Tradiţii şi psihologie

Publicat în Dilema Veche nr. 599 din 6-12 august 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Şcoli de vară în diverse sate, proiecte de dezvoltare locală, intervenţii de reabilitare a unor obiective patrimoniale… Am fost la cîteva dintre ele, am ratat multe altele la care am fost invitat, dar nu am mai reuşit să ajung. Par să fie tot mai multe astfel de iniţiative – ceea ce este, desigur, foarte bine. Ceva rămîne însă comun şi recurent în majoritatea acestor cazuri: un paradox şi o neînţelegere. Un paradox (cel puţin aparent), căci primii care au renunţat la tradiţii, iar acum sînt indiferenţi, dacă nu chiar ostili „păstrării“ lor, sînt chiar posesorii acestor „tradiţii“, localnicii; apărătorii sînt străini de loc sau „fii ai satului“ care au părăsit locul cu decenii în urmă. Şi o neînţelegere, mutuală: pe de o parte,

; şi, de partea cealaltă,

La toate acestea se adaugă faptul că autorităţile locale sînt şi ele, de regulă, „localnici“, adică gîndesc exact la fel ca aceştia, doar că sînt mai egoiste şi mai hrăpăreţe. Din această perspectivă, dacă veneticii iubitori de tradiţii pot fi consideraţi „preoţi ai patrimoniului“, localnicii sînt, de regulă, „agnostici“, iar autorităţile locale sînt de-a dreptul „atei“ convinşi. Între toţi aceştia este foarte greu să se lege o comunicare şi cu atît mai puţin o înţelegere! 

Şi atunci, ce-i de făcut? 

Mai întîi, trebuie înţeles de unde vine această distanţare de „tradiţii“ – ceea ce presupune cercetare sau măcar un efort consistent de privire şi din punctul de vedere al celorlalţi, nu doar dat cu părerea sau admonestări principiale. Ceea ce va ieşi la iveală este relativ banal şi, dacă se renunţă pentru o clipă la monopolul normativ

relativ uşor de înţeles. Căci nu este vorba, de fapt, despre vreun refuz al tradiţiilor, ci doar despre o nevoie îndelung reprimată de modernizare. Iar aceasta înseamnă pur şi simplu dorinţa de a fi „în rînd cu lumea“, de a avea şi a face ca toată lumea „modernă“, de la oraş, din ţările civilizate, de la televizor… Este o nevoie de emancipare, de schimbare a statutului marginal şi marginalizat de „ţăran“, de individ „de la coada vacii“ şi de recunoaştere publică a acestei reuşite sociale. Într-un fel, toţi aceşti localnici în căutare de emancipare nu fac decît să pună în practică,

, ceea ce clama Noica – din cu totul alte motive – prin 1940: „Nu mai vrem să fim eternii ţărani ai istoriei!“. Ei bine, nici ei nu mai vor! Preoţii patrimoniului şi-ar dori însă ca sătenii să rămînă aşa, măcar puţin, „eternii ţărani ai istoriei“… Dar acest lucru nu este nici posibil, nici corect. În consecinţă, orice proiect păstrător de tradiţii, care nu cunoaşte şi nu acceptă această premisă a nevoii de modernizare a „ţăranului tradiţional“, este nerealist şi, în ultimă instanţă, incorect. 

Deci asta e, nu e nimic de făcut, trebuie să asistăm resemnaţi la distrugerea patrimoniului şi la dispariţia tradiţiilor? 

Nu, dimpotrivă, trebuie făcut mult mai mult şi, mai ales, mai bine! Ca pretutindeni unde am fost prin ţară şi am văzut astfel de iniţiative sincere şi oneste de reabilitare rurală,

Dar nu

localnici, căci aceştia sînt primii care au renunţat la el (şi au avut motivele lor ca să o facă), şi nici

localnici (căci „activiştii“ îşi vor proiecta, probabil, propriile fantasme, iar localnicii, probabil, nu îi vor înţelege şi îi vor suspecta că au alte interese, străine de ale lor), ci

cu localnicii.

ca atare este posibilă şi necesară doar în cazul marilor monumente, al „locurilor memoriei“ etc. – şi chiar şi aici este vorba despre o alegere şi o strategie, nu despre un imperativ absolut şi universal. În cazul vernacularului sătesc însă, al meşteşugurilor etc., tocmai conservarea lor cu orice preţ într-un sat încă viu şi dinamic este cea care riscă să piardă totul – sau să transforme totul într-un

sau într-o dioramă. 

Făcînd o distincţie puţin forţată, nu de

, ci de

tradiţiilor avem nevoie, înţelegînd prin aceasta din urmă reinventarea lor dimpreună cu reinventarea localului de care aparţin. Altfel spus, este frumos să reabilitezi o minunată bisericuţă sau o frumoasă casă veche, dar este inutil dacă pentru comunitatea respectivă nici biserica, nici casa nu mai au nici o valoare, nici un rost şi le vor lăsa din nou să se năruie. Principiul

ca să nu se piardă nu este nici suficient, nici realist. Timpul trece şi multe dispar, dispar oameni, dispar clădiri, dispar obiceiuri; ceea ce păstrezi este o

– şi e nevoie de multă prudenţă în a defini ce anume e de păstrat şi mai ales

astfel încît să (re)faci un „spirit al locului“ împărtăşit şi promovat de oameni ai locului. A „păstra“ tradiţiile înseamnă astfel, în primul rînd, a reda o valoare acestor obiecte în capul oamenilor de acum, în condiţiile vieţii lor actuale.  Trebuie să le găseşti un rost în contextul dat şi să-i faci şi pe oameni să înţeleagă care este acest sens. Dar nu poţi să le

Pentru aceasta, este nevoie adesea şi de un proiect economic integrat, şi de un „marketing al tradiţiilor“ foarte elaborat. Căci cum – şi de ce – ar face un sătean produse tradiţionale pe care nu are unde să le vîndă – sau le vinde în pierdere? Ce sens ar avea pentru alt sătean să-şi refacă gospodăria părintească dacă prestigiul şi turiştii merg împreună la casa făloasă a vecinului?  

Nu, categoric,

tradiţiilor nu este un simplu act de conservare, o nobilă voinţă de

Paradoxal, ea presupune şi o

de fiecare zi…  

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești