Mauriac, Rousseau, Faulkner ş.a.), care fac romanul ceva mai dificil de urmărit. (Această complexă tehnică a dedublării Roth o va mai folosi şi în

despre care am scris aici în primăvară.) 

Rezumat brutal, acest roman tragi-comic este încercarea disperată a tînărului scriitor Peter Tarnopol de a-şi exorciza mariajul şi divorţul prin autobiografie, după ce instrumentele literaturii şi căile terapiei la psiholog s-au dovedit inutile. (De altfel, romanul este necruţător la adresa avocaţilor de divorţ şi a psihologilor.) Tarnopol se găseşte la confluenţa a două crize: cea de viaţă privată, obsedat fiind chiar şi după moartea fostei soţii de căsătoria cu aceasta (furia şi frustrarea nu sînt anulate de moarte, dimpotrivă), şi cea artistică, întrucît biografia sa turmentată, răscolită şi de terapie, îl aduce în pragul impotenţei creatoare. Maureen se dovedeşte, precum mama lui Portnoy, o manipulatoare de primă mînă: mai întîi îl constrînge pe Tarnopol să se căsătorească cu ea falsificînd o probă de urină pentru a părea însărcinată, apoi nu îi acordă divorţul şi îi cheltuieşte restul de bani care nu se duc pe terapie; ba chiar, în cele din urmă, alege ea însăşi calea ficţiunii (al patrulea potenţial palier narativ din roman) pentru a-l transforma în personaj literar şi ameninţînd, astfel, să-l compromită în faţa familiei şi a breslei. 

Răbufnirea lui Tarnopol este antologică, iar infama bătaie, scena mult hulită a bătăii (din care citez fragmentul de mai jos) a fost şi cea care le-a stîrnit pe feministe împotriva lui Roth. Claudia Pierpont, biografa scriitorului, descrie pe larg în

(2013) contextul articolului „Why do this men hate women?“ publicat în

în 1976 de celebra feministă Vivian Gornick, un articol îndreptat împotriva literaturii „misoginilor“ Saul Bellow, Norman Mailer, Henry Miller şi Roth, dar un articol obtuz în care comite clasica, fundamentala eroare de a confunda autorii de mai sus cu protagoniştii propriilor cărţilor („Roth is clearly saying this repellent creature

– and all those who resemble her – deserves to die“). O eroare comisă şi de cronicarul de la

Morris Dickstein (a cărui cronică poate fi citită la liber pe Internet), care-l acuză că a făcut mai mult terapie decît ficţiune, pentru ca în cele din urmă să-i aplice şi acesta eticheta de misoginism („the women are monstruos because for Philip Roth women are monstruos“). Cu toţii ignorînd celelalte relaţii cu femeile ale protagonistului Tarnopol, terapia cu psihologul Spielvogel în care Tarnopol îşi apără anticipat poziţia („Nu e pentru că femeile înseamnă prea puţin pentru mine – nenorocirea a venit din faptul că ele înseamnă prea mult. Ele sînt piatra mea de încercare nu pentru potenţă, ci pentru

. Dacă aş fi ascultat de sulă în loc de alte organe amplasate mai sus, nu aş fi intrat niciodată în mizeria asta.“) şi, mai ales, finalul cărţii în care avem acces la jurnalul lui Maureen din care aflăm şi motivaţiile psihologice ale comportamentului ei. Claudia Pierpont citează un interviu cu David Williams, copilul Margaretei Martinson, în care acesta povesteşte cum Philip Roth a avut grijă de educaţia lui şi, în ciuda personajului Maureen, niciodată nu i-a vorbit altfel despre mama sa (moartă în accidentul deja menţionat pe cînd el era un copil) altfel decît cu admiraţie şi dragoste. De altfel, în

Roth afirmă despre Margaret Martinson că a fost „the greatest creative writing teacher of them all, specialist par excellence in the aesthetics of extremist fiction.“ 

Lucrurile stau, de fapt, exact pe dos: departe de a fi un roman misogin care proclamă că femeile ar trebui să moară,

(roman finalist la National Book Award) atacă tocmai prejudecata inviolabilităţii masculine: şi bărbaţii pot dezvolta dependenţe maladive faţă de femei, şi bărbaţii pot fi lipsiţi de apărare în faţa minciunilor femeii, şi bărbaţii sînt vulnerabili în mariaje disfuncţionale, victime ale divorţurilor, pacienţi ai psihologilor. Dar cum s-a întîmplat şi cu

cînd un onorabil traducător român l-a acuzat pe Philip Roth de pornografie, nu mă aştept ca toţi cititorii acestei cărţi să treacă prea uşor peste scena de violenţă domestică de mai jos.  

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

*****

Philip ROTH

Viaţa mea de bărbat (fragment)

– Omoară-mă, de ce să nu mă omori!
– Perfect, aşa am să fac, şi am pocnit-o peste cap, mai întîi dintr-o parte, apoi din cealaltă. Asta doreşti, aşa am să fac!
– Aşa să faci!
– Acum, am zis lovind-o în partea din spate a craniului cu muchia palmei, acum – am cîrpit-o din nou în acelaşi loc, acum cînd o să te duci la tribunal, n-o să mai fii nevoită să inventezi totul: acum o să ai ceva adevărat de care să te plîngi judecătorului! O bătaie adevărată, Maureen! În sfîrşit, lucrul adevărat! Eram pe podea, călare pe ea, şi o cîrpeam peste cap cu palma deschisă.

Sîngele ei se întinsese pretutindeni: pe faţa ei, pe mîinile mele, pe rogojină, pe partea din faţă a taiorului, pe bluza ei de mătase, pe gîtul ei gol. Lucrul adevărat – şi era minunat. Îmi plăcea la nebunie. Bineînţeles, n-aveam deloc intenţia s-o omor chiar atunci şi chiar acolo. Adevărul era că nici măcar nu mai eram furios. Atît că mă delectam copios. Îi distrugeam taiorul în care arăta atît de atrăgătoare şi asta, în mod bizar, îmi tăia din avînt. 

– Dă-i înainte, nu te opri, şi balele i se scurgeau pe bărbie, viaţa mea, viaţa mea e un căcat, lasă-mă să mor… 
– Curînd, foarte curînd, acum o să fii o moartă frumoasă…

N-a trebuit să mă întreb prea mult timp unde s-o mai atac. Am întors-o cu faţa în jos şi am început s-o pisez cu palma ţeapănă la fund. Fusta taiorului roşu şi juponul erau săltate şi împinse înapoi şi i se vedea funduleţul ei de pisică maidaneză, strîns în chiloţii albi şi strîmţi. O băteam la cur. Zece, cincisprezece, douăzeci de lovituri – le-am numărat pentru ea cu voce tare – şi apoi, în vreme ce ea zăcea acolo plîngînd cu sughiţuri, m-am dus la şemineu şi am luat vătraiul din fier forjat. Iar acum, am anunţat-o, am să te ucid, aşa cum am promis.

Nici un cuvînt de pe podea, doar un scîncet.

– Am de gînd să-ţi zdrobesc capul ăla nebun, mincinos, cu vătraiul. Vreau să-ţi văd creierii, Maureen! Vreau să-i calc cu pantofii mei – şi apoi să-i transfer Ştiinţei. Dumnezeu ştie ce or să găsească.

Acum am putut să înţeleg cuvintele abia audibile pe care le scîncea:

– Omoară-mă, spunea ea, omoară-mă, omoară-mă…

În primele momente nu observasem că începuse să se cace în chiloţeii ei. Duhoarea se răspîndise în jurul nostru înainte să văd cum excrementele îi umflă turul chiloţeilor.

– Omoară-mă, îngăima ea în delir – omoară-mă de tot. Omoară-mă odată, ce mai aştepţi!

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.