Pe drumurile din Nigeria

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Pe drumurile din Nigeria jpeg

Alexandru Duţu lucrează la o firmă multinaţională producătoare de echipament medical. Prin natura muncii, Alexandru călătoreşte foarte mult, uneori în zone exotice, şi întotdeauna se întoarce acasă cu poveşti care combină business-ul cu culoarea locală. De exemplu, cum este să mergi pentru afaceri în Nigeria? Şi să vezi, de aproape, cum arată sistemul medical de acolo? 

Primul şoc al lui Alexandru, cînd a mers acum doi ani, a fost unul dintre cele mai bune spitale din Lagos. Clădiri mici, cu etaj, din lemn, barăci simple pe un teren viran, fără garduri, cu găini alergînd bezmetice de colo-colo. În saloane, nu toate cu uşi sau ferestre, 50-60 de oameni stau înghesuiţi în paturi vechi de zeci de ani, iar afară, în curte, stau femei întinse în faţa clădirii. „Mai departe e o secţie de copii, văd ca prin umbră cîteva siluete şi aud plînsete. Nici nu îndrăznesc să mă apropii, nici nu vreau să îmi închipui.“ E o ţară unde sistemul social de asigurări de sănătate este foarte prost. Totul se plăteşte. Poate de aceea, spune el, abundă anunţurile cu ologi care se ridică sau orbi care văd, vindecaţi de Iisus prin cineva care face minuni contra cost în numele Domnului şi-şi face publicitate agresivă la TV. 

Ajunge şi într-o clinică privată. Diferenţa nu e mare. Aşteaptă alături de pacienţi, în linişte, pînă să intre la întîlnire. „Albul îmbrăcat business stă drept, ţanţoş şi serios.“ De fapt, analizează cu uimire ce vede în jur, încercînd să înţeleagă. Întîlnirea decurge bine, clinica aşteaptă o finaţare şi apoi poate investi în aparatele de fizioterapie.

A doua zi, avionul lui spre Benin, unde are o altă întîlnire de afaceri, se amînă. Ajunge la 5 dimineaţa în autogară, într-un oraş fără iluminat public. În autocar, împreună cu partenerul lui, sînt priviţi cu suspiciune. Fiind singurii doi albi, sînt cercetaţi amănunţit la controlul antitero. Mai sînt şi îmbrăcaţi la patru ace, pentru întîlnire. Hainele se şifonează în cele şase ore de mers chircit, dar nu mai contează. În autobuz se cîntă şi se recită cu patos texte religioase. „Nu ştiu ce să fac, dacă să zîmbesc cînd îmi aduc aminte de atmosfera de gospel din filmele americane sau să mă pătrundă credinţa. După cîteva minute însă îmi trece nehotărîrea, cu toţii se opresc după ce strigă de cîteva ori

şi îşi agită mîinile în sus. Se pare că au adus spiritele bune în microbuz.“ 

Din autobuz, vede adevărata Nigerie. „Valuri de verde violent dat de pădurea tropicală, accentuat de o ceaţă care ne va urmări tot timpul. Terenuri virane de pămînt roşu maroniu care ridică în aer praf. Şi apoi aşezări – prima pe care o văd, în jurul unei posibile gropi de gunoi. Mulţime de case întinse pe sute de metri de-a lungul drumului. Mult spus case – sînt făcute din cartoane, în cel mai bun caz din resturi de lemne. Toţi par însă să se ocupe cu sortarea şi valorificarea resturilor. Fiecare are, lîngă locuinţa sa, grămezi ordonate de lemne, de sticle de plastic, de textile. Mizerie apăsătoare, imagine cu care mă voi obişnui zilele următoare, dar care acum mă năuceşte. Văd o mamă care îşi spală copilul gol pe pămînt, în faţa intrării unei barăci de cartoane, dînd pe el cu un burete umed. Apa este una din marile probleme ale Nigeriei, calitativ şi cantitativ. Trecem pe lîngă şcoli – cîteva clădiri fără etaj construite în mijlocul cîmpului roşu, fără ferestre sau uşi. Între clădiri, copii jucîndu-se în praf, toţi îmbrăcaţi în aceeaşi uniformă de culoare violentă – portocaliu, verde sau albastru.“ 

Trec pe lîngă grupuri de militari înarmaţi, prin aglomerări de construcţii şi camioane din care mereu se descarcă ceva (contrabanda e în floare în Nigeria). La un control, sînt întrebaţi dacă nu cumva sînt răpiţi. 

Ajuns în Benin, cu rucsacul în spate, sare pe o motocicletă care-l duce la spitalul unde are întîlnirea. Conducătorul motocicletei intră pe contrasens şi face slalom printre maşini. Nimic neobişnuit.

După discuţiile din Benin, ia avionul, de data asta spre Onitsha. „Onitsha este un oraş fenomenal, cu o circulaţie haotică, plin de gunoaie, aglomerat, zgomotos. Maşini foarte vechi, toate lovite şi vopsite parţial, claxonîndu-se una pe alta. Nu există sensuri de mers şi totuşi se mişcă, trec de pe o parte pe alta. Printre ele, alte motociclete şi femei care duc pe cap fructe. Nu vezi nici un semn de civilizaţie aici, poate doar unele resturi de asfalt şi cîţiva stîlpi strîmbi de electricitate.“ 

În Onitsha, medicul cu care se întîlnesc e unul dintre cei mai cunoscuţi din oraş. De aia îşi permite să facă orice în trafic cînd îi ia cu maşina, fără frica poliţiei. „Realitatea cabinetului însă ne izbeşte violent. O cocioabă de lemn cu paturi murdare, cîteva aparate vechi de 50-60 de ani. „E unul din cele mai dotate cabinete din Nigeria“, ne spune. Şi într-adevăr, ne arată că scrie în ziare, apare la televizor, e unul din cei mai activi. Doar că standardele sînt diferite. Îşi cheamă un băiat şi îl pune să filmeze toată convorbirea cu noi. Nu ştiu dacă a făcut-o ca să ne arate că are o cameră video, că se aştepta să vorbim lucruri inteligente sau ca să se mîndrească la prietenii lui cu cei doi albi la el în cabinet… La ieşire facem poze (după fiecare întîlnire ne-au cerut să ne fotografiem cu ei), motiv să se adune un ciorchine de copilaşi în jurul nostru să se zgîiască la noi –

În ultimele două zile în Nigeria e într-o perpetuă criză de timp. Pe drumul dintre Enugu spre Port Harcourt, în timpul unei semifinale în care juca Nigeria, cu trafic blocat, la un control li se cere şpagă, şi pe următorul, şoferul decide să-l ignore. „Bag capul între umeri, nici nu îndrăznesc să mă uit înapoi, dar se pare că, în ciuda semnelor disperate de a ne opri, militarii nu se sinchisesc să se ia după noi. Se pare că nu am fost nici primii, nici ultimii care i-am ignorat…“ Semnalistica stradală nu e de mare ajutor în oraş, în sensul că nu există, iar trecătorii le răspund greu spre deloc, dar studiindu-i intens pe cei doi albi care caută disperaţi o adresă. În aeroportul de acolo, ghişeele de

sînt puse fix în cîmp, corturi albe unde se verifică paşapoartele şi se predau bagajele. 

Ajuns înapoi în camera de hotel din Lagos, se simte ca acasă. Poate pentru că Lagos-ul e înfrăţit cu Bucureştiul?  

Foto: S. Elden (wikimedia commons)

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.