Reversul utopiei

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Reversul utopiei jpeg

● Ce-am fi dac-am şti. Feerie politică protestatară. Echipa spectacolului: Mădălina Brînduşe, Paul Dunca, Adela Iacoban, Mihaela Michailov, Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Cătălin Rulea, David Schwartz, Ionuţ Sociu, Andrei Şerban, Marius Bogdan Tudor. Centrul de Teatru Educaţional Replika.

Spectacolele de teatru politic, puţine în peisajul teatral din România, atrag atenţia printr-un demers constant al unor grupuri de artişti (spun

şi nu

întrucît nu este o mişcare artistică compactă, ci mai multe personalităţi artistice individuale se coagulează într-o direcţie de teatru politic, focusîndu-se fiecare pe teme şi estetici proprii) de a investiga sistemele politice şi implicaţiile lor directe asupra oamenilor. Trecutul şi prezentul sînt chestionate, hibele sistemice sînt inventariate, istoria este redescoperită, informaţiile sînt completate şi reinterpretate, perspectiva asupra vieţii noastre trecute şi prezente se schimbă. Meritele majore ale acestor spectacole constau în atragerea atenţiei asupra unor probleme sistemice ignorate (voit sau nu) şi schimbarea perspectivei „oficiale“ asupra trecutului, îndepărtat şi recent, şi asupra prezentului. 

David Schwartz este unul dintre cei mai activi regizori de teatru politic, iar recenta sa premieră,

îi consolidează acest statut. Spectacolul a fost anunţat întîi ca o istorie performativă a protestelor secolului al XX-lea, dar în caietul-program caracterizarea sa este nuanţată: „o istorie a mişcărilor muncitoreşti de rezistenţă“. Simpatia regizorului pentru stînga politică transpare din toate spectacolele sale, astfel încît investigarea istoriei comunismului pe plan local apare ca un demers firesc în propriul program regizoral. 

urmăreşte cîteva episoade din istoria mişcărilor muncitoreşti, începînd cu 1918 şi terminînd după căderea regimului comunist, în 2000, care se pot rezuma în două direcţii: luptă sindicală (greva tipografilor din 1918, greva minerilor din 1929 etc.) şi proteste individuale (Haia Lifşiţ, Vasile Paraschiv). Ambele formate protestatare cuprind un desfăşurător în mare parte identic: abuz social, protest, anchetă/judecată, tortură, înfrîngerea protestului. Spectacolul construieşte un tipar al protestelor înăbuşite, reliefînd agresivitatea anchetatorilor şi politizarea justiţiei, şi conturînd imaginea eroizată a unor luptători

împotriva unor sisteme abuzive. Haia Lifşiţ şi Vasile Paraschiv sînt cazuri izolate, în contexte diferite, de oameni împotriva unor sisteme abuzive, Virgil Slăheanu a luptat împreună şi în numele sindicatului, dar a sfîrşit tot singur. Aici este şi unul din punctele vulnerabile ale spectacolului, căci istoria protestelor riscă să devină o înşiruire de episoade singulare şi nereprezentative. Contextualizarea lor prin introducerea altor proteste antisistem, fără limitarea la ideologie, ar fi fost benefică. 

Acest parcurs istoric este văzut din perspectiva unui viitor utopic în care societatea a depăşit nedreptatea socială, proprietatea comună funcţionează ideal, democraţia e participativă, banii au dispărut. Este vorba despre textul lui Iuliu Neagu-Negulescu (1878-1940)

carte scrisă în închisoare în 1921 şi apărută în 1923. În spectacol, această ramă funcţionează ca un

retro, cu actorii echipaţi în combinezoane metalizate, spunînd textul pe rînd, fiecare în acelaşi timp cu o voce robotică înregistrată. Perspectiva spectacolului este a arimanilor, deci a utopiştilor. Şi asta dă cheia spectacolului. 

Utopie, ideologie, realitate 

Episodul Vasile Paraschiv ridică o problemă esenţială în spectacol. Vasile Paraschiv (1928-2011), membru în Partidul Comunist din 1946, suferă o serie de abuzuri din partea acestuia şi se retrage din PCR în 1968, anunţînd public acest lucru la alegerile de partid din Combinatul Petrochimic de la Brazi. Este arestat, torturat, declarat bolnav psihic. Obţine un paşaport – autorităţile speră că nu se va mai întoarce în ţară – şi pleacă în străinătate, unde are contacte cu lideri sindicali şi i se face o expertiză psihiatrică în urma căreia este declarat sănătos. Se întoarce în ţară, înfiinţează Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, este din nou arestat şi torturat de Securitate. Despre Vasile Paraschiv se vorbea în şoaptă în timpul comunismului şi chiar dacă povestea sa nu era pe deplin cunoscută, se ştia că cineva s-a opus partidului. Probabil o bună parte din publicul de azi nu cunoaşte cazurile istorice prezentate în spectacol, e posibil ca unii să nu empatizeze cu stînga, iar modul de raportare a spectatorului la spectacol, în acest caz, diferă în funcţie de opţiunile politice şi chiar de informaţia proprie. Pentru mine, nesimpatizant de stînga, nici de dreapta şi nici de vreo altă ideologie scăldată în soare şi eşuată la nivel cotidian, spectacolul vorbeşte despre ruptura dintre utopie şi realitate, despre strîmba aplicare a ideologiei, despre modul în care idealurile se viciază în loc să se împlinească. Şi asta vine nu numai din povestea lui Vasile Paraschiv, cel care a fost suficient de lucid şi de curajos încît să conteste punerea în practică a „idealurilor comuniste“, ci şi, mai ales, din rama spectacolului, utopia Arimania. În acest univers perfect în care idealurile comunismului sînt funcţionale în mizele lor, nu doar enunţate ca atare, spectacolul înregistrează diferenţa dintre utopie şi realitate. Autorii (dramaturg, regizor, scenograf, actori, muzician, documentarişti) se poziţionează cumva la acest nivel, al regretului după o utopie nematerializată, şi acuză, chiar dacă doar o dată explicit (în episodul Vasile Paraschiv), eşecul comunismului, ratarea sa istorică. Istoria este complicată, lucrurile nu se pot separa drastic, în albe sau negre – de exemplu, Iuliu Neagu-Negulescu a avut luări de poziţie antisemite, într-o epocă tulbure în care era dificil să discerni etc. Creatorii spectacolului se regăsesc în ideologia de stînga, nu în realitatea sistemului, deviat de la teorie. Falimentul comunismului este privit retroactiv, din perspectiva viitorului utopic, şi în cazul celui mai recent episod, din perspectiva prezentului. Asasinarea liderului sindical TEPRO Iaşi la cererea patronului (Virgil Slăheanu a fost înjunghiat în 2000 după ce s-a opus privatizării frauduloase a fabricii, patronul Frantisek Priplata a fost găsit vinovat de justiţia română, dar statul ceh a refuzat să îl extrădeze) arată rateurile capitalismului şi continuarea luptei sindicale (însă tot ca un caz izolat, căci sindicatele, acolo unde există, nu au forţă în România postcomunistă). Aici se schimbă şi modul de joc, de la narativitate discursivă în

-ul protestelor istorice la un joc implicat în episodul Slăheanu. Schimbarea apare din cauza raportării diferite, cu distanţare istorică în episoadele dintre 1918 şi 1989, şi cu apropiere subiectivă în cazul Slăheanu, care face parte din trecutul foarte recent (sau din prezent, depinde de reper). 

este un spectacol care, intenţionat sau nu, înregistrează falimentul utopiei. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: M. Cîrstea

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.