Vorbiri

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
Bacalaureatul părinţilor jpeg

– E relativ recent, din cîte îmi dau seama… În orice caz, parcă nu am observat asta la Bruxelles, dar cînd m-am mutat în Anglia, asta e regula: cînd ajungi la casă și vrei să plătești, nu faci nimic altceva și, în orice caz, nu vorbești matale la mobil! Mi s-a întîmplat și mie o dată: tocmai m-a sunat cineva cînd eram la casă și, cînd am dat să răspund, casiera s-a oprit, și-a încrucișat mîinile pe piept și s-a uitat în tavan pînă cînd am terminat de vorbit. Mi-am cerut scuze și a doua oară nu am mai făcut-o. I’m a person, acknowledge me!, cam asta e morala. Nu te uiți la mine ca prin sticlă, nu sînt robot! Dacă vrei robotizare, fă bine și du-te la cele trei case automatizate din stînga, unde totul e contactless etc., și-ți vezi de treabă. Aici însă e pentru oameni!…

M-am scărpinat în cap, surprins. Trebuie să recunosc că nu mă așteptam la această revenire a oralului și, în ultimă instanță, a conversației, a relației interpersonale directe, într-o lume ce tinde spre automatizare și eficiență.

– Stați așa, că, pe de altă parte, lucrurile merg și spre „robotizare“ – revine prietena mea. Cînd am ajuns ieri în București, m-am suit într-un Uber și i-am dat șoferului adresa. S-a uitat la mine ca și cum aș fi venit de pe altă planetă: avea totul trecut pe aplicație. Drept care, trei sferturi de oră – cît a durat călătoria –, nu a scos nici un cuvînt, așa că și eu am tăcut mîlc, de frică să nu mai fac vreo gafă. Parcă eram într-o mașină a viitorului, d-alea automate, care conduc singure…

– Păi, cred că exact asta e intenția – intervine alt amic: să ne pregătească psihologic pentru momentul în care vom merge cu mașini automate…

***

– Hello! – se adresează tînăra din fața mea casierului.

– Salut! – îi răspunde amical acesta.

– Mai dă-mi și o brichetă – îi cere tînăra. Nu, nu galbenă, aia roșie!

– OK! – răspunde vînzătorul și îi întinde, zîmbind complice, bricheta.

Vine rîndul meu:

– Bună ziua!

– Bună ziua!

– Puteți să-mi dați, vă rog, și două pachete de țigări?

– Desigur, domnule – îmi răspunde casierul și îmi întinde țigările.

– Mulțumesc, la revedere – mai spun eu și plec.

– Să aveți o zi bună! – îmi mai urează casierul.

Ies și zîmbesc în sinea mea. Scenariul se repetă, sistematic, de fiecare dată și peste tot. Parcă ar fi setați pe două limbaje diferite, pentru două specii diferite: tineri și vîrstnici – mă gîndesc eu. Două clase verbale…

***

Sună interfonul:

– Da, cine e? – întreb eu.

– Curierul! – îmi strigă în interfon o doamnă în uniformă. Am un colețel uriaș pentru dumneavoastră, nu încape în cutia poștală – mă mai anunță ea, plină de solicitudine.

Obsesia diminutivelor la români… M am mai mirat și alte dăți, am mai și scris în repetate rînduri despre aceasta, dar, sincer să fiu, tot n-am înțeles de unde ni se trage. Un soi de mămoșenie care semnalează apropierea între oameni, familiaritatea, care reduce din distanța care s-a instalat între oameni? Așa o fi…

***

– La un moment dat mi-a venit să mă dau jos din autobuz! – mărturisește o fostă studentă, stabilită de ani buni în străinătate. Ajunsese deja la intimități, pe care le urla în telefon de se auzea pînă la șofer. Dar, în afară de mine, nimeni nu părea surprins – și cu atît mai puțin jenat. Totuși, de ce trebuia să aflăm cu toții cu cine îl înșală nevasta pe nenea ăla, care se făcuse roșu la față de furie? La noi – mă rog, la ei, în Germania – există în toate mijloacele de transport un semn că vorbitul la mobil este interzis – sau măcar restricționat. După două-trei zile, în care am aflat ce mănîncă fetița doamnei în verde, care e strategia de business a nu știu cărui departament dintr-o corporație, ce procese are vecinul domnului gras și transpirat din spatele meu și ce parfum preferă, măi fată, domnișoara blondă care se uita pe fereastra autobuzului, și așa mai departe, mi-am revenit și m-am obișnuit: welcome home!

***

Zilele trecute, am stat și am căscat ochii (și urechile) la o conversație dintre un polițist și un șofer tras pe dreapta. Acesta tot încerca să-i explice polițistului cum de s-a întîmplat ce s-a întîmplat (habar n-am ce). Cine știe, poate îl înduplecă să fie mai „uman“. Polițistul îl asculta plin de solicitudine, îi mai și dădea dreptate din cînd în cînd. Nici cea mai mică aluzie însă la vreo „șpagă“. Ca să nu fiu indiscret, am plecat să-mi văd de treabă, dar cînd m-am întors peste vreo cinci minute, cei doi erau tot acolo și stăteau de vorbă. Acum polițistul completa procesul-verbal, iar șoferul comenta plin de solicitudine. Părea relativ mulțumit, probabil că obținuse o amendă ceva mai mică, mai „omenoasă“. Parcă era o discuție între doi vechi prieteni…

Mi-am adus aminte de o scenă de demult, de pe vremea cînd încă nu circulam prin Europa fără pașaport și vize. Am întîrziat o oră (jur că era doar o oră!) la ieșirea din Austria, așa că-mi expirase asigurarea de sănătate. Vameșul mi-a arătat, fără să clipească, infracțiunea, după care mi-a făcut o asigurare pentru următoarele trei luni. Am vociferat, am încercat să-l înduplec, m-am văitat, am înjurat. Nici un registru verbal nu a avut vreun efect, iar funcționarul austriac nu a scos nici o vorbă pe toată durata completării formalităților: parcă nici nu aș fi existat!

Indiscutabil, scrisul este totuși altă lume decît cea a oralității, în care orice se poate negocia, chiar dacă fără alt efect în afară de conversație… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.