Gusturi muzicale impecabile

Loreley PETROIU
Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Gusturi muzicale impecabile jpeg

„Află despre muzica nouă înainte să devină

– am citit deunăzi acest îndemn pe un site cu recomandări de muzici, filme şi evenimente, un site din categoria

ca multe altele. Nu scria ce se poate întîmpla dacă afli despre o muzică sau alta după ce-a devenit

, dar pot să-mi închipui că e vorba de lucruri destul de grave.

Sînt destule muzici în lista mea de preferinţe descoperite şi consumate odată cu muritorii de rînd (sau chiar mai tîrziu), după ce-au devenit mai mult sau mai puţin

, ceea ce m-ar putea face să cred că sînt cam demodată. Sau poate doar suspect de

– nu mi-e foarte clar dacă se mai poate face vreo distincţie între cei doi termeni: pare demodat să fii la modă. Şi ce să fac dacă mi se spune c-ar trebui să mă jenez de gusturile mele întîrziate, prea populare şi deci mai puţin respectabile? 

Într-o discuţie purtată cu cineva despre Arcade Fire, persoana respectivă a ţinut să-mi comunice şi că-i plăceau mai mult pe vremea cînd nu deveniseră atît de cunoscuţi, şi n-am putut să nu mă gîndesc că, pe undeva, precizarea asta suna aproape ca o scuză: da, ştiu că sînt populari, dar eu aflasem de ei cu mult înainte de toată gălăgia asta din jurul lor. Arcade Fire au ajuns ruşinos de tîrziu la urechile mele, abia odată cu The Suburbs, deşi ei mai scoseseră două albume înainte de ăsta, care mi-au scăpat complet pînă atunci, nu-mi dau seama cum, şi degeaba îmi caut scuze, poate ascultam altceva la vremea aia (şi, te pomeneşti, tot cu vreo întîrziere nepermisă, de ani de zile şi alte cîteva albume de recuperat), poate n-oi fi avut chef de noutăţi, poate cîr, poate mîr. N-am nici o scuză, ştiu. 

Cît de

e să-ţi declari, cu un entuziasm de-a dreptul înduioşător, pasiunea pentru Queen sau, mai rău, Tina Turner ori Bob Marley, muzici transformate de mult în brand-uri universale şi cu care nu prea mai poţi impresiona pe nimeni? La o scurtă privire pe paginile Facebook ale unora dintre favoriţii mei, aş putea să fac rapid un fel de top al gusturilor majoritare/minoritare: Interpol, cu 1,4 milioane de

-uri, sînt un pic prea celebri; Arcade Fire au 2,4 milioane, deci nu prea mai am cum să vorbesc de ei fără să mă simt prost. The Jezabels îmi plac foarte mult: doar 125.000 de

-uri (şi, trebuie să adaug, trei dintre ele provin de la fani din lista mea de prieteni). Nu ştiu ce să fac cu Björk, cîntă foarte fain, dar, totuşi, asta par să creadă alţi trei milioane de oameni (şi doar cinci din lista mea; la Jezabels, raportul e mai bun). The Cure sînt o instituţie deja, pot să le trec cu vederea cei 6,4 milioane de fani care-au ţinut neapărat să dea un click pe pagina lor. Lower Dens e o preferinţă validă deocamdată (doar 30.000 de fani, preţioasă lipsă de faimă), dar mi-e teamă că vor deveni celebri şi ei: cine ştie, poate voi fi nevoită să mă jenez un pic de pasiunea asta pentru muzica lor. 

Î

În cartea sa

Nick Hornby se plînge la un moment dat că un album al proaspăt descoperitului Matthew Ryan îi plăcuse foarte mult, pînă în momentul în care a auzit o piesă de vreo trei ori la rînd într-o cafenea Starbucks; dintr-o preferinţă

muzica respectivă s-a contaminat iremediabil – a devenit un clişeu, un

depersonalizat, consumat alături de un public mai mult sau mai puţin indiferent. Caracterul obscur al unui nume sau altuia poate fi mai seducător decît muzica respectivă şi, cu cît creşte popularitatea vreunui muzicant, cu atît scade interesul celor care nu vor cu nici un chip să fie asociaţi cu restul lumii, fanii inocenţi sosiţi prea tîrziu la petrecere. 

Dar, cînd e vorba de

, care e punctul de la care devine mai greu de înghiţit o muzică sau alta? Fiecare îşi negociază propria limită, în funcţie de nevoia sa de a se diferenţia de (sau asemăna cu) ceilalţi. O doză acceptabilă ar putea însemna, probabil, chiar şi un stadion plin la un concert Arcade Fire, dar nu cred că vreun fan şi-ar dori să audă „Rebellion“ ca fundal sonor pentru o reclamă la telefonie mobilă. Mai devreme sau mai tîrziu, e nevoie să pornim în căutare de noi muzici, pure şi neatinse de urechea majorităţii –

transformaţi la fel de rapid în

din teama de nivelarea pe care-o aduce cu sine gustul majorităţii sau omniprezenţa bruscă a vreunei muzici. 

Muzicile descoperite în urma propriilor noastre explorări ne apar mult mai valoroase decît cele preluate „de-a gata“, prin imitaţie – şi sînt mai valoroase tocmai pentru că descoperirea lor implică o doză oarecare de efort, dar şi o judecată critică nu totdeauna foarte sigură de sine.

Uşurinţa cu care ne abandonăm preferinţele pune sub semnul întrebării sinceritatea lor – dar tocmai acest capital cultural în continuă transformare reuşeşte să împingă lucrurile mai departe. Lipsa de statornicie poate fi privită şi ca o premisă pentru creşterea artistică, după cum spune şi Carl Wilson, critic de muzică, în cartea

(unde o analiză subtilă despre gust porneşte de la un exemplu extrem de mainstream: albumul cu acelaşi titlu scos de Céline Dion în 1997). 

E drept, acum şi asta se poate măsura destul de uşor: Priceonomics, o companie din San Francisco, a făcut, mai în glumă, mai în serios, o analiză a obscurităţii:

. Analiza lor are la bază două criterii simple: numărul de

-uri primite pe Facebook şi scorul acordat ultimului album pe blog-ul de muzică (indie, în special) Pitchfork. Folosirea Facebook-ului ca măsură a popularităţii este criticată de unii din cauza faptului că mulţi tineri sub 30 de ani nici nu mai stau pe această reţea de socializare – şi deci preferinţele lor lipsesc din ecuaţie. Cu toate acestea, studiul incită la o privire mai atentă asupra felului în care ne construim şi raportăm la gusturile şi ataşamentele noastre mai mult sau mai puţin efemere. În martie 2014, la data publicării sale, Arcade Fire aveau un scor foarte bun pentru ultimul lor album,

(apărut şi recenzat în 2013), dar şi cam multe like-uri. Kanye West stătea şi mai bine la cele două capitole: muzică apreciată de critici şi cu mare priză la public. Dar gradul de popularitate e şi el relativ la diferite perioade, grupuri ori zone culturale: cineva comenta în subsolul acestei analize că trupa canadiană Broken Social Scene e la fel de obscură acolo cam ca un Big Mac – la noi, îmi închipui că poate fi considerată lejer un

De cealaltă parte a graficului se aflau cei cu o notă mare şi un număr foarte mic de fani: The Field, Julia Holter, IceAge, cu un procent impresionant de obscuritate. Nu sînt deloc

şi îmi imaginez că au fanii lor: cu cît mai puţini, cu atît mai fericiţi. 

Recent, mi-a fost dat să aud o piesă de Syd Barrett pe cînd îmi făceam cumpărăturile într-un supermarket – m-am oprit nevenindu-mi să-mi cred urechilor, încercînd să-nţeleg cum pot lega peisajul rafturilor cu pîini şi pui fripţi de psihedelismul suav al lui Syd (evident, nu se lega nimic). Dar sper că muzica lui acolo a fost doar un accident ultra-bizar, cu şanse infime să se repete vreodată, altfel aş fi nevoită să-mi reevaluez şi eu această relaţie specială, de care nu ştie mai nimeni, cu atît mai puţin vreun amărît de magazin. 

Ar fi într-adevăr minunat dacă trupa aia super pe care-am descoperit-o recent să rămînă pe vecie îngropată-n anonimat, să nu mai ştie nimeni de ea şi să-mi cînte doar mie; e drept, pentru o mai bună validare, n-ar strica şi nişte cronici pline de laude în Pitchfork sau NME, deci aş putea accepta, la nevoie, să împart plăcerea audiţiei cu alte două-trei urechi alese. Îmi închipui, pe de altă parte, că majoritatea artiştilor apreciaţi tocmai pentru anonimatul lor şi-ar dori să iasă din el cît mai repede, măcar pentru propria lor supravieţuire, dacă nu din dorinţa – perfect legitimă – de a cînta în faţa unei mulţimi ceva mai mari de-o mînă de oameni.  

Loreley Petroiu este absolventă a Facultăţii de Studii Europene, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Foto: wikimedia commons

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.