Reacţie poetică în lanţ

în memoria tinerilor dispăruţi în clubul Colectiv

● Bucureşti ’21. Epopee participativă. 840 de versuri. 40 de poeţi*, coordonator Svetlana Cârstean, ARCUB, 2015.

„În cîte feluri se poate scrie despre un oraş? Din cîte locuri se poate scrie despre un oraş? De cît de departe şi de cît de aproape? Cînd scrii despre Bucureşti te înfurii, te ia nostalgia, te revolţi, te descrii, povesteşti, ţipi, urli, plîngi, priveşti pe fereastră, închizi fereastra, eşti politicos, eşti porcos, foloseşti cuvinte frumoase, foloseşti toate cuvintele, te întorci în interbelic, te uiţi la fabrica nereconvertită de peste drum, dai o fugă în Ferentari, la Piaţa Obor sau în Grădina Botanică? Bucureştiul e despre clădiri, despre monumentele istorice, despre eclectism, Paris, Berlin sau despre oameni? E despre festivităţi, panglici tăiate, despre trotuarele pe care mergi cot la cot cu maşinile, prin stratul gros de dude fermentate sau de flori de tei zdrobite cu picioarele, despre ploile calde de vară care blochează traficul, despre şoferii de taxi care te iau doar pînă în Balta Albă, Titan, despre Control sau despre Ateneu? E despre unde locuim, unde dansăm sau unde plătim cablul? Şi poezia cum e?“ În această notă incitant-retorică îşi începe Svetlana Cârstean introducerea unei cărţi de poezie cum nu s-a mai scris pînă acum la noi.

Dacă în această toamnă aţi locuit pe altă planetă poetică decît Bucureştiul, aflaţi că este vorba de un lung poem colectiv dedicat acestui oraş, un poem de 840 de versuri scris în mai puţin de două luni de 40 de poeţi şi poete de toate vîrstele (mezina este născută în 1996, senioara în 1931). Elaborarea poemului a fost supravegheată de Svetlana Cârstean, cea care a invitat poeţii şi a transmis fiecăruia, rînd pe rînd, ca pe-o ştafetă în orb, versul cu care trebuia să-şi înceapă fragmentul: ultimul vers al unui poet devenea primul vers al următorului poet, care avea la dispoziţie maximum 48 de ore ca să-şi scrie fragmentul poetic de 21 de versuri (cu tot cu versul primit). Nici un poet n-a cunoscut textul poetului precedent, n-a ştiut nici măcar de la cine a primit versul începător, aşa cum nu a ştiut cui a transmis, la rîndu-i, versul continuator. Astfel, prin această oarbă reacţie poetică în lanţ, s-a produs o epopee colectivă urbană dedicată Bucureştiului.

Cum mai spune Svetlana Cârstean în textul introductiv, „poemul s-a scris de peste tot“, ştafeta versurilor transmiţîndu-se vreme de o lună şi jumătate peste tot pe unde drumurile verii i-au purtat pe poeţi, de pe plajele Bulgariei pe canalele Stockholm-ului. Dar acest corp poetic colectiv nu este irepetabil doar ca experienţă, este şi admirabil ca experiment. Să mobilizezi 40 de poeţi, fiecare cu ego-ul său artistic, să conlucreze la aceeaşi carte într-un timp şi pe un spaţiu strict definite, ei bine, pentru un astfel de demers participativ, care necesită multă disponibilitate, încredere şi răbdare, e nevoie să se alinieze nişte planete!

(Există, totuşi, un precedent în proză, care-i implică inclusiv pe cîţiva dintre poeţii experimentului de mai sus: romanul colectiv

scris în ziua de 15 decembrie 2012, în două laboratoare ale Facultăţii de Matematică echipate cu calculatoare, de 53 de scriitori prezenţi

coordonaţi de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru, Răzvan Ţupa şi cu mine. Realizat în 9 ore, 5 minute şi opt secunde, de la momentul startului scrierii pînă la apariţia primului exemplar tipărit de Editura ART, romanul a fost ulterior omologat de

drept cel mai rapid scris roman al tuturor timpurilor.)

Poemul a fost celebrat cum se cuvine, fiind rostit în seara de 19 septembrie de toţi poeţii care l-au scris pe scena sălii de teatru a Hanului Gabroveni, sediul actual al ARCUB-ului. Dublul eveniment, tipărirea cărţii şi lectura poemului, a fost parte din proiectul „Bucureşti Memoria / Explorarea / Imaginea oraşului“, care a lansat candidatura Bucureştiului pentru statutul de Capitală Culturală Europeană 2021. 

Lungul poem epopeic – care începe cu versurile Norei Iuga: „au plecat pe strada frumoasă / fostele mele picioare în pantofi de lac / şi ciorapi de mătase cu dungă la spate…“ şi se termină cu versurile Angelei Marinescu: „…şi totuşi oraşul acesta un înger care latră / un rău secat românesc / un oraş asuprit / de o moarte confuză de o confuză moarte“ – cartografiază în 40 de reprize vastul teritoriu sentimental/psihologic/atmosferic/urbanistic al oraşului. Geografia Bucureştiului se desfăşoară ca un puzzle de stări, sentimente, atitudini şi peisaje surprinse în toate registrele, stilurile şi tonurile. Fiecare poet aduce propriul stil şi propriul vocabular, versurile se înşiră lungi, tăiate dexter, albe sau cu rime împerecheate. Există citate, referinţe, jocuri de cuvinte, paranteze. Unele fragmente sînt mai narative, altele mai lirice, ceea ce face ca întregul poem să fie cu de toate şi în toate felurile: deopotrivă introspectiv şi contemplativ, retoric şi descriptiv, elegiac, ludic şi revoltat, dar surprinzător de omogen. Există refrene şi leitmotive, unele versuri îşi răspund la distanţă de cîteva pagini şi tot atîţia poeţi, cu toţii uniţi, fără să ştie unii de alţii, într-o voce cu mai multe timbre vocale ce emite un continuum poetic după al cărui ultim vers nu există punct.

Momentan, poemul se află în curs de traducere în limba engleză, traducerea (semnată de Alistair Ian Blyth) urmînd să fie publicată într-un al doilea tiraj al cărţii care, să sperăm, va fi destinată şi vînzării. Căci la ce bun o astfel de epopee, dacă nu ajunge la oameni? 

Da, există poeţi în Bucureşti, citiţi‑i! Sau mergeţi să-i ascultaţi pe ei citind cînd aveţi ocazia. Spre exemplu, pe 15 noiembrie, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (str. Cercului nr. 6), cînd, în cadrul ediţiei cu numărul 114 a Institutului Blecher, va avea loc o lectură specială chiar a acestui poem semnat de:

* Nora Iuga, Claudiu Komartin, Gheor¬ghe Iova, Valentina Chiriţă, Mihai Duţescu, Diana Iepure, Miruna Vlada, George Floarea, Lucian Vasilescu, Alice Popescu, Ioana Nicolaie, Marin Mălaicu-Hondrari, T.O. Bobe, Florin Iaru, Teodor Dună, Simona Popescu, Răzvan Ţupa, Andra Rotaru, Cosmin Perţa, Bogdan-Alexandru Stănescu, Domnica Drumea, Fanny Chartres, Octavian Soviany, Teona Galgoţiu, Doina Ioanid, Adela Greceanu, Sorin Gherguţ, Andrei Dosa, Lidija Dimkovska, Dan Sociu, Ioan Es. Pop, Ana Maria Sandu, Bogdan Ghiu, Florin Dumitrescu, Iulian Tănase, Magda Cârneci, Elena Vlădăreanu, T.S. Khasis, Marius Chivu şi Angela Marinescu.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.