Un corp office, măsura middle class, vă rog!

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

– Se pare că unul dintre primele lucruri pe care le fac cei care vor să intre în „clasa de mijloc“ este să-și pună o fațetă dentară! 

– ?

– Ne-au confirmat și niște stomatologi! Se pare că e tot mai la modă…

Și urmează o cascadă de detalii. Discuția se poartă în jurul unei cercetări despre clasa de mijloc și cultura materială în România, coordonată de colega mea Magda Crăciun. Habar n-am ce-s alea „fațete dentare“ și cu ce se ocupă acești smile designers, așa că mă reped la Google. Aflu că „tot mai multă lume este atrasă de ideea unui zîmbet perfect și de modurile în care îl poate obține“ și că e bine să-ți „planifici un zîmbet nou“. Un stomatolog confirmă cele spuse de colegii mei: „Aplicarea fațetelor e un serviciu foarte solicitat în ultima perioadă, deși această tehnică există de mulți ani și s-a perfecționat în timp. Oamenii au început să își dea seama de valoarea pe care o are prima impresie“. 

Peste cîteva zile, mă întîlnesc cu o altă fostă studentă, care își face terenul de ceva vreme în Azerbaidjan, și îi spun povestea cu fațetele dentare:

– Hm, acum îmi dau seama… – cade ea pe gînduri. Toate fetele din noua burghezie a petrodolarilor din Baku își fac operații estetice la nas.

– ?

– Da, că azerii au nasul mai borcănat, așa, și vor să-l aibă drept, ca occidentalii. Am văzut asta și în Iran…

– Dar de ce? – nu încetez eu să mă mir.

– Ca să arate că sînt din familii înstărite, că nu au rămas la coada vacii, ca să spun așa, că s-au civilizat – și sînt mai bune de măritat. Iar cele care nu au bani pentru operație își pun un plasture pe nas și umblă cu el pe stradă.

Nu știu nimic nici despre acest gen de operații estetice, așa că mă întorc la Google. Dau imediat peste un articol: „Oriental nose elongation using an L-shaped polyethylene sheet implant for combined septal spreading and extension“. Și mă lămuresc. Îmi aduc aminte apoi de elongațiile corporale pentru care tinerii chinezi aspiranți la corporații stau pe listele de așteptare și cîte doi ani: au observat că, inconștient probabil, angajatorii occidentali preferă candidații ceva mai înalți, așa, ca ei…

Lucrurile încep să se lege în capul meu și mă lansez în speculații. „Cheia“ o constituie fațetele dentare: fațetă, față, înfățișare… Înfățișarea statusului, status la purtător, importanța primei impresii… Un corp office, măsura middle class, asta e! – am eu o revelație. Și o pornesc mai departe.

În toate economiile „emergente“, de la cele postcomuniste la cele petroliere, clasa de mijloc, mondializată rapid, este (inițial, cel puțin) una mai degrabă aspirațională. În România, de pildă, procentul celor care au bani doar pentru strictul necesar este pe undeva la 40-50%, dar cam trei sferturi se percep ca fiind în „clasa de mijloc“ – și fac tot ce pot ca să lase această impresie. În fond, pînă se mai așază lucrurile, importantă este percepția socială: ești ceea ce dai impresia că ești. Iar această impresie trebuie construită în consecință. Cum? Prin mașină, desigur, și prin „case făloase“. Da, dar asta este mai degrabă opțiunea aspirațională a celor nou-veniți, a noilor îmbogățiți, proveniți mai de la țară, și care vor să demonstreze că au ajuns domni și doamne la oraș. Cei mai de la oraș, care și-a făcut un stagiu prin Occident și prin corporații, preferă să aibă statusul la purtător, să arate că sînt clasă de mijloc, nu că au mijloacele acesteia.

Și-atunci vesticii?

Într-o ironie bine documentată, Barbara Ehrenreich i-a portretizat prin „smile or die“, titlul ultimului său best-seller, urmărind concubinajul dintre optimismul normativ al gîndirii pozitive, industria fericirii și fundamentalismul de piață al consumerismului. Ehrenreich a pornit în investigația sa jurnalistică de la o experiență personală: bolnavă de cancer, speriată de posibilitatea morții și supărată pe nedreptatea sorții, Barbara era acuzată atît de medici, cît și de colegele de salon că atitudinea ei „pesimistă“ este nu doar periculoasă, ci de-a dreptul nesănătoasă: „Pesimismul ăsta al tău o să te omoare!“ – a admonestat-o o prietenă. Așa, carevasăzică, pesimismul, nu cancerul o să mă omoare – s-a enervat ea, iar cînd s-a însănătoșit, a pornit pe urmele acestui mit american.

Povestea este mai veche și a fost acreditată cel puțin din anii 1980, cînd sociologul Arlie Russell Hochschild a introdus conceptul de „muncă emoțională“, adică activitatea de a vinde zîmbete așa cum vinzi o cafea. În prezent, conform acestei convingeri sociale, „singurele obstacole în calea sănătății și prosperității sînt în noi înșine. Dacă vrei să-ți îmbunătățești viața – atît material, cît și subiectiv –, trebuie să-ți îmbunătățești atitudinea, să-ți revizuiești reacțiile emoționale și să-ți focalizezi gîndirea“ – constată Ehrenreich. Toate acestea riscă să ne închidă într-o interioritate falsă și vinovată, dar deschisă și altruistă cu cei din jur. Astfel, „zîmbetul“ sprijină necondiționat starea de spirit a societății – și, prin aceasta, prosperitatea ei. În acest sens, Dan Pashman afirma, mai în glumă, mai în serios, în The Big Money din noiembrie 2009: „Dacă mamele noastre ar fi economiste amatoare, ne-ar sfătui de mici să ne acoperim gura nu cînd strănutăm, ci cînd sîntem supărați. Deoarece, procedînd astfel, am putea să ajutăm prevenirea recesiunii“. 

S-ar părea deci că, pentru economiile stabile și avansate, apartenența la clasa de mijloc – și, în general, la categoriile sociale superioare, active, singurele  care „contează“ cu adevărat – este o chestiune de valori, de atitudini interioare, înfățișarea exterioară fiind doar ulterioară, o expresie socială conformă crezului personal. Dimpotrivă, în economiile emergente, procesul este invers, de la exterior spre interior, de la înfățișare la asumare, de la în-chipuire la în-corporare. Oricum ar fi, corpul este și rămîne o sociogonie, o metonimie în-corporată a relațiilor sociale. Modelări ale corpului (craniu, gît, urechi, gură, picioare) conform cu un canon magico-estetic și/sau politic (de status) au fost practicate din preneolitic pînă la Hitler. Nimic surprinzător deci că zîmbetul este și el, în prezent, o declarație de conformitate de status. O privire mai atentă la practica fațetelor dentare ne poate dezvălui astfel o adevărată economie politică a zîmbetului – și constituie, prin aceasta, o economie politică în sine.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.