Un corp office, măsura middle class, vă rog!

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

– Se pare că unul dintre primele lucruri pe care le fac cei care vor să intre în „clasa de mijloc“ este să-și pună o fațetă dentară! 

– ?

– Ne-au confirmat și niște stomatologi! Se pare că e tot mai la modă…

Și urmează o cascadă de detalii. Discuția se poartă în jurul unei cercetări despre clasa de mijloc și cultura materială în România, coordonată de colega mea Magda Crăciun. Habar n-am ce-s alea „fațete dentare“ și cu ce se ocupă acești smile designers, așa că mă reped la Google. Aflu că „tot mai multă lume este atrasă de ideea unui zîmbet perfect și de modurile în care îl poate obține“ și că e bine să-ți „planifici un zîmbet nou“. Un stomatolog confirmă cele spuse de colegii mei: „Aplicarea fațetelor e un serviciu foarte solicitat în ultima perioadă, deși această tehnică există de mulți ani și s-a perfecționat în timp. Oamenii au început să își dea seama de valoarea pe care o are prima impresie“. 

Peste cîteva zile, mă întîlnesc cu o altă fostă studentă, care își face terenul de ceva vreme în Azerbaidjan, și îi spun povestea cu fațetele dentare:

– Hm, acum îmi dau seama… – cade ea pe gînduri. Toate fetele din noua burghezie a petrodolarilor din Baku își fac operații estetice la nas.

– ?

– Da, că azerii au nasul mai borcănat, așa, și vor să-l aibă drept, ca occidentalii. Am văzut asta și în Iran…

– Dar de ce? – nu încetez eu să mă mir.

– Ca să arate că sînt din familii înstărite, că nu au rămas la coada vacii, ca să spun așa, că s-au civilizat – și sînt mai bune de măritat. Iar cele care nu au bani pentru operație își pun un plasture pe nas și umblă cu el pe stradă.

Nu știu nimic nici despre acest gen de operații estetice, așa că mă întorc la Google. Dau imediat peste un articol: „Oriental nose elongation using an L-shaped polyethylene sheet implant for combined septal spreading and extension“. Și mă lămuresc. Îmi aduc aminte apoi de elongațiile corporale pentru care tinerii chinezi aspiranți la corporații stau pe listele de așteptare și cîte doi ani: au observat că, inconștient probabil, angajatorii occidentali preferă candidații ceva mai înalți, așa, ca ei…

Lucrurile încep să se lege în capul meu și mă lansez în speculații. „Cheia“ o constituie fațetele dentare: fațetă, față, înfățișare… Înfățișarea statusului, status la purtător, importanța primei impresii… Un corp office, măsura middle class, asta e! – am eu o revelație. Și o pornesc mai departe.

În toate economiile „emergente“, de la cele postcomuniste la cele petroliere, clasa de mijloc, mondializată rapid, este (inițial, cel puțin) una mai degrabă aspirațională. În România, de pildă, procentul celor care au bani doar pentru strictul necesar este pe undeva la 40-50%, dar cam trei sferturi se percep ca fiind în „clasa de mijloc“ – și fac tot ce pot ca să lase această impresie. În fond, pînă se mai așază lucrurile, importantă este percepția socială: ești ceea ce dai impresia că ești. Iar această impresie trebuie construită în consecință. Cum? Prin mașină, desigur, și prin „case făloase“. Da, dar asta este mai degrabă opțiunea aspirațională a celor nou-veniți, a noilor îmbogățiți, proveniți mai de la țară, și care vor să demonstreze că au ajuns domni și doamne la oraș. Cei mai de la oraș, care și-a făcut un stagiu prin Occident și prin corporații, preferă să aibă statusul la purtător, să arate că sînt clasă de mijloc, nu că au mijloacele acesteia.

Și-atunci vesticii?

Într-o ironie bine documentată, Barbara Ehrenreich i-a portretizat prin „smile or die“, titlul ultimului său best-seller, urmărind concubinajul dintre optimismul normativ al gîndirii pozitive, industria fericirii și fundamentalismul de piață al consumerismului. Ehrenreich a pornit în investigația sa jurnalistică de la o experiență personală: bolnavă de cancer, speriată de posibilitatea morții și supărată pe nedreptatea sorții, Barbara era acuzată atît de medici, cît și de colegele de salon că atitudinea ei „pesimistă“ este nu doar periculoasă, ci de-a dreptul nesănătoasă: „Pesimismul ăsta al tău o să te omoare!“ – a admonestat-o o prietenă. Așa, carevasăzică, pesimismul, nu cancerul o să mă omoare – s-a enervat ea, iar cînd s-a însănătoșit, a pornit pe urmele acestui mit american.

Povestea este mai veche și a fost acreditată cel puțin din anii 1980, cînd sociologul Arlie Russell Hochschild a introdus conceptul de „muncă emoțională“, adică activitatea de a vinde zîmbete așa cum vinzi o cafea. În prezent, conform acestei convingeri sociale, „singurele obstacole în calea sănătății și prosperității sînt în noi înșine. Dacă vrei să-ți îmbunătățești viața – atît material, cît și subiectiv –, trebuie să-ți îmbunătățești atitudinea, să-ți revizuiești reacțiile emoționale și să-ți focalizezi gîndirea“ – constată Ehrenreich. Toate acestea riscă să ne închidă într-o interioritate falsă și vinovată, dar deschisă și altruistă cu cei din jur. Astfel, „zîmbetul“ sprijină necondiționat starea de spirit a societății – și, prin aceasta, prosperitatea ei. În acest sens, Dan Pashman afirma, mai în glumă, mai în serios, în The Big Money din noiembrie 2009: „Dacă mamele noastre ar fi economiste amatoare, ne-ar sfătui de mici să ne acoperim gura nu cînd strănutăm, ci cînd sîntem supărați. Deoarece, procedînd astfel, am putea să ajutăm prevenirea recesiunii“. 

S-ar părea deci că, pentru economiile stabile și avansate, apartenența la clasa de mijloc – și, în general, la categoriile sociale superioare, active, singurele  care „contează“ cu adevărat – este o chestiune de valori, de atitudini interioare, înfățișarea exterioară fiind doar ulterioară, o expresie socială conformă crezului personal. Dimpotrivă, în economiile emergente, procesul este invers, de la exterior spre interior, de la înfățișare la asumare, de la în-chipuire la în-corporare. Oricum ar fi, corpul este și rămîne o sociogonie, o metonimie în-corporată a relațiilor sociale. Modelări ale corpului (craniu, gît, urechi, gură, picioare) conform cu un canon magico-estetic și/sau politic (de status) au fost practicate din preneolitic pînă la Hitler. Nimic surprinzător deci că zîmbetul este și el, în prezent, o declarație de conformitate de status. O privire mai atentă la practica fațetelor dentare ne poate dezvălui astfel o adevărată economie politică a zîmbetului – și constituie, prin aceasta, o economie politică în sine.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.