Umorul, rîsul şi românii

Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Branduirea optimismului jpeg

Am impresia că la noi, în ultima vreme, umorul şi-a pierdut ceva din funcţia lui socială. Presa ne asigură, însă, că nici pomeneală, că românii şi-au păstrat simţul umorului în orice situaţie, că umorul e frate cu românul, că românului îi place să rîdă, ba chiar că gena umorului pare a fi înscrisă în ADN-ul românului (mare lucru şi genetica asta!...). Dacă m-am înşelat şi, de fapt, stăm bine cu umorul, am vrut să văd cum stăm cu rîsul. Şi ca tot curiosul postmodern, am căutat pe Google „rîsul la români“. Au urmat pagini după pagini de sîntem de rîsul lumii, de (iar) ne-am făcut de rîsul Europei etc. Deci ne-am păstrat simţul ancestral al umorului, dar nu mai rîdem, ci rîde toată lumea de noi. Mda, ceva nu e în regulă...

Iată, însă, că ne aflăm deja în seriozitatea istorică a rîsului, căci – dacă e să-l credem pe Jacques Le Goff – există două mari tipuri de rîs, de practici ale rîsului, puternic ancorate în sistemul de valori al Occidentului: rîsul „bun“, pozitiv, eliberator, din tot sufletul – cum am spune noi; şi rîsul „rău“, negativ, răutăcios, plasat undeva „sub diafragmă“ (ziceau „experţii“ medievali), care nu are nici o legătură cu elitista ironie franceză şi pentru care avem şi noi un edificator repertoriu de expresii: miştocăreală, zeflemea, hăhăială, hlizeală, a se rîde de cineva, a rîde ca prostu’ etc. Rîsul are, deci, o istorie, pentru că este cultură. Există, prin urmare, culturi şi epoci diferite ale rîsului, chiar dacă rîsul defineşte Omul în general – cum considera Rabelais. Spune-mi dacă rîzi, cum rîzi, de ce rîzi, cu cine şi împotriva cui, şi-ţi spun cine eşti – afirmă acelaşi Le Goff. Rîsul are, deci, un rost, ancorat şi justificat în şi prin societatea în care este practicat. În jurul păcatului şi al mîntuirii, Europa creştină a opus rîsul şi lacrimile, carnavalul şi postul, făcînd din rîs mai degrabă partea diavolului, pînă cînd a venit Renaşterea să-l reabiliteze. Dincolo de această mare partiţie – reproducînd topografia morală a lumii creştine, umorul englezesc, ironia franceză, bancurile evreieşti sau acea Lachkultur a germanilor – au continuat, însă, propriile lor fizionomii culturale, ancorate în societăţile respective. Chiar şi socialismul a ajuns la internaţionalismul visat mai degrabă prin bancurile transnaţionale, ancorate în realităţile cotidiene ale „lagărului socialist“.

Rîsul este o expresie a societăţii întrucît îndeplineşte multiple funcţii în societatea respectivă. De la Democrit încoace, se spune că are şi o funcţie medicală; rîsul este o descărcare a unor sentimente prizoniere în sistemul nostru muscular, adică o descărcare a unor tensiuni interioare – avea să spună Spencer; mai prozaic, rîsul îngraşă – spunem noi. Mai departe, rîsul este clar legat de ceea ce Marcel Mauss va numi mult mai tîrziu „tehnici ale corpului“ – este încorporat şi se exprimă diferenţiat prin corp, de la forme de rîs la stiluri de surîs. Totodată, fără să-i pese de Descartes, rîsul uneşte corpul şi spiritul, orice exces într-o parte sau alta denaturîndu-l: rîzi din tot sufletul este sinonim cu rîzi din toată inima. Iar de la Freud încoace, rîsul şi-a extins domeniul, pătrunzînd şi în inconştient.

Mai importante din punctul nostru de vedere sînt, însă, funcţiile sale direct sociale. Sub acest aspect, funcţionaliştii au legat totdeauna rîsul de ordinea socială, de la forme de întărire ale acesteia – precum acele jocking relations despre care vorbeşte Radcliffe-Brown şi pe care le găsim şi la noi sub forma glumelor „licite“ despre soacre, ori prin strigatul peste sat, care satirizează fetele nemăritate –, pînă la forme de negare sau condamnare a ordinii date, precum riturile de răsturnare ale carnavalului, bancurile politice, satira socială etc. Este funcţia „corectivă“ a rîsului – despre care vorbea deja Bergson. Dincolo de acestea, rîsul îi uneşte pe oameni, creează comunităţi spontane ale „glumeţilor“, are o funcţie coezivă; complementar, acelaşi rîs ajută aceste comunităţi să se poziţioneze în societatea de apartenenţă, să se împace cu ordinea dată sau, dimpotrivă, să o respingă.

Ce s-a întîmplat în ultima vreme? Ei bine, piaţa a cucerit şi rîsul, acesta externalizîndu-se şi devenind o marfă de divertisment, oferită de servicii specializate, pe o piaţă liberă a umorului. Media, publicitatea, moda, ba chiar şi sloganurile manifestaţiilor de stradă adoptă tot mai mult un „cod umoristic“ – constată Lipovetski. Devenit entertainment, umorul se extinde şi pătrunde, democratic, în fiecare casă. Cu o condiţie: să rămînă inofensiv, să fie pur divertisment, loisir, amuzament „fără consecinţe în lumea seriosului“ – cum se exprimă un sociolog francez. Adică să-şi piardă consistenţa sa socială. În această formă, umorul devine slujba unor animatori profesionişti, iar cel „elitist“, al artiştilor, se retrage în „cultura alternativă“.

Ce s-a întîmplat, însă, la noi? Nu sîntem altfel, dar ceva este diferit. Pe de o parte, simţul umorului presupune o anumită detaşare, o convieţuire a lui homo ridens cu homo ludens – cum se exprimă Jacques Le Goff. Această detaşare pare să fie, însă, în grea suferinţă şi, odată cu ea, şi simţul umorului. Dacă te uiţi la feţele oamenilor de pe străzile patriei, vezi numai încrîncenare, drept care şi rîsul devine rînjet. Pe de altă parte, cu rare excepţii, în practica umorului de la noi lipsesc profesioniştii (cum lipsesc şi în atîtea alte domenii), aceştia fiind supliniţi de simpli bufoni, în sensul prost al cuvîntului. Drept care, şi rîsul devine tot mai mult unul „rău“, negativ, zeflemitor: unii rîd de noi, rîdem şi noi de alţii... După încarcerarea rîsului în comunism (dar şi „rezistenţa prin bancuri“), gluma politică a ieşit din casă în epoca de glorie a Academiei Caţavencu, după care a urmat libertatea indiferenţei prin divertisment. Ultima tresărire de umor am văzut-o la revoltele din iarna trecută. Dar a avut ea şi „consecinţe în lumea seriosului“?

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

cadavru remorca captura protv png
Pedeapsa primită de proxeneții care au torturat două surori în Oradea, până când una dintre ele a murit. Cazul care a șocat opinia publică
Tribunalul Bihor a pronunțat sentința pentru cei trei proxeneți acuzați de omor și tentativă de omor în cazul terifiant al celor două surori torturate în Oradea.
saltea adobestock jpg
Cum să scapi de petele încăpățânate de pe saltele. Ai tot ce îți trebuie în casă
Având în vedere că salteaua va fi acoperită mai mereu de cearșafuri, mulți dintre noi nu ne vom gândi prea mult la salteaua de dedesubt. Însă, trebuie să știm că ea se poate murdări foarte ușor, așa că va fi necesar să o curățăm destul de des!
porumbei, foto shutterstock jpg
Culoarea ce alungă porumbeii din curtea ta. Obiectele pe care să le pui în grădină pentru a-i ține departe
Dacă te-ai săturat ca porumbeii să îți invadeze grădina, să distrugă plantele și să lase în urmă mizerie, află că există o soluție simplă și eficientă care îi ține la distanță! Anumite obiecte îi deranjează atât de tare încât evită complet zonele în care le întâlnesc.
Primarul Mihăiță Negură, foto Facebook jpg
Tunelul misterios din munții Retezat. A fost săpat de austrieci în urmă cu 100 de ani și are două ieșiri: „Superbă priveliște!”
Un tunel montan mai puțin cunoscut care ar putea deveni în viitor o atracție turistică oficială. Cel puțin asta speră un primar din România, care promovează acest loc fascinant pe rețelele de socializare.
branzeturi foto shutterstock
Cele mai bune cinci tipuri de brânză pe care le poți consuma dacă ai colesterolul ridicat, potrivit nutriționiștilor
Cercetările arată că persoanele care consumă zilnic circa 45 de grame de brânză sunt mai puțin predispuse la boli de inimă sau la un accident vascular cerebral.
Dmitri Peskov FOTO Profimedia
Kremlinul pune „ameninţările cu sancţiuni" ale aliaţilor europeni pe seama „nervozității” cauzate de parada de la Moscova. „Încercarea de a ne speria este zadarnică"
Kremlinul a respins sâmbătă „presiunile” exercitate asupra Rusiei, în vederea acceptării unui armistiţiu de 30 de zile în Ucraina, precum şi noile „ameninţări cu sancţiuni” formulate de puteri occidentale.
lidl jpg
Lidl bagă la raft de luni, 12 mai, produse Parkside și Fiskars pe care românii se vor bate să le cumpere. Au prețuri foarte bune și se vor vinde ca pâinea caldă
În ziua de astăzi, cu toții suntem în căutarea unor oferte cât mai bune. Din fericire, Lidl va pune la raft mai multe produse extrem de importante, care vor fi de ajutor multor români. Iar partea cea mai bună este faptul că aceste produse vor fi incredibil de ieftine!
WhatsApp Image 2025 05 10 at 18 40 59 (1) jpeg
Marius Țeicu a împlinit 80 de ani. Maestrul, apariție rafinată pe scena Festivalului George Grigoriu. Corina Chiriac, mesaj emoționant: „Ce bucurie”
Marius Țeicu, unul dintre cei mai iubiți și respectați compozitori români, a împlinit 80 de ani chiar în ziua în care Festivalul Internațional George Grigoriu din Brăila a aniversat 20 de ani.
Marcel Bartic png FOTO Facebook
Hainele cele noi ale extremismului. Profesorul Marcel Bartic: „Neo-legionarismul a fost construit pe fondul amneziei naționale“
Instigarea la ură, violență și anarhie, discriminarea și dorința de interzicere a libertății de exprimare sunt principalele caracteristici ale neo-legionarilor – o linie fină îi mai desparte însă de actele criminale din perioada interbelică.